Cât de înalt va fi copilul la vârsta adultă? Ce factori influențează înălțimea unui copil și ce probleme de creștere ar trebui investigate

Înălțimea unui copil este unul dintre cel mai monitorizat aspect de la naștere până la vârsta adultă. În timp ce materialul genetic joacă un rol uriaș în predeterminarea înălțimii copilului (de exemplu, părinții scunzi au, de regulă, copii scunzi), există și alți factori au un impact asupra cât de mult crește copilul. Dar și o metodă medicală pentru a afla ce înălțime va avea copilul când va fi adult.

Cât de înalt va fi copilul când va ajungela vârsta adultă? O întrebare de al cărei răspuns sunt interesați, în egală măsură, atât părinții, cât și copiii. „Mănâncă tot ca să te faci mare”, „sportul te ajută să crești” ori „trebuie să dormi ca să te faci mare”. De câte ori n-ați spus asta copiilor, nu-i așa? Ei bine, niciuna dintre acestea nu sunt minciuni. Toate acestea au la baza un indicator foarte important, care se numește hormonul de creștere (hGH – în engleză „human growth hormone”). Acesta este unul dintre hormonii pituitari majori care influențează creșterea, având un rol important în modul în care corpul folosește hrana pentru a produce energie (metabolism). Cantitatea de hGH din sânge se modifică pe parcursul zilei și este influențată de exerciții fizice, somn, stres și dietă.

Genetica familiei contează!

Înălțimea și modelele de creștere ale copilului vor urma același model ca al părinților. Structura genetică este cel mai mare factor în modul în care copiii cresc. Cât de înalți sunt ceilalți membri ai familiei? Cât de repede și la ce vârstă ați început să creșteți în copilărie? Ați fost scunzi în școala generală, dar ați continuat să creșteți după ce toți prietenii voștri s-au oprit? Ați trecut prin pubertate precoce sau târzie? Acestea pot fi indicii importante pentru medicul pediatru al copilului.

Fetele tind să aibă o creștere majoră între 10 și 14 ani, iar cele mai multe dintre ele ajung la înălțimea lor adultă până la vârsta de 14 sau 15 ani. Etapele de creștere la băieți se numără de la primii pași de bebeluș și până ce devine adult. Pubertatea este însă perioada cea mai însemnată în care se evidențiază foarte multe etape de creștere.

Vârsta osoasă, nu cea cronologică, este cel mai bun predictor

Copilul crește până se închid cartilajele de creștere. Pentru a afla cum arată aceste cartilaje, se impune o radiografie de pumn.

În urma unei radiografii de pumn puteți afla, spre exemplu că, deși aveți un băiat de 14 ani (vârsta cronologică), dar care are 17 ani vârsta osoasă, pentru că a început foarte devreme pubertatea, înseamnă că potențialul lui de creștere (rezerva lui de creștere) este destul de mic. La un băiat de 17 ani, dar cu o vârstă osoasă de 15 ani, rezerva de creștere este mult mai mare. Altfel spus, acest băiat, deși a atins vârsta cronologică la care se oprește din creștere, încă nu și-a atins maximul de creștere și încă mai poate crește, potrivit vârstei osoase. La o fată cu o vârstă osoasă de 14 ani, 14 și jumătate, medicul endocrinolog spune că s-a atins potențialul maxim de creștere.

Alți factori care influențează creșterea copiilor

Factori care pot influența înălțimea includ:

• Alimentația: copiii malnutriți sunt adesea mai scunzi. Cu toate acestea, ei pot recupera dacă încep să fie hrăniți adecvat vârstei și nevoilor.
• Dezechilibre hormonale: nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni sau de creștere, de exemplu, pot duce la rate de creștere mai lente și la o înălțime adultă mai mică.
• Medicamente: utilizarea unor medicamente pe termen lung, precum corticosteroizii, poate încetini creșterea, conform studiilor.
• Boala cronică: problemele îndelungate de sănătate, cum ar fi fibroza chistică, boala renală și boala celiacă, pot duce la o înălțime adultă mai mică. Copiii care au avut cancer pot fi, de asemenea, mai scunzi ca adulți.

