Când ar trebui testată vederea unui copil și de ce este foarte important: „Examenul oftalmologic la un specialist trebuie repetat și înainte de grădiniță pentru copiii fără probleme de vedere”

Verificarea timpurie și regulată a vederii copiilor ajută la depistarea problemelor care pot influența progresul ulterior. Testele de bază realizate de pediatri sau în școli sunt utile, dar nu pot înlocui investigațiile oftalmologice amănunțite, necesare pentru a identifica problemele mai serioase. În cazul unor semne de alarmă, cum ar fi lipsa contactului vizual sau dificultăți în recunoașterea formelor, precum și în cel al istoricului familial de afecțiuni oftalmologice, părinții ar trebui să se adreseze unui specialist în oftalmologie pediatrică pentru o examinare completă.  

De la naștere și până la vârsta de cinci ani, vederea copiilor trece prin mai multe etape de dezvoltare. Nou-născuții au o vedere limitată și pot distinge doar forme mari, alb-negru. Apoi, vederea devine mai clară, iar bebelușii încep să recunoască fețele părinților și să urmărească obiectele cu privirea. La vârsta de aproximativ 6-12 luni, își îmbunătățesc capacitatea de coordonarea ochi-mâini, importantă pentru activități precum apucarea jucăriilor. Între 1 și 3 ani, copiii își dezvoltă percepția profunzimii vizuale și alte abilități necesare pentru a explora și interacționa cu mediul înconjurător.

Pe măsură ce se apropie de vârsta preșcolară, acuitatea vizuală continuă să se rafineze. Între 3 și 5 ani, copiii învață să recunoască forme, culori și litere, abilități importante pentru viitorul lor academic. De asemenea, își îmbunătățesc capacitatea de a percepe detalii subtile, o competență importantă pentru activitățile de învățare și jocurile care necesită coordonare între ochi și mâini.

Programarea vizitelor la oftalmolog

Conform Academiei Americane de Oftalmologie, primul control oftalmologic ar trebui să aibă loc la naștere, urmat de un alt control între 6 și 12 luni. În continuare, copiii ar trebui să fie evaluați la fiecare 1-2 ani, în funcție de necesități și de istoricul familial de boli oftalmologice.

Medicii pediatri examinează vederea imediat după naștere și în primii ani de viață pentru a identifica diverse anomalii ale reflexului luminos al pupilelor și ale aspectului extern al ochilor, precum și pentru a verifica alinierea oculară.

În cazul în care există antecedente familiale de probleme de vedere, cum ar fi strabismul sau ambliopia (ochiul leneș), este recomandat un examen oftalmologic amănunțit încă de la vârsta de un an. De asemenea, părinții ar trebui să fie vigilenți și să programeze o vizită la oftalmolog dacă observă semne de alarmă.

„Recomand examenul oftalmologic pediatric complet la un specialist în oftalmologie, până la vârsta de 1 an și să fie repetat înainte de grădiniță pentru copiii fără probleme de vedere. Chiar dacă nu există simptome evidente, copilul poate avea totuși o problemă cu vederea,” atrage atenția dr. Elias Traboulsi, medic specialist în oftalmologie pediatrică, la Cleveland Clinic.

Ce presupune un examen oftalmologic complet

Spre deosebire de screeningul efectuat, de obicei de către pediatri, asistente medicale sau personalul din școli, care implică teste simple, cum ar fi evaluarea acuității vizuale și verificarea alinierii ochilor, examinările complete sunt mai detaliate și realizate în cabinetul medicului specialist în oftalmologie pediatrică.

Aceste investigații sunt necesare atunci când există anumite semnale de alarmă în urma testelor de screening și includ elemente precum:

• Examinarea aspectului exterior al ochilor si pleoapelor;
• Evaluarea imaginii 3D cu ajutorul testelor de stereopsie sau de vedere binoculară, folosite pentru identificarea problemelor de coordonare vizuală și pentru diagnosticarea afecțiunilor care pot afecta percepția adâncimii, cum ar fi strabismul sau alte tulburări de vedere binoculare;
• Teste care examinează capacitatea de a distinge și identifica diferite culori;
• Testarea motilității oculare pentru a determina funcționarea mușchilor oculari ai copilului și capacitatea de a privi în diferite direcții;
• Testarea alinierii oculare pentru a verifica dacă ochii copilului sunt aliniați și simetrici;
• Examinarea retinei, corneei și nervilor optici, pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor oculare care pot afecta structurile interne ale ochiului;
• Testarea cu lampă cu fantă (biomicroscopia oculară) care utilizează un microscop special pentru a privi fiecare parte a ochiului, inclusiv interiorul, după dilatarea pupilelor cu picături speciale pentru ochi.

Teste oftalmologice în cazul copiilor care nu vorbesc

Pentru copiii care nu vorbesc, specialiștii în oftalmologie utilizează diverse teste pentru a evalua acuitatea vizuală și modul în care aceștia percep și reacționează la diferite imagini. Un test frecvent folosit pentru copiii mici, cu vârste între 6 și 36 de luni, este testul de preferință vizuală sau testarea cu carduri.

