Cateva observatii despre doua proteste paralele: pro-DNA  si anti-Rosia Montana

Era cumva de asteptat ca, la manifestatia de sustinere a procurorilor DNA, sa vina mai putini decat la mitingul anti-Rosia Montana. Cei care au iesit duminica dupa-amiaza pe Stirbei Voda, inghesuiti pe un trotuar, erau cam cat un cortegiu funerar modest. In general, oameni ok, constienti de importanta institutiei, lideri de opinie din zona justitiei. Pentru cativa, atacul politic brutal lansat saptamana trecuta de premierul Ponta impotriva unui procuror care tocmai incheiase o ancheta cu un politician important a fost suficient de grav cat sa genereze un protest. Surprinzatoare a fost indiferenta cvasi-totala a celorlalti, desi protestatarii anti-Rosia Montana au sustinut mereu ca militeaza pentru scopuri mai inalte, pentru domnia legii si valorile statului de drept, nu doar impotriva proiectului minier.

Mai multi participanti la mitingul pro-DNA s-au aratat dezamagiti. S-au intrebat asa: De ce pentru independenta justitiei, o cauza importanta, vitala in Romania zilelor noastre, oamenii nu ies in strada? Ce ar trebui sa se intample pentru a intelege ca e groasa, ca politicienii vor incaleca la loc tot sistemul de justitie daca vor scapa nesanctionati acum? De ce protestatarii anti-Rosia, porniti in mars din cartierul Militar cu halta la Cotroceni, nu s-au abatut putin de la program pentru a-i sustine in mod explicit pe Lucian Papici si Mariana Alexandru, procurorii executati exemplar, ca pe vremea lui Nastase? Pentru a sanctiona, de fapt, o tentativa evidenta de intimidare a procurorilor in general?

Evident ca protestatarii anti-Rosia Montana nu aveau nici o obligatie sa adere la alte cauze. Nu poti cere nimanui sa imbratiseze sapte cauze in acelasi timp, sa lupte pe trei fronduri deoadata. Cateva mii de oameni au ales sa apere o cauza, in timp ce o suta-doua au preferat alta. Pur si simplu asa intelege fiecare sa-si exprime spiritul civic, sa se implice cumva, sa arate ca-i pasa. Pe agenda fiecaruia gasim alte prioritati, arii de interese diferite si asta e, in fond, democratia. Pe unii iubitori de caini nu-i impresioneaza nici Rosia Montana, nici procurorul Lucian Papici, nici macar drama lui Ionut, copilul ucis de maidanezi, ci se cutremura la imaginea unor animale macelarite fara mila. Pentru ei sunt in stare sa strige sub geamul judecatorilor de la Curtea Constitutionala: „sa aveti soarta lor, soarta maidanezilor”. Fiecare cat il duce mintea.

Numai ca toate aceste grupuri din societate, indiferent ce cauza apara ele, ajung sa se raporteze in final la lege. Ca sunt ecologisti, arhitecti, istorici pasionati de conservarea patrimoniului sau iubitori de animale, toti, dar absoluti toti se plang de coruptia la nivel inalt, de guvernari abuzive si politicieni mafioti. Asa stand lucrurile, ar rezulta ca institutiile care s-au dovedit cat de cat capabile sa apere legea si interesul public trebuie protejate de atacul politicienilor. Altfel, restul e poveste. Fiecare grup de mai sus exprima nemultumiri derivate din coruptie. Te-ai astepta ca oamenii sa inteleaga acest lucru simplu: vom respira aer mai curat, vom trai intr-o tara condusa dupa reguli, cu politicieni mai atenti sa respecte legea daca si numai daca justitia va functiona liber. Din acest motiv, pentru independenta ei, mai ales atunci cand este pusa in pericol in mod real de politicieni, merita sa ne batem pana la capat.

Din pacate, nu toti gandesc asa. Claudiu Craciun, de pilda, autoproclamat unul din liderii protestatarilor anti-Rosia, a scris, duminica, pe Facebook, ca totul se reduce la o rafuiala politica intre politicieni. Din acest motiv, a si refuzat solicitarea sociologului Mircea Kivu de a trece putin si pe la sediul DNA in marsul lor dinspre Militari spre Piata Universitatii. Pe Facebook a inceput o adevarata disputa, fiind destui cei care au opinat ca protestul anti-Rosia nu trebuie deturnat, parazitat si confiscat de „niste basisti”. Acest mod de gandire este rezultatul unor mantre recitate zilnic la televiziunile de stiri.

Asa s-a ajuns la situatia bizara ca in saptamana celui mai sinistru abuz comis de premier impotriva statului de drept, protestatarii anti-Rosia sa-si faca drum pe la Cotroceni pentru a striga Jos Basescu, nu in Piata Victoriei pentru a-l canta putin pe Victor Ponta sau pe Stirbei Voda pentru a incuraja procurorii. Autism, imaturitate, orbire, putina rea credinta la unii organizatori, ceva manipulari politice? Cate putin din toate.

Sunt destul de putini la numar cei care inteleg bine sa apere tot ce s-a castigat cu eforturi uriase in justitie in ultimii opt ani. Doar o minoritate accepta in Romania de azi ca DNA-ul a evoluat mult, ca Inalta Curte de azi nu mai functioneaza cu retelele de coruptie de pe vremea lui Voicu si ca la CSM mai exista o speranta. Cei mai multi judeca exact ca domnul Craciun. Sunt patrunsi de convingerea ca toti judecatorii si procurorii sunt la comanda unor politicieni, ca dosarele rezulta majoritatea din comenzi oculte si vendete meschine si ca asistam la o simpla batalie intre clanuri politice in care nu e bine sa te bagi. Astea sunt mantrele Antenei 3, construite pe falsuri si manipulari cu scopul de a-l victimiza pe Dan Voiculescu.

Cititi rapoartele Comisiei Europene realizate in cadrul MCV, vedeti pozitia ambasadei SUA in cazul Papici (basist pentru Ponta, admirabil pentru ambasada SUA), cautati alte evaluari independente. Veti afla ca activitatea DNA este apreciata in superlative de ani buni la Bruxelles si Washington si ca Occidentul nu prea crede basmele televiziunilor sau povestile politicienilor avand subiect unic: Traian Basescu a comandat si condus personal anchetele in dosarele Nastase, Voiculescu, Dragnea, Becali, Vantu, Voicu etc.

Asadar, nu-i de mirare ca oamenii privesc cu scepticism un miting pro-DNA, dupa ani de propaganda si manipulare. A devenit de la sine inteles in Romania ca „politicienii isi fac dosare” sau ca Traian Basescu dicteaza sentinte judecatorilor si rechizitorii procurorilor. E un fapt care nu mai trebuie demonstrat, se valideaza prin simpla enuntare. Surpriza apare totusi la o categorie de oameni foarte bine informati, care se mandreasc ca nu pot fi usor manipulati deoarece isi culeg si verifica informatiile pe net, nu le inghit pe nemestecate de la televiziunile de stiri. Totusi, nici acesti oameni nu s-au aratat foarte sensibili atunci cand s-a pus in mod concret, nu la modul teoretic, problema apararii statului de drept.

Am spus-o la inceputul miscarilor de strada: protestatarilor anti-Rosia li se poate reprosa neimplicarea si autismul in momente care reclama prezenta lor in Piata. Multi s-au suparat, insa la fel de multi au realizat intre timp ca e ceva in neregula, totusi. Protestul pro-DNA din 6 octombire, desfasurat aproape in paralel cu celalalt, a demonstrat cu varf si indesat tocmai acest lucru. Am avut curiozitatea sa verific zeci de pagini de FB (va pot face o lunga lista oricand) apartinand protestatarilor anti-Rosia sa vad daca, in ziua executarii procurorului Papici si dupa, au avut ceva de zis. Am asteptat sa vad cati striga duminica in strada in apararea procurorilor. Din pacate, au cei mai multi au picat acest test simbolic. Putini de tot, un numar nesemnificativ, s-au exprimat pe tema justitiei.

Si atunci, cum doreste masa protestatarilor anti-Rosia sa procedeze cand scandeaza impotriva mafiei, impotriva coruptiei politice si cer „politicieni ingenunchiati in fata legii”? Cum cred ei ca poate fi asigurata legalitatea intr-o tara, cum isi imagineaza statul de drept functional? Lozincile suna frumos in teorie. Iata ca au avut ocazia sa probeze ca atasamentul lor fata de valori democratice de baza se manifesta nu doar prin vorbe, ci si prin fapte. Sub nasul lor, politicienii au comis un abuz ingrozitor impotriva justitiei. Aveau ocazia sa actioneze intr-un caz concret.

Nu au facut-o si nu o vor face. Nu este totusi o mare surpriza. Cati strigau vara trecuta in Piata Victoriei in apararea DNA si a lui Daniel Morar? Cati au reactionat de-a lungul timpului cand justitia a fost agresata politic? Acelasi mic cortegiu care a iesit duminica pe Stirbei Voda, poate ceva mai animat si cu doua trei figuri in plus. A protesta in apararea justitiei e ceva teoretic, vag si foarte plictisitor iar pentru multi, de-a dreptul enervant. A salva aurul tarii de straini te plaseaza direct in galeria eroilor, este „trendy” si foarte cool.

Cunoastem deja placa, protestul anti-Rosia e mai mult decat atat, e revolutia fara lideri, e lectia de neuitat aplicata politicienilor. Cu regret ma vad silit sa repet: nu este nimic din toate astea. Tocmai au demonstrat-o duminica. Am tot spus-o in mod repetat de acum o luna, devenind foarte nepopular, pierzand increderea unor cititori, colegi sau apropiati. Repet, cu riscul de a deveni si mai antipatic in ochii unora: protestatarii anti-Rosia sunt insensibili la alte teme, ei o stiu pe a lor. Asta nu-i face mai putini importanti, nici pierduti in cauze minore. Nici vorba. Numai ca atunci cand scandeaza impotriva mafiei, coruptiei politice si cer „politicieni ingenunchiati in fata legii” totul se rezuma la lozinca. Suna bine. Si tocmai din cauza asta politicienii isi vor vedea de treaba lor.

Cele doua proteste, desi desfasurate in paralel si cu slabe sanse sa se intalneasca in mod real, au totusi ceva in comun: un fond real de nemultumire crescanda. Oamenii au iesit din convingere, ridicand probleme legitime, nu striga papusati de partide. Romania a marcat, duminica, 6 octombrie 2013, nu unul, ci doua proteste care au scos in strada oameni convinsi ca acolo trebuie sa fie. Este, trebuie sa admiteti, cam neobisnuit pentru o tara de apatici si resemnati. Care guvern instalat dupa 89 s-ar mai putea lauda cu o asemenea contraperformanta?

P.S:Inca un exemplu ca politicienii nu sunt impresionati de protestele anti-Rosia, unde li se cere „sa inghenuncheze in fata legii”, nici de putinii oameni iesiti sa apare DNA. Tocmai au mai dat un bocanc in gura procurorilor, blocand dosarul Vosganian in Parlament.