Ce-l asteapta pe Ciolos. Cateva riscuri

Presedintele Klaus Iohannis i-a cerut, joi, lui Dacian Ciolos ceva imprecis, din care multi au inteles ca ar fi o somatie sa intre in politica. La o simpla lectura rezulta ca Iohannis i-a lasat o marja de manevra suficient de mare, incat sa nu-l forteze sa-si incalce promisiunea ca nu va intra in vreun partid pana la alegeri. Tocmai neinregimentarea este principalul motiv pentru care premierul Ciolos se bucura de o mare incredere publica: nu poate fi suspectat ca lucreaza pentru vreo gasca. De acum, scenariul prezentat de Cristian Pantazi miercuri, cand HotNews.ro a anuntat in premiera ca PNL se intreapta spre solutia Ciolos, incepe sa devina realitate. Ce risca, totusi, premierul Ciolos?

In primul rand, ramane de vazut in ce formula va accepta colaborarea cu PNL si cand o va anunta. Listele cu candidati trebuie depuse pana la sfarsitul lunii octombrie (27), deci mai mult de jumatatea lunii nu poate amana o decizie. De intrat in partid, nu cred ca o va face. Si-ar pierde peste noapte tot capitalul politic. Faptul ca a spus vineri ca nu candideaza e mai departe in acord cu ce a promis, dar asta nu inseamna ca nu se va implica in campanie.

Cum s-ar putea apropia de PNL fara a fi acuzat ca si-a pierdut neutralitatea politica si statutul de tehnocrat? Ar putea anunta, de exemplu, ca accepta sustinerea oricarui partid reformist, care nu ameninta lupta anti-coruptie, orientarea pro-occidentala a Romaniei si respecta anumite standarde de integritate. Mai poate pune conditia ca pe listele lui sa nu se regaseasca penali, figuri compromise, iar programul de guvernare sa contina masuri realiste.

Acest partid nu prea are cum sa fie PSD, ALDE sau PMP, asa ca raman putine variante. Dar aceasta pozitie poate parea putin aroganta. Partidelor nu le place sa fie privite de sus sau conduse din exterior. Pe langa asta, mai trebuie sa tina cont de electoratul PNL si USR. Daca isi anunta simpatia doar pentru unul din ele, va frustra publicul celuilalt si viceversa. Din toate motivele expuse pana acum, Dacian Ciolos se vede nevoit sa execute un dificil mers pe sarma.

Ar putea constata cinic ca liberalii se afla intr-o situatie dificila dupa demisia lui Blaga, ca n-au solutii si ca la disperare vor trebui sa joace dupa cum le canta. Dar in politica nu merge asa, solutiile impuse in forta esueaza. Partidele sunt compuse din oameni, nu din roboti. Apoi, a impune standarde radicale unui partid ca PNL inseamna sa-l destructurezi in prag de alegeri.

Apoi, Ciolos trebuie sa cantareasca bine cat de mult va lua in brate unul sau doua partide pe care de fapt nu le controleaza. Un eventual esec al acestora se va deconta, vrand-nevrand, si in contul lui. Ar fi cam stupid sa plateasca in final Ciolos oalele sparte de liberali sau incapacitatea USR de a se organiza in tara. Altfel spus, premierului nu-i prea raman multe variante. Cea mai sanatoasa pare a fi pastrarea unei distante rezonabile de politica.

Atentie! Partidele vor trebui sa vina catre el, daca doresc, nu el trebuie sa faca pasul catre ele, asa cum i-a solicitat joi presedintele Iohannis. PNL si USR au nevoie de el, nu invers.

Ar mai fi apoi un risc: orice ar face acum, sa ramana fara efecte in plan politica. A mai ramas foarte putin timp. E foarte posibil sa nu se transfere mare lucru din credibilitatea sa asupra partidelor dispuse sa il sustina.

Ar mai fi un detaliu deloc de neglijat. Daca Ciolos manifesta dorinta de a se implica mai mult in politica, se transforma intr-un potential rival pentru Cotroceni in perspectiva alegerilor din 2019. Or, nici un presedinte in functie care isi doreste al doilea mandat nu vede cu ochi buni aparitia unui star politic. Ciolos nu reprezinta acum un pericol in ochii lui Iohannis cata vreme se comporta ca un functionar docil, dar orice pas mai indraznet trezeste imediat suspiciuni. Pe scurt, intre cei doi pare sa existe in prezent o buna colaborare. Prost gestionata, se poate transforma rapid in rivalitate.

Evident, cel mai mare risc ar fi ca Dacian Ciolos sa nu poata forma o majoritate in decembrie. Dar acest risc poate fi diminuat cu putin efort. Isi poate construi din vreme o baza de sustinere cat mai larga. Ar trebui sa profite de dezorientarea din PMP si de framantarile din ALDE pentru a negocia inca de pe acum un eventual sprijin punctual din partea unor figuri onorabile.

Nu toti isi imagineaza viitorul politic langa Basescu sau Tariceanu. Interesele candidatilor din cele doua mici partide nu coincid intotdeauna cu cele ale liderilor. Basescu si Tariceanu vor sa scape de justitie, dar nu toti candidatii lor au aceasta problema. Daca intra in parlament, cele doua partide devin implacabil aliatii PSD si au toate sansele, alaturi de UDMR, sa formeze majoritatea. Este „worst case scenario”.

Din acest moment PSD va dezlantui jihadul. Devine tot mai limpede ca Iohannis si Ciolos vor face totul sa forteze o majoritate fara pesedisti, daca pot. De azi incolo ii asteapta sindicalisti scosi in strada, proteste, campanii mediatice, vor aparea noi „dovezi” ca lucreaza pentru straini, facand parte, cum a zis deja Tariceanu, „dintr-un plan ocult impotriva Romaniei”.

Vor urma doua luni de foc, cu marea coalitie a penalilor pregatind asaltul final. Guvernul va trebui sa lucreze in conditii de razboi total, cu efective reduse deoarece mai multi ministri vor pleca pentru a candida si cu destule focare de conflict social nestinse. Dintre acestia, magistratii reprezinta cel mai serios pericol deoarece ameninta cu blocarea procesului electoral.

In mod realist, Romania nu are prea multe optiuni politice. Ciolos reprezinta in acest moment singura figura credibila in jurul careia se pot coagula energiile pozitive din partide. Alternativa o reprezinta armata de politicieni cu mari probleme in justitie, in frunte cu liderii lor. Ne aflam din nou intr-un moment de rascruce, ca de fiecare data in ultimii ani. Putem cadea in trecut sau avem o sansa de a face un mic salt inainte.