Care este legătura dintre stima de sine și depresie? Psihoterapeut Mihaela Bandoc: „Dacă nu se intervine la timp, de la o stimă de sine scăzută până la depresie e doar un pas”

Stima ta de sine este percepția pe care o avem în legătură cu propria persoană. Modul în care te vezi pe tine însuți îți poate afecta sănătatea mintală și viața de zi cu zi. Creșterea stimei de sine poate scădea riscul instalării depresiei. Cum ne creștem stima de sine și cum învățăm să ne iubim și apreciem pentru a ține departe depresia, ne explică Mihaela Bandoc, psihoterapeut în cadrul Rețelei Private de Sănătate REGINA MARIA.

Între stima de sine scăzută și depresie există o relație cu dublu sens. Una poate exista fără cealaltă însă, la fel de bine, una o poate amplifica pe cealaltă. O stimă de sine scăzută poate crește riscul de a dezvolta depresie.

„Stima de sine este percepția pe care o avem în legătură cu propria persoană. Aceasta influențează modul de acțiune cu persoanele din jur și modul în care stabilim relații cu acestea. Fiecare persoană poate experimenta o stimă de sine scăzută în anumite perioade. Ca factori declanșatori sunt gândurile și percepțiile despre propria persoană, experiențele din familie, de la școală, de la locul de muncă sau din comunitatea din care aparține”, ne spune psihoterapeutul Mihaela Bandoc (foto).

Stima de sine scăzută, caracterizată prin sentimente de lipsă de valoare și incapacitate, este adesea observată la persoanele care caută terapie pentru depresie, spun specialiștii. Uneori, sentimentele de stimă de sine scăzută provin din copilăria timpurie fiind generate de lipsa sprijinului din partea persoanelor apropiate; alteori, abuzul psihic sau fizic o pot influența; deprecierea personală, lipsa de motivație, de sens, toate acestea pot influența stima de sine a unei persoane. Există dovezi că stima de sine scăzută te poate lăsa vulnerabil în fața depresiei.

Legătura dintre depresie și stima de sine scăzută

Când simptomele depresiei se agravează, la fel se întâmplă și cu gândurile tale negative. Un studiu din 2019 a analizat prevalența stimei de sine scăzute și relația acesteia cu depresia și alte probleme de sănătate mintală. Descoperirile susțin cercetările anterioare care spun că persoanele cu stimă de sine scăzută pot prezenta un risc mai mare de depresie. Rezultatele au arătat că stima de sine scăzută poate contribui la anxietate, depresie și gânduri de auto-vătămare în rândul adolescenților. Elevii care au raportat o stimă de sine scăzută au avut un risc de șase ori mai mari de depresie și de patru ori mai mari de a avea simptome depresive în comparație cu alți studenți.

Cum arată stima de sine scăzută?

Stima de sine scăzută este atât de comună încât este adesea trecută cu vederea ca factor legat de depresie, în ciuda tuturor cercetărilor care arată că acestea sunt conectate în mod obișnuit. Persoanele cu stimă de sine scăzută au tendința de a catastrofa evenimentele sau interacțiunile de zi cu zi, ceea ce poate afecta modul în care se văd pe ei înșiși.

Semnele unei stime de sine scăzute sunt autocritica frecventă, gândurile sau autoevaluările de genul „sunt prost, sunt urât, sunt ratat”, spune psihoterapeutul. O persoană a cărui stimă de sine este scăzută manifestă credința că nu este suficient de plăcută de ceilalți. Se învinuiește când face lucruri doar pentru sine. Nu are încredere în forțele proprii, îi este teamă de eșec și nimic din ce face nu este suficient de bun. Îi este extrem de greu sau imposibil să ia decizii sau să se afirme, fiindu-i teamă de eșec. Se întâmplă chiar să se urască sau să se disprețuiască, cu alte cuvinte nu pune preț pe opiniile, ideile personale, având dificultăți în a le exprima pentru că nu are încredere în sine. Se concentrează pe defectele și slăbiciunile sale și se compară, prin prisma acestora, cu ceilalți. Nu se simte confortabil când este complimentat, lăudat sau când primește feedback pozitiv, considerându-i pe ceilalți ori mincinoși, ori doritori de a obține ceva de la ei. De asemenea, și aroganța poate fi un semn al unei stime scăzute de sine.

„Dacă nu se intervine la timp, până la riscul de a dezvolta semne de depresie mai este doar un pas. De vină mai este și implicarea excesivă în anumite activități, renunțarea la activitățile de relaxare sau care ne fac plăcere poate duce la epuizare fizică și psihică, contribuind la apariția disfuncțiilor – depreciere personală, lipsă de motivație, de sens – toate aceste crescând riscul de a prezenta semne de depresie”, mai spune psihologul Mihaela Bandoc.

De asemenea, vinovăția poate fi un factor determinant pentru depresie, alături de apatie și lipsa de sens și speranță. Iar când o persoană cu stimă de sine scăzută începe să se simtă vinovată, acest sentiment îi întărește depresia. Și, ca într-un carusel pe care nu-l mai poate opri, depresia îi amplifică sentimentul de vinovăție și stima de sine scăzută.

Pandemia a influențat felul cum ne simțim față de noi

Stima de sine scăzută tinde să se agraveze în perioadele de criză, așa cum a fost pandemia pe care cu toți am traversat-o. Stima de sine scăzută nu provoacă depresie, dar este destul de comună în perioadele de depresie, atrage atenția psihoterapeutul Mihaela Bandoc. „Pandemia ne-a influențat stima de sine. Asta pentru că restricțiile care ne-au fost impuse și încălcarea libertății fiecăruia au creat frustrări. Decesele persoanelor apropiate s-au constituit în traume generate de pierderea fulgerătoare a celor dragi, la care s-a adăugat imposibilitatea participării la ritualurile de înmormântare, nelăsându-ne timpul necesar parcurgerii etapelor de travaliu ale doliului. Apoi mai este vorba și despre frica generată de exagerarea știrilor legate de ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă. Toate au lăsat răni adânci”, este de părere Mihaela Bandoc.

Când stima de sine scăzută devine un fel de acceptare a ceea ce suntem

Există persoane cu stimă de sine scăzută care nu suferă neapărat și de depresie, adaugă aceasta. „Sunt într-un fel de acceptare a ceea ce sunt – asta sunt, asta pot, asta fac. Sunt resemnați”, spune psihoterapeutul. Este posibil să nu-ți conștientizezi nivelul stimei de sine până nu ai de-a face cu un eveniment traumatizant sau cu o perioadă dificilă în viață. Însă ruperea unei relații, pierderea unui job sau a unei promovări, pot amplifica sentimentele de stimă de sine scăzută. Uneori, reușim să trecem peste asta și să ne simțim bine cu noi pentru o scurtă perioadă. Dar când reapare o criză, acele sentimente se activează din nou. „Toate aceste comportamente specifice unei persoane cu stimă de sine scăzută pot crește riscul apariției depresiei. Căci depresia, până la urmă, ce este? O stare care există de pe vremea bunicilor noștri, doar că o denumeau ca oboseală, descurajare, tristețe, lipsă de sens”, spune Mihaela Bandoc.

Verifică cum stai cu stima de sine!

Părerea ta despre tine modelează felul în care reacționezi într-o situație de criză, spun specialiștii. Răspunsul la afirmațiile de mai jos te ajută să stabilești care este relația ta cu stima de sine:

– Când ceva nu merge bine, dau întotdeauna vina pe mine însumi.

– Dau vina pe toți ceilalți și niciodată pe mine.

Aceste afirmații vizează modul în care răspunzi în perioadele de criză. Când îți atribui întreaga vină pentru ceea ce nu merge bine, se numește că ai o stimă de sine scăzută. În plus, atunci când vorbești despre tine exagerat de critic și negativ, când eviți mulțimile și/sau aparițiile în public, când nu-ți mai pasă să-ți spui părerea sau, mai grav, nu te mai interesează să ai grijă de propria-ți persoană, pot fi toate semne ale stimei de sine scăzute.

Ce poți face ca să crești stima de sine

Mulți oameni găsesc beneficii în folosirea meditației oferită de aplicațiile telefonului mobil sau a tehnicilor de mindfulness pentru a combate stima de sine scăzută. Atenția la propriile nevoi crește stima de sine. O serie de activități axate pe îngrijire personală te pot ajuta să crești nivelul stimei de sine pentru a reduce riscul apariției depresiei.

Iată câteva dintre ele:

– meditația;

– masajul;

– o baie fierbinte;

– socializarea;

– învățarea unei limbi străine, practicarea unui sport, a dansului;

– menținerea unor relații pozitive;

– vizitarea locurilor de cult;

– citirea din texte spirituale sau religioase;

– practicarea recunoștinței;

– implicarea în activități ale comunității.

Ce este terapia cognitiv-comportamentală și cum ajută ea

Un studiu recent indică faptul că terapia cognitiv-comportamentală are rezultate remarcabile în stima de sine scăzută și în depresie. Terapia cognitiv-comportamentală funcționează prin identificarea și schimbarea gândurilor care ne fac rău astfel încât bunăstarea generală să apară odată cu practica.

„Principiul de bază al terapiei pleacă de la ideea că propriile noastre gânduri pot fi distorsionate pentru că fiecare dintre noi avem propriile noastre filtre. Pacientul învață să confrunte gândurile pe care le are și să caute un alt mod de a vedea o problemă”, spune Mihaela Bandoc. Practic, explică psihoterapeutul, se identifică falsele credințe care duc la blocaje și gânduri disfuncționale, lăsând loc pentru schimbare și îmbrățișând valoarea pe care fiecare om o are pentru a duce o viață plină de sens.

„Până la urmă, suntem ființe umane și este vorba despre comportamentele noastre disfuncționale, nu despre noi ca oameni, pentru că la bază toți suntem buni”, spune psihoterapeutul. „Terapia ne ajută să renunțăm la anumite credințe care nu ne mai sunt de folos. Am fost pregătiți și educați pentru niște vremuri care nu mai există, iar identificare acestor gânduri și concluziile pe care individul le trage despre propria persoană, dar și despre ceilalți, este un prim pas. Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai potrivită în astfel de cazuri”, spune Mihaela Bandoc.

Putem continua acasă terapia cognitiv-comportamentală?

„Eu spun că da. După ce identificăm falsele credințe cu un terapeut, putem lucra acasă, individual, pe nevoile personale, începând să le satisfacem. Un alt lucru foarte important însă este abordarea propriei persoane cu blândețe, cu compasiune”, spune psihoterapeutul.

Discuția cu un terapeut ne poate ajuta să rezolvăm orice sentimente de inadecvare și să descoperim sursa stimei de sine scăzute. Iar acest lucru ne poate pune pe calea spre înțelegere de sine, auto-compasiune și iubire de sine.

Sursa foto: Dreamstime.com