Cateva impresii despre noul premier desemnat. Ce-l asteapta pe Dacian Ciolos

Cu Dacian Ciolos m-am intalnit prima data in ianuarie 2008, dupa numirea sa la agricultura in guvernul Tariceanu. A fost singurul ministru care mi-a lasat o excelenta impresie iar la imaginea de atunci n-ar fi multe de adaugat, in afara de cateva bile albe in plus. Si-a pastrat intacta imaginea de tehnocrat, oricat au incercat partidele sa-l atraga in jocul lor. A avut o buna prestatie in functia de comisar european pe agricultura, unde a demonstrat capacitate de negociere pe un dosar complicat: noua politica agricola comuna. Trecut prin experienta Bruxelles-ului, prin functii executive importante, cu realizari importante la activ, Ciolos reprezinta, fara indoiala, cea mai buna alegere pe care presedintele Iohannis o putea face in contextul dat.

• La scurta caracterizare facuta in urma in ianuarie 2008 nu am nimic de adaugat, nimic de retras.  Dacian Ciolos a ramas congruent cu personajul de acum opt ani. Nu e putin lucru.

„Acesti administratori solari rasar atunci cand totul pare pierdut. De unde vin ei? Cine ii impinge in fata? Ii genereaza insusi sistemul, cand ajunge la un pas de implozie? Ii dibuieste si scoate la lumina o mana salvatoare din afara? Li se mai spune tehnocrati desi, in cuvinte simple, ii puteti numi oameni priceputi. Nu au partid, dar au putere. Sunt oamenii lipsa din garniturile de conducatori ai ultimilor 18 ani.

Ei, oamenii lipsa, au forta si priceperea sa distruga structuri osificate in rau, sa invie lumi aparent moarte. Mai prozaic, sa reformeze. Dar tocmai energia lor pozitiva ii arunca de pe orbita. Sau ii tine la distanta. Va fi si soarta lui Dacian Ciolos, un Macovei al liberalilor in varianta masculina.

Este poate singurul ministru cu o buna imagine din Guvernul Tariceanu. A lasat o foarte buna impresie dupa interviul pentru HotNews.ro si BBC. Cu aerul sau de functionar posac si pus pe treaba, Ciolos are ceea ce aproape toti ministrii liberali au pierdut demult: credibilitate in tara si la Bruxelles.

Vorbeste argumentat, aplicat, nu cauta sa-si seduca publicul. Floare rara, pare sa stie ce scoate pe gura. Dar mai are si un defect iremediabil: este propriul sau produs. Aruncati un ochi peste CV-ul sau: scoli in Franta, masterate, doctorate, stagii si functii pe la Bruxelles. Cariera de birocrat european pur-sange. Pe competenta, nu pe proptele politice.

Lui Ciolos, ca si lui Macovei, ii lipsesc insa instinctele politice necesare supravietuirii in viesparul politic de la Bucuresti. Adica un gram de siretenie, cateva grame de diponibilitate la compromis si complicitate, un kilogram de tromboane si minciuni in servieta de ministru si cat mai multe grade pe umar. In lipsa lor, personaje ca Ciolos sau Macovei devin, cu timpul, antipatice. Doar pentru politicieni, desigur.

Unii ma vor suspecta de subiectivitate, dat fiind ca trei luni de zile am fost consilierul Monicai Macovei. Posibil. Am totusi avantajul scurtei experiente in sistem: inteleg, poate, mai bine de ce oameni ca Macovei si Ciolos se bucura de o puternica sustinere la Bruxelles, dar sunt urati in tara. Sau, in cel mai fericit caz, tinuti pe tusa.”

Avantajele lui Ciolos sunt evidente – profesionalismul, onestitatea si capacitatea administrativa dovedita in portofolii importante – insa vulnerabilitatile sale au ramas aceleasi. Este genul de tehnocrat desavarsit, detestat de partide, inabordabil pentru aranjamente pentru masa si in afara oricaror jocuri politice. Va deveni destul de repede tinta in incercarea partidelor de a-l flexibiliza si fragezi, de a-l obtine un personaj mai maleabil.

Potrivit informatiilor HotNews.ro, premierul desemnat ar fi cerut si primit garantii ca-si va alege singur echipa. Greu de crezut ca partidele vor accepta ca toti ministrii viitorului cabinet sa vina din afara lor. Daca va merge pe varianta maximala, Ciolos risca sa nu obtina votul de investitura sau, daca-l obtine cumva, sa fie sabotat in permanenta de un Parlament ostil.

Sunt cateva ministere cheie pe care Dacian Ciolos va trebui sa le tina totusi departe de partide: finante (ministerul care va elabora bugetul pe anul viitor), justitie (crucial pentru viitoarele nominlizari in functii cheie din procuratura), interne (organizatorul alegerilor din 2016) si agricultura (fonduri uriase de distribuit). Desigur, toate ministerele au importanta lor, transporturile, educatia si sanatatea vin si ele cu provocari mari, insa cel putin cateva vor trebui securizate de influenta toxica a partidelor.

In rest, Dacian Ciolos va trebui sa le ofere partidelor mici satisfactii, numindu-le cativa tehnocrati din sfera lor de influenta, pentru a nu rupe orice punte cu clasa politica. Altfel, nu va putea guverna.

Doua sunt insa marile provocari, dupa formarea guvernului si trecerea lui prin Parlament: integritatea si economia. Orice scandal de coruptie in guvernul sau va fi mai drastic sanctionat de public. Dupa revolutia Colectiv, asteptarile sunt uriase. Aici, la capitolul integritate, intra si obligatia de a identifica cele mai bune solutii pentru numirile de anul viitor din tot sistemul de justitie. De acestea depind in mod hotarator continuarea curateniei in politica romaneasca.

Apoi, in plan economic, guvernul Ponta a lasat in urma bombe cu ceas, care trebuie dezamorsate. Aceasta operatiune delicata inseamna anularea unor masuri ultrapopuliste, taierea unor cheltuieli nesabuite, oprirea dezmatului pe bani publici si stabilizarea economiei inainte ca al treilea val al crizei care se anunta sa loveasca Romania. Toate acestea nu se vor putea face fara costuri de imagine uriase pe care guvernul Ciolos va trebui sa si le asume.

In fine, presedintele Iohannis isi ia pe semnatura un guvern. De performanta lui depinde de acum incolo mandatul sau. Epoca presedintelui spectator tocmai s-a incheiat. Daca Guvernul Ciolos trece si de Parlament, Iohannis inregistreaza prima victorie cu adevarat importanta din cariera.