În cadrul acestuia, specialistul prezintă carduri care au un model sau o imagine pe o parte și sunt goale pe cealaltă parte. Se observă pe care parte a cardului se uită copilul și cum interacționează cu imaginea respectivă. Cardurile sunt prezentate în dimensiuni din ce în ce mai mici pentru a evalua cât de bine poate distinge copilul imaginile, până când acesta nu mai răspunde la cardurile respective.

„Este de așteptat să fie atrași de partea cardului desenată, deoarece aceasta este mai interesantă, în comparație cu partea albă simplă. Folosim carduri cu modele din ce în ce mai mici și le apropiem treptat până când copiii nu mai reacționează, ceea ce ne oferă o indicație despre acuitatea lor vizuală,” a adăugat dr. Elias Traboulsi.

Pentru copiii mai mari, cu vârste între 3 și 6 ani, care au dificultăți la citirea literelor sau identificarea acestora, specialiștii pot folosi carduri cu imagini sau pot cere copilului să asocieze litere și numere de pe carduri, în loc să citească un tabel oftalmologic clasic.

De ce este necesară testarea vederii la copii

Testarea vederii la o vârstă fragedă este importantă pentru detectarea timpurie a unor afecțiuni care pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării copilului. Printre aceste afecțiuni se numără ambliopia, strabismul, miopia și hipermetropia. Intervenția precoce poate corecta sau ameliora aceste probleme, prevenind complicațiile ulterioare și asigurând o dezvoltare optima a vederii.

„Până acum, se considera că nu este nevoie de un examen oftalmologic complet la fiecare copil, cu excepția cazului în care există un semnal de alarmă. Cu toate acestea, recomandarea mea personală este că, dacă există acces, timp și disponibilitate, nu strică să se facă un examen oftalmologic complet,” a precizat dr. Elias Traboulsi.

Potrivit specialistului în oftalmologie pediatrică, examenul oftalmologic complet e cu atât mai important dacă există un frate/o soră sau părinte care are o boală oculară gravă ce se manifestă în copilărie, cum ar fi:

• Cataracta congenitală,
• Glaucomul,
• Miopia,
• Bolile retiniene moștenite,
• Malformațiile oculare.

Afecțiunile sau anomaliile nediagnosticate pot duce la pierderea vederii, atenționează dr. Traboulsi.

Ambliopia, de exemplu, este una dintre cele mai frecvente probleme de vedere la copii. Ambliopia, cunoscută și sub denumirea de „ochi leneș,” este o afecțiune oculară în care unul dintre ochi dezvoltă o acuitate vizuală mai scăzută decât celălalt. Aceasta apare în general în copilărie, când creierul nu dezvoltă o conexiune adecvată cu ochiul afectat, rezultând într-o vedere neclară. Dacă este detectată devreme, ambliopia poate fi tratată eficient cu ochelari, picături oftalmice sau un plasture pentru ochi. Tratamentul devine însă mai puțin eficient pe măsură ce copilul crește.

Semne de alarmă ale problemelor de vedere la copii

Părinții pot identifica posibile probleme de vedere la copii observând anumite comportamente care semnalează dificultăți vizuale. Este important să fie atenți la următoarele semne care ar putea justifica un examen oftalmologic detaliat:

• Absența contactului vizual adecvat, indicând dificultăți în a urmări și a se conecta vizual cu cei din jur;
• Incapacitatea de a urmări obiectele în mișcare cu privirea sau mișcarea capului, un semn al problemelor de coordonare vizuală;
• Dificultăți în recunoașterea trăsăturilor faciale, semn că percepția vizuală a detaliilor fine ar putea fi afectată;
• Tendința de a se apropia excesiv de televizor, cărți sau alte obiecte pentru a le vedea mai clar, indiciu al dificultăților de vedere la distanță;
• Abaterea ochilor sau mișcarea lor anormală, cum ar fi privirea spre interior sau exterior, care poate sugera probleme de aliniere oculară;
• Pleoapele căzute care pot obstructiona parțial vederea, indicând posibile afecțiuni ale mușchilor sau structurilor oculare.

Modalități de sprijin pentru copiii cu probleme de vedere

În cazul în care un copil este diagnosticat cu o problemă de vedere, tratamentul poate include ochelari de corecție, acoperirea unui ochi pentru a-l stimula pe cel cu probleme, exerciții pentru îmbunătățirea motilității ochilor sau terapie vizuală pentru a ajuta la dezvoltarea abilităților vizuale.

Pe lângă tratamentele medicale, părinții își pot ajuta copiii să-și dezvolte abilitățile vizuale prin activități de joc care implică coordonarea ochi-mână, cum ar fi jocuri lego, desenul, coloratul și rezolvarea de puzzle-uri. Aceste activități ajută la stimularea dezvoltării vizuale și contribuie la o mai bună coordonare motorie.

De asemenea, este important ca părinții să creeze un mediu vizual stimulativ acasă, folosind culori vii, jucării interactive și activități care să încurajeze copilul să își folosească vederea într-un mod activ și plăcut.

Sursă foto: Dreamstime