Ce-i de facut cu blocurile vechi? O tinta pur si simplu realista: reconditionarea lor!

Partea a 3-a a articolului cu titlul „Blocurile vechi construite in anii comunismului: Elemente pozitive si negative ale optiunilor principale rezidentiale ale tarii”. Pentru a citi prima parte si cea de-a doua parte.

Am incercat sa va explic ieri si alaltaieri:

* Cele 3 categorii de blocuri vechi;

* Elementele pozitive si negative ale acestor cladiri;

* De ce este imposibil sa fie demolate si reconstruite.

Atunci care este solutia realista?

Ce au facut celelalte tari care au o problema similara?

Romania nu este singura tara din lume care are cladiri vechi. Stiu ca oamenii din aceasta parte a globului iubesc sa se planga despre orice dar va garantez un lucru: timpul are acelasi efect peste tot si toate cladirile au probleme dupa o perioada de timp. Diferenta este ca, in Romania proprietarii cladirilor nu s-au preocupat sa intretina proprietatile lor si Statul nu a facut decat sa priveasca imobilitatea proprietarilor. De ce? “Pentru a nu deranja cetatenii cu propuneri si decizii dificile…”.

Dar oare in Germania, Marea Britanie sau Franta poti sa-ti lasi proprietatea sa ajunga o ruina? Nu, majoritatea tarilor au politici diferite:

* Cladirile sunt evaluate la fiecare cativa ani;

* Proprietarii stiu ca au si obligatii in afara drepturilor;

* Cand o cladire nu este reconditionata pentru o perioada de timp, aceasta este considerata “moarta” de catre piata si valoarea ei se diminueaza rapid;

* Fiecare tara implementeaza multe alte masuri ce forteaza proprietarii sa-si intretina proprietatile la un nivel decent;

* (Nici sa nu indrazniti sa-mi cereti sa va dau detalii despre obligatiile proprietarilor de cladiri aflate in locatii centrale sau cu valoare istorica… V-ati ingrozi!).

De ce oare au facut asta? Le place cumva sa tortureze oamenii?

Nu, interesul lor este ca orasele lor sa continue sa existe si in deceniile care vin. Ei stiu bine ca economia nu se opreste de indata ce o cladire este terminata. Totodata, se incearca educarea cetatenilor in sensul ca o proprietate nu inseamna numai “bani castigati” ci si “bani investiti”.

De ce Romania nu a facut si ea ceva in acest sens?

Pentru ca:

* Regimul anterior a invatat oamenii sa traiasca doar in prezent si sa nu planifice viitorul. Acest comportament este vizibil si la proprietarii de azi;

* Politicienii nu au dorit sa “deranjeze” votantii cu adevaruri deranjante si mai ales cu masuri implementate in acest sens;

* Asadar, in multe aspecte ale vietii, oamenii au ajuns rapid la concluzia ca “Am drepturi!” inseamna “Nimeni nu poate sa-mi spuna ce sa fac sau ce sa spun!”.

„Deci care este solutia acum?” Doar una: reconditionati-le!

Am explicat de ce este imposibil sa se demoleze si sa se reconstruiasca multe blocuri. Costurile sunt foarte mari si nimeni nu ar face o asemenea afacere (va rog sa nu va ganditi ca Statul ar trebui sa faca asta… Lasati-l sa faca ce ar trebui sa faca intrucat era comunista s-a terminat!).

Cum putem face asta?

* Fara prea multa vorbarie sau target-uri prea inalte. Dorim lucruri simple si concrete;

* Cu 3-4 proceduri foarte clare pentru fiecare parte a cladirii ce are nevoie de reparatii. O procedura pentru fatada, alta pentru consolidarea cladirii, inca una pentru interior si redecorarea spatiilor comune si poate alta procedura pentru celelalte lucrari; Cu pasi simpli si usori, incercand sa simplificam totul si nu sa complicam lucrurile.

* Folosind si Fondurile Europene. Sunt multe surse de finantare pentru proiecte de acest fel dar nu exista motivatia/dorinta de a le absorbi;

* Luand in considerare si eventualele “imbunatatiri ecologice”. Sunt necesare izolatii si multe alte imbunatatiri (ce arputea deveni chiar obligatorii!) pentru a trimite oamenilor mesajul corect;

* Statul trebuie implicat la minimul posibil. Cu cat veti vedea Statul mai implicat intr-un asemenea proiect, cu atat vor lipsi rezultatele…

Ce parere aveti?

Maine: Ce se va intampla daca nu vom face ceva si un cutremur „ne va bate la usa”?

Comenteaza pe blogul lui Ilias Papageorgiadis.