Cateva teme esentiale. Ce se va schimba in lumea noastra dupa atentatele de la Paris

Milionul de oameni manifestand la Paris in semn de solidaritate si unitate in fata barbariei, dar in special atentatele teroriste in sine ofera UE o puternica baza de actiune pentru a infiinta noi institutii sau pentru a le consolida pe cele existente. Se discuta deja despre infiintarea unui serviciu european de securitate, iar serviciile interne, cum sunt cele din Romania, profita in mod firesc de evenimentele de la Paris pentru a capata mai multa putere.

Vidul legislativ instalat in Romania in ce priveste accesul la unele date de trafic n-a fost umplut dupa decizia Curtii Constitutionale din iulie 2014, iar evenimentele de la Paris le-au amintit unor institutii ca sunt descoperite. Dezbaterea asa numitelor Legi Big Brother s-a reluat in graba, in spatiul public manifestandu-se disponibilitatea de a sacrifica unele drepturi pentru mai multa siguranta.

Procurorul general, Tiberiu Nitu, a declarat, joi, dupa sedinta CSM: ‘…si dreptul la viata este tot dreptul persoanelor, este dreptul nostru, al tuturor, si atunci, intre dreptul la viata si dreptul la secretul corespondentei, bineinteles alegem dreptul la viata, chiar cu diminuarea sau cu ingradirea, in limite legale, bineinteles, si cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenta si comunicare”, a spus Tiberiu Nitu, dupa sedinta de plen a Consiliului Superior al Magistraturii.”

Or, problema este din start gresit pusa. De ce trebui sa alegem intre un drept fundamental in detrimentul altuia? Atat dreptul la viata, cat si cel la secretul corespondentei sau la viata intima sunt drepturi fundamentale. E nevoie de garantii legale pentru a le proteja in egala masura. Asa cum serviciile secrete reclama instrumente legitime pentru a limita marja de manevra a teroristilor, de pilda prin inregistrarea cartelelor pre – platite, si societatea civila are obligatia sa ceara garantii legale menite sa previna sau sa impiedice eventuale abuzuri comise de autoritati impotriva cetatenilor.

Iar una din aceste garantii legale – reclamata insistent de Curtea Constitutionala in decizia din iulie 2014 – este introducerea cenzurii judecatoresti pentru orice imixtiune in viata intima, secretul corespondentei etc. Pe scurt, mandat de la judecator pentru accesarea datelor si informatiilor personale. Evident ca dupa evenimentele de la Paris trebuie discutat daca nu cumva in cazurile de terorism n-ar trebui acordate puteri suplimentare institutiilor de forta, insa cu descrierea precisa a acestor situatii – limita.

Aceasta va fi marea dezbatere a anilor ce vor urma: putem avea mai multa securitate, dar tot atat de multa libertate? Renuntam la unele drepturi pentru a ne proteja sau luptam pentru pastrarea intacta a valorilor lumii in care a trait Occidentul pana mai ieri? Mai multa toleranta, mai multa integrare sau ne vom intoarce la conservatorism, traditionalism si izolare?

Dupa intalnirea ministrilor de interne de la Bruxelles, desfasurata duminica, s-a ridicat problema unui control mai strict al granitelor UE, precum si a granitelor Schengen. Pentru Romania, s-ar putea ca perspectiva aderarii la Schengen sa se indeparteze si mai mult. Nu e clar in ce masura Bucurestiul a mai investit in sistemele de securitate si daca mai indeplineste cerintele tehnice, capitol unde am stat bine, insa acum cativa ani. Apoi, cu un razboi la granita cu Ucraina, devenita raiul mercenarilor si al contrabandistilor cu arme, devine tot mai nerealista discutia despre intrarea Romaniei in Schengen in urmatorii ani.

Apoi, un subiect mai putin dezbatut in presa din Romania, consumat cu cateva zile inainte de sfarsitul anului, ne ofera motive suplimentare de ingrijorare: noua doctrina militara a Rusiei. Anuntata de Vladimir Putin cu cateva zile inainte de Anul Nou, doctrina nu pare sa aduca nimic nou, desi sunt cateva mentiuni care ne privesc direct. Extinderea NATO si miscarea trupelor in interiorul tarilor membre NATO sunt considerate de Kremlin a fi reale amenintari la adresa securitatii Rusiei.

Or, Romania gazduieste baze americane, scutul anti-racheta de la Deveselu, iar in toamna a cerut baze militare NATO permanente pe teritoriul ei. In consecinta, Rusia va trece in mod previzibil al pasul doi, adica la contracararea prin toate mijloacele a ceea ce considera a fi amenintare la adresa securitatii sale. Primele semne le-a dat deja public, prin dezvoltarea retelei de presa Sputnik.

Insa razboiul rece – pe care unii il vad deja inceput intre Occident si Rusia – se va intensifica inclusiv pe teritoriul Romaniei. In prezent, batalia se duce la vedere in Ungaria, unde Vladimir Putin si Angela Merkel vor efectua vizite oficiale la sfarsitul lunii, iar partidul lui Victor Orban, FIDESZ, a pierdut aproape 20% intr-o luna de zile, o erodare spectaculoasa si mai rar intalnita intr-o tara democratica.

Romania, stim deja, este si ea privita ca un „battleground state” intre Occident si Rusia. Vizita Victoriei Nuland la Bucuresti, programata pentru inceputul acestei saptamani, parte a unor vizite in regiune, poate fi citita si in aceasta cheie, mai ales dupa spectaculosul reviriment al democratiei manifestat prin rezultatul votului de la 16 noiembrie.

Or, pentru americani este important sa transmita puternice mesaje de incurajare unei tari care va avea de infruntat presiuni uriase din partea Rusiei. Pericolul rusesc ar trebuie sa fie, in acest moment, pentru Romania, cea mai grava amenintare la propria securitate, dupa ce Vladimir Putin a anuntat la sfarsitul anului trecut noua sa doctrina militara.

Desigur, acest subiect nu are nici o legatura cu atentatele de la Paris. Un singur lucru ar trebui poate subliniat. Intre amenintarea Rusiei si terorism ￢ cele doua mari spaime ale Europei – pentru Romania prima pare in acest moment mult mai periculoasa, prin certitudine si iminenta.

In fine, a treia tema esentiala o reprezinta strategia presedintelui Klaus Iohannis: coabitare cu premierul Victor Ponta si cu PSD sau asumarea guvernarii de catre PNL? Dupa trei saptamani de la investirea oficiala in functie, presedintele Iohannis pare sa ezite inca. Nu arata ca s-a decis, dimpotriva. Insa primele actiuni – intalniri tete-a-tete cu Victor Ponta, retinerea in a critica ordonanta prin care seful Guvernului intentioneaza sa legifereze in interes personal, plus comoditatea presedintelui – indica mai degraba dorinta de a replica ecosistemul politic linistit al Sibiului la nivelul intregii tari. Este atmosfera cu care Iohannis s-a obisnuit in cei 15 ani cat a condus micul burg transilvan.

Nu-l vede nimeni in negocieri subterane cu Oprea, zis si „interesul national”, cu tradatori de la PSD sau cu alte „solutii imorale” pentru a oferi PNL o guvernare obtinuta nu prin vot legitim, ci prin clasicele manevre discutabile.

Apoi, s-ar putea ca „norisorul” de idei emanate de la consilieri, in care vrand-nevrand presedintele isi deruleaza mandatul, sa imprime o cu totul alta viziune politica. S-ar putea ca Iohannis si echipa sa sa se multumeasca cu bifarea unor mici victorii politice, ca votarea legii votului prin corespondenta sau adoptarea unor noi legi electorale, pentru care nu e neaparata nevoie ca PNL sa intre la guvernare.

Dar nu este o optine deloc simpla. Daca va coabita, Klaus Iohannis risca sa produca dezamagiri majore si sa se erodeze rapid. Nu acesta a fost sensul votului. Daca nu va coabita si va forta preluarea puterii, s-ar putea sa aiba mai mult de pierdut decat de castigat din perspectiva alegerilor din 2016.

Esential este si pe ce drum va merge Traian Basescu in opozitie. Alaturi de Elena Udrea sau fara ea? Deocamdata ezita ca Iohannis in raport cu Ponta. In functie de alegere, va avea sau nu viitor politic, va beneficia de o buna sansa de revenire sau si-o va ucide singur. (Nici tema asta prea are legatura cu Parisul, desi una mica tot exista). As vedea, pe termen lung, o constructie Basescu – Macovei, dar sunt inca multe piedici in calea unui proiect atat de complicat. In tot cazul, e mult prea devreme pentru a discuta despre asta.