Am să dau câteva exemple: în Finlanda, copiii fac „media literacy” încă de la grădiniță, adică învață de mici dacă o poveste poate fi adevărată sau nu. În același timp, peste 90% din populație are încredere în Poliție și, în general, în instituțiile de forță.
În Germania, 2 din 3 cetățeni se informează (și) de la radiourile naționale și regionale. 50% din cota de piață o au radiourile publice. O situație similară este și în cazul televiziunilor de stat.
Prin comparație, în România doar 23% din oameni spuneau în iunie 2026 că au încredere în știri. Procentul este în scădere constantă, de la an la an.
„Să lupți cu dezinformarea nu este suficient. Reziliența societății începe înainte. Avem nevoie de mai mult decât oameni care să spună „acest lucru este fals”. Avem nevoie de oameni care să spună: „iată care este adevărul”, „iată de ce contează pentru tine”, „iată ce putem face” și „de ce este important să faci și tu asta”, spunea Julian Schmid, de la Agenția Austriacă pentru Energie, care a vorbit într-un panel la Conferința despre Dezinformare, Disinfo2026, ce a avut loc la Vilnius, Lituania, pe 7 și 8 octombrie.
Austriacul Julian Schmid explica unul dintre proiectele instituției pe care o reprezintă: traininguri cu profesori din școli, care să vorbească avizat și convingător despre schimbările climatice.
Oare există și oameni din Austria care să fi acuzat în această vară Germania pentru că fură apa din Dunăre?
Probabil că nu știați, dar guvernul suedez este foarte activ pe rețelele sociale, în secțiunile de comentarii ale marilor ziare, și, în general, oriunde se vorbește de rău despre această țară. Oamenii de la Institutul Suedez, o agenție guvernamentală, identifică atunci când apare o dezinformare cu potențial de a deveni virală, și intervin în discuții pentru a schimba trendul.
Dacă ați citit, de exemplu, despre știrea falsă cu campionatul european de sex din Suedia, e posibil să fi dat și peste „postacii” guvernului de la Stockholm, care explicau cu răbdare oamenilor de ce se află în fața unui fake news.
Toate aceste strategii și controverse au fost dezbătute pe larg la Disinfo 2026, conferința anuală organizată de ONG-ul EU DisinfoLab din Bruxelles. Evenimentul, desfășurat anul acesta la Vilnius, a adunat peste 600 de participanți din mai bine de 50 de țări, conform datelor oferite de organizatori.
Între timp, evenimentul a intrat și în mijlocul unui scandal internațional, după ce s-a aflat că administrația Trump a făcut presiuni asupra mai multor țări să-și retragă sponsorizarea, deoarece unele dintre paneluri au tratat SUA ca pe „o amenințare” privind dezinformarea.
SUA o amenințare pentru Europa?
Deși dintre cele 50 de paneluri ale conferinței de la Vilnius, doar câteva au tratat subiecte critice la adresa SUA, Disinfo2026 s-a aflat în mijlocul unui scandal, după ce The Guardian și Politico au dezvăluit că administrația Trump ar fi cerut UE și unor state europene să-și retragă sprijinul. De altfel, pe materialele promoționale ale conferinței putea fi remarcat faptul că numele Canadei, al Lituaniei și al Uniunii Europene fuseseră acoperite de organizatori.
Ceea ce i-a supărat pe americani a fost faptul că unii speakeri au vorbit despre SUA ca despre o amenințare FIMI la adresa Europei.
„FIMI” este un concept din dezinformare care se traduce prin „Foreign Information Manipulation and Interference” (Manipulare și ingerință străină în domeniul informațional). În general, China și Rusia sunt incluse în spațiul european în categoria FIMI, nicidecum SUA.
Adevărul este că unul dintre panelurile de la conferință se numea chiar așa: „SUA ca amenințare FIMI: recunoaștere, adaptare, respingere”.
„Naționalismul este în opoziție cu democrația”
Panelul a fost ținut de trei americani. Doi dintre speakeri, Adam Fivenson și Emerson Brooking, au explicat ce înseamnă, în opinia lor, că „SUA atacă Europa” din punct de vedere informațional (citatul îi aparține lui Adam Fivenson).
Înainte SUA finanța proiecte prin care „susținea voci independente care provocau puterea, acum susține proiecte care amplifică vocile aliaților politici pe subiecte-cheie”, a explicat Adam Fivenson, de la Center for Security, Innovation & New Technology de la American University, cum s-a schimbat strategia americană față de Europa după venirea lui Trump la putere.
Un exemplu concret dat de vorbitori a fost un proiect finanțat de Departamentul de Stat, în valoare de 5 milioane de dolari, care are printre obiective organizarea de dezbateri în UE despre suveranitate națională, naționalism, migrație și „identitate occidentală”.
„Naționalismul este în opoziție cu democrația”, consideră Adam Fivenson.
Concluzia panelului a fost că țările europene trebuie să reziste interferențelor americane care vor să le influențeze politica internă. Am scris mai multe despre acest subiect aici.
Au avut ce învăța și participanții din România
Dar dincolo de supărarea americanilor, participanții de anul acesta, printre care s-au numărat și reprezentanți ai Președinției și ai Guvernului României, au avut multe de învățat de la vorbitorii prezenți: ce strategii au diferite guverne din estul Europei pentru a face societățile mai reziliente în fața propagandei și dezinformării sau cum trebuie adaptată legislația europeană, astfel încât inteligența artificială să nu ne afecteze integritatea cognitivă, ca să dau doar două exemple.
„Dacă nu umpli tu golul de informații, atunci altcineva o s-o facă”, este o altă idee care mi-a rămas în minte și care se referă la rolul proactiv pe care trebuie să și-l asume guvernele în ceea ce privește comunicarea în situații de criză. Mai țineți minte cum ne spunea Iohannis că nu au intrat drone rusești în România, iar ulterior resturile unor astfel de aparate au fost găsite pe câmp, de localnicii din Delta Dunării? E un exemplu de „așa nu”, care ar trebui studiat, probabil, în școlile din toată Europa.
Cazul Arafat
În contextul în care oficiali din țări europene au mers acolo ca să împărtășească expertiză în lupta cu dezinformarea și cu războiul hibrid al Rusiei, nu are cum să treacă neobservat faptul că Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din România, a venit la conferință ca să vorbească în fața unei asistențe formate din câteva sute de persoane, despre cum „sunt instrumentalizate” dosarele penale în care este implicat în România, pentru „a i se distruge imaginea”.
Demnitarul român a precizat că nu se află la Vilnius în calitate oficială, ci și-a luat două zile libere pentru acest eveniment. „Este dreptul meu constituțional să mă apăr”, a explicat Arafat în discuția cu HotNews.
Dar chiar și așa, tot am rămas cu senzația că în timp ce unele guverne exportă cunoaștere, noi ne exportăm problemele interne.
