Ce facem cu copiii pe care nu-i vede nimeni?
România este pe primul loc, iarași. Nu vorbim despre olimpiade sau sporturi, ci despre copii aflați în risc de sărăcie.
În urmă cu trei săptămâni se auzeau în toate școlile și liceele vocile politicienilor care se adresau generației tinere, cu vorbe mari și pretenții la performanțe școlare. „Copiii sunt viitorul” a fost sintagma care a răsunat la început de an școlar în mii de unități de învățământ preuniversitar, dar cât de reală este pentru cei care iau deciziile în România?
Eurostat a publicat săptămâna aceasta un studiu referitor la situația copiilor în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2022 în Uniunea Europeană care infirmă orice credință că pentru România copiii ar putea fi vreodată o prioritate.
Din păcate suntem pe primul loc, la mare distanță de vecinii bulgari și cu un procentaj aproape dublu față de media europeană.
41,5% – aproape jumătate din populația minoră din România este în stare critică: copiii suferă de foame, nu au haine sau nu au un acoperiș deasupra capului. Așa arată situația noastră, dar dacă nu-i vedem pe acești copii în Parlament sau dacă nu ne împiedicăm de ei prin ministere, ei nu există.
Același procentaj dramatic figura în analizele Eurostat și în 2020, dar la acel moment ne uitam cu speranță spre Garanția pentru Copii și la Bruxelles se vorbea cu seriozitate despre cum 1 din 4 copii din UE sunt în risc de sărăcie. –
INTERVIURILE HotNews.ro