Deoarece modelele de creștere sunt în mare măsură determinate de genetică, există o mare variabilitate în ceea ce privește înălțimea „normală”. 

Alte metode de a stabili înălțimea la care va ajunge copilul

Deși radiografia pumnului, care arată vârsta osoasă a copilului, rămâne cea mai precisă metodă de a afla dacă copilul va mai crește, există și alte metode pe care le puteți folosi  pentru a vă face o idee despre cât de înalt va fi copilul.

            Metoda 1: dublarea înălțimii pe care o oare copilul la 2 ani

O metodă simplă de a prezice înălțimea pe care o va atinge un copil la vârsta adultă să înmulțiți cu 2 înălțimea pe care o are copilul la vârsta de 2 ani. Pentru că fetele se dezvoltă mai repede, puteți dubla înălțimea pe care o au la 18 luni pentru a estima înălțimii lor. Deși această metodă există de mult timp, nu există cercetări care să demonstreze acuratețea acesteia.

            Metoda 2: media înălțimii părinților

O metodă puțin mai complexă de a prezice înălțimea copilului este cunoscută sub numele de „media înălțimii părinților”. Adunați înălțimea în centimetri a mamei și a tatălui și împărțiți la 2. La acest rezultat:

• pentru băieți – adăugați 6 centimetri
• pentru fete – scădeți 6 centimetri

Deși destul de exactă, aceasta este doar o estimare a înălțimii unui copil la vârsta adultă. Vă puteți aștepta la o marjă de eroare de aproximativ patru centimetri în plus sau în minus. Cu cât părinții unui copil sunt mai înalți, cu atât copilul va fi mai înalt. În plus, cu cât părinții sunt mai scunzi, cu atât copilul va fi mai scund.

            Metoda 3: graficele de creștere

Graficele de creștere sunt acele măsuri orientative care ajută, mai degrabă medicii pediatri, decât părinții. Asta pentru că înălțimea, greutatea și perimetrul capului – măsurătorile care se fac încă de la naștere și apoi pe tot parcursul copilăriei – sunt cifre care trebuie „citite” în contextul de creștere al fiecărui copil. Toate măsurătorile la un loc arată medicului dacă copilul se hrănește bine, dacă dacă acumulează substanțele nutritive de care are nevoie și dacă starea lui de sănătate nu dă semnale de alarmă care trebuie investigate.

Pediatrii folosesc graficele de creștere standardizate la fiecare vizită a copilului. Ceea ce mulți părinți nu realizează este că aceste grafice de creștere sunt, de asemenea, utile pentru a judeca debutul pubertății la un copil mai mare. După cum probabil știți, pubertatea apare la o vârstă mai fragedă în zilele noastre. Apariția părului pubian sau a mugurilor sânilor la fete poate apărea în mod normal încă de la vârsta de șase ani! Graficele de creștere pot ajuta pediatrii să determine dacă dezvoltarea timpurie a copilului se desfășoară în intervalul normal.

Probleme de creștere? Ce semne ar trebui să vă trimită la medic

Dacă sunteți îngrijorat de înălțimea copilului sau credeți că, poate, crește prea repede ori prea lent, discutați mai întâi cu medicul pediatru. Dacă este necesar, medicul pediatru poate cere teste suplimentare. O simplă radiografie a pumnului poate arăta cât de mult va mai crește copilul. Testele de laborator pot ajuta, de asemenea, la găsirea cauzelor problemelor de creștere, dar și modul de tratare a acestora.

Hormonul de creștere în exces, în timpul copilăriei, poate determina un copil să crească mai înalt decât ar fi normal (gigantism). Iar prea puțin hGH în copilărie poate determina un copil să fie mai scund decât ar fi normal (nanism). Ambele afecțiuni pot fi tratate, dacă sunt descoperite devreme. Ține-ți minte: odată ce copilul încheie perioada pubertății, creșterea se oprește. Un adolescent scund are puțin sau deloc timp pentru a recupera creșterea, în timp ce un copil mai mic are timp să fie tratat pentru a câștiga în înălțime.

Sursa foto: Dreamstime.com