Capcana fanatismului: când partidele devin religii

​Vorba cu proștii care nu știu că sunt proști o știe toată lumea, dar fanaticii știu că sunt fanatici? Bineînțeles, nu putem pune egal între prostie și fanatism. Am văzut multe persoane deștepte care au picat în capcana fanatismului, mai ales în campania prezidențială și la alegerile din mai, poate fără să-și fi dat seama. Oricine poate să cadă în această capcană a fanatismului. Suntem vulnerabili la fenomen. Citeam acum o săptămână cartea lui Amos Oz – „Cum să lecuiești un fanatic”. Oz a făcut, de fapt, o teză pe marginea subiectului (e o carte de eseuri), atacând o problemă subiectivă care îl preocupă, dar eu mă voi referi la câteva idei puse în contextul nostru.

„Fanatismul este mai vechi decât islamismul, mai vechi decât creștinismul, mai vechi decât orice stat sau guvern su sistem politic sau credință din lume. Fanatismul este, din păcate, o componentă omniprezentă a firii omenești, o genă malignă, dacă putem să-i zicem așa”, spune Oz.

Așa cum a observat el, fanatismul este aproape peste tot și, în formele lui mai calme, mai civilizate sunt în jurul nostru și poate că în noi.

Să ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimele luni în România: așa-zisa campanie prezidențială. Bineînțeles, mai urmează un tur, dar ne referim la fenomen în sine.

În partide există membri care susțin formațiunea, care au „carnet” ce atestă apartenența la acea formațiune, și apoi există ceilalți: votanții. Dacă pentru cei care au acel „carnet” e normal să propovăduiască candidatul sau candidații lor (depinde de tipul de alegeri), susținerea cu „orice chip” a acelora de către votanți nu e același lucru.

Pentru unii votanți (care nu sunt membri în acea formațiune, dar și pentru mulți dintre ceilalți), partidul devine ca o religie. Ei susțin „până în pânzele albe” acei candidați și ignoră orice informație dintr-o sursă legitimă care reprezintă opusul credinței lor sau le poate distruge „religia” (situația e comună la toate partidele).

Ei chiar se supără dacă spui că nu rezonezi cu acei candidați sau candidat pe care ei îl susțin, chiar dacă vii cu argumente. Ei cred că dețin adevărul absolut. Ei cred că sunt atotștiutorii care contează și trebuie să-i asculți.

Nu mă refer aici la votanții sau membrii unui partid anume. Peste tot am întâlnit același fenomen.

Ce am zis mai sus pare că este sumarizat chiar de Amos Oz: În cele mai multe cazuri, fanaticii nu știu să numere decât până la unu, doi e o cifră prea mare pentru ei.

Pentru a înțelege de ce fiecare votează cu un anumit partid sau candidat, m-am pus în poziția lor. Cumva începi să înțelegi puțin, dacă privești doar argumentele lor, chiar dacă în toate cazurile am fost nevoit să ignor o parte din alte realități. Asta pentru că realitatea și credința lor aia e. Jumătatea de adevăr pe care eu o văd, pentru ei e un întreg. Asta nu înseamnă că dacă cineva s-ar pune în poziția mea nu ar crede același lucru despre mine, că văd tot o jumătate.

Acesta este motivul pentru care multora, precum și mie, ne este greu a spune: „Tu să votezi cu X pentru că așa trebuie, știm noi mai bine”. Nu, noi nu știm mai bine. Nici ei, cei care predică, deși nu-s membri de partid, ideologia sau candidatul respectiv.

Cei care sunt membri de partid e normal să susțină că trebuie să votezi pe X sau pe Y pentru că asta e treaba lor, asta s-au angajat să facă, chiar dacă sunt, la rândul lor, fanatici. Au o scuză. În schimb, a ataca persoane (verbal, prin jigniri, de exemplu) care nu-s de acord cu ideologia lor, nu reprezintă o scuză.

Am văzut asta din plin în campanie, atât pe stradă cât și pe rețelele de socializare, mai ales când fanii unui partid se duceau țintă către cel care a spus ceva negativ, adevărat sau nu, despre candidatul pe care ei îl iubesc.

Foarte ușor pici în capcana fanatismului, iar profesori cunoscuți, fără să-și dea seama, au devenit fanatici, deși nu sunt membri de partid sau au vreo legătură cu acesta. Scopul partidelor este să ajungă la putere, așa că au nevoie să convingă populația să le ajute. În acest proces, aerul fanatismului emană dinspre partide și intoxică multe persoane ducând la situații precum cele prezentate mai sus.

Fanatismul va continua. E în noi.