Ce poate oferi UE unei Mari Britanii conservatoare?
Care va fi comportamentul unui (foarte posibil) guvern conservator in relatie cu UE? Ce importanta are relatia cu UE pentru importanta Marii Britanii in politica internationala? Care sunt politicile externe pe care UK le va administra cu grija intr-un guvern Tory? In anticiparea unui prim-ministru „albastru”, expertii pe politica internationala si europeana de la London School of Economics din Londra cauta raspunsuri la aceste intrebari.
Conferintele de presa despre politica externa viitoare a Marii Britanii au inceput inca din noaptea alegerilor, cand la London School of Economics (LSE) s-au intalnit cu presa cinci specialisti pentru a prezice viitorul extern prin globul conservator: Chris Brown, Michael Cox, Kevin Featherstone, Sara Hagemann si John Kent au incercat sa stabileasca „Locul Marii Britanii in lume”.
Cat de anti-UE poate fi Cameron?
Lector in politici UE, Sara Hagemenn considera ca alegerile au fost europenizate: dezbaterea reformelor electorale, si nu doar discutarea lor intre doua partide – pentru prima data in UK; nuantarea situatiilor cu aparitia lui Nick Clegg, liderul LibDem, care este „foarte pro-european. El are un trecut in Bruxelles. Si a adus in discutie parerile pro si contra EU”, spune Hagemenn. Ea adauga ca prezenta lui Clegg a facut ca discutiile referitoare la UE sa nu se rezume doar la pierderea suveranitatii britanice, ci si la ce poate face UE pentru fiecare stat membru. „Daca ceea ce s-a spus va avea vreun efect dupa alegeri este, bineinteles, alta intrebare”, adauga Hagemann.
Alte state asteapta schimbari importante in cazul unui guvern nou. „Insa nu neaparat la dimensiunea la care a lasat sa se inteleaga in campania electorala, mai ales pentru ca Tory nu au facut clar ce anume un guvern conservator va cere inapoi de la Bruxelles. Au facut promisiuni mari referitor la tratate, la interesul Marii Britanii, dar din moment ce nu ne asteptam la un Tratat UE nou in viitorul apropiat, din moment ce nu se defineste ce inseamna a apara interesele UK in Bruxelles, poate ca nu va fi o situatie atat de critica la adresa UE pe cat se astepta Europa”, opiniaza Hagemann.
Exista probleme sociale, economice si politice ale caror efecte vor intra in actualitate in urmatoarele luni iar un guvern conservator va trebui sa le rezolve inainte sa ceara inapoi puterea de la Bruxelles, mai crede aceasta. Mai ales ca s-au schimbat multe atat in Partidul Conservator, cat si in UE de cand conservatorii au fost la putere.
In ce fel va contribui Europa la rolul international al Marii Britanii?
„Este una din intrebarile fundamentale la care un guvern britanic trebuie sa raspunda”, crede John Kent de la Departamentul de Relatii Internationale LSE. In trecut, a existat un trafic in ambele sensuri: „pe de o parte, nu putem sa ne despartim de Europa in totalitate. Pe de alta parte, nu putem sa ne permitem sa nu fim total integrati in Europa”, afirma John Kent.
Kent spune ca politicile europene, la nivelul Regatului, sunt traduse in avantajele si dezavantajele pe care le aduce la nivel national. Felul cum partidele abordeaza UE se refera la beneficiile pe care le pot obtine in plan domestic.
„Nu cred ca David Cameron va dori sa joace foarte mult pe cartea europeana. Cred ca in ADN-ului lui exista o lipsa totala de interes in problemele europene”, crede Kevin Featherstone, director al Hellenic Observatory. El se asteapta ca la inceputul mandatului, un guvern Tory sa evite problema Europei si sa incerce discutii despre pozitia UE-China, UE-India, situatie in care un guvern conservator britanic s-ar simti mult mai influent.
UE nu a fost in fruntea agendei de campanie si nici britanicii nu considera UE o problema majora. „Este posibil ca parlamentarii Tory, care odinioara respirau conflictul european, sa fie inlocuiti cu alti membri mai tineri, cu instinct euro-sceptic, dar cu pasiuni domolite in aceasta privinta”, crede Featherstone. Doar daca vor exista alegeri anticipate, in cazul in care Tory vor guverna minoritar, Featherstone crede ca un Partid Conservator reales va aborda in forta promisiunile de politici potrivnice UE.
Intrebat de HotNews.ro daca un statut de membra EEA ar fi mai potrivit pentru UK decat membra UE, John Kent a afirmat ca „trebuie sa tii cont ca tot ceea ce UK poate obtine de la Europa este oarecum limitat pentru ca dependenta de un anumit nivel de cooperare europeana este intrecuta. De aceea, daca Marea Britanie ar urma sa se implice mai mult in prezentul Uniunii Europene, cum a fost in EEC, ar fi tot mai dificil, mai ales cu haosul din Grecia si ceea ce va urma. Ideea ca poti combina totul din 27 de tari si sa obtii ceva semnificativ imi suna dubios. Cred ca ar fi fost mai multe lucruri oferite Marii Britanii, dar nu cred ca le-ar fi acceptat, pentru ca asta ar fi insemnat sa fi devenit mai pro-european si sa accepte, tot mai mult, pozitii ale executivului european, ceea ce este incompatibil cu rolul international al Marii Britanii.
La ce schimbari de politica externa sa ne asteptam sub un guvern conservator?
In opinia lui Chris Brown, profesor la Departamentul de Relatii Internationale LSE, cel mai important aspect este razboiul din Afganistan. „Este un razboi care ne costa vieti, ne costa bani. Prima intrebare de interes este un guvern conservator va schimba ceva in Afganistan”. Chris Brown este sceptic. „Cameron a vorbit despre un consiliu de razboi, de un consilier pe probleme de securitate publica”, dar politica centrala ramane aceeasi. „Este un razboi destul de nepopular”, crede acesta. El crede ca liderii politici ai celor trei partide au ajuns la un consens pentru a nu face acest capitol subiect de campanie electorala.
Chris Brown a subliniat ca relatia cu China nu a fost nici ea pe agenda dezbaterilor televizate, ceea ce ar fi ridicat probleme pentru Brown, Cameron si Clegg. Relatiile cu SUA nu vor suferi modificari importante, poate doar in ceea ce priveste Europa. Marea Britanie isi consolideaza influenta globala si prin relatia cu SUA. Kent spune ca deciziile se iau in Washington, nu in Londra.
A treia chestiune este politica de aparare si cum poate Marea Britanie furniza resursele pentru operatiunile din parti diferite ale lumii, toate parte din strategii internationale. „Si, in acelasi timp, sa fie diferta de alte tari UE, pentru ca aceasta distinctie este parte importanta din rolul international al Marii Britanii”, spune Kent.
Michael Cox, co-director LSE IDEAS, crede ca, fata de anul 1997, cand Tory au pierdut alegerile in favoarea laburistilor, nu mai exista, pe plan national, problema importantei Marii Britanii la nivel international, in relatie cu SUA sau in relatie cu UE. Pe atunci exista visul de „maretie” pe care Thatcher l-a avut prin relatia cu Reagan si Blair, prin relatia cu Bush. Insa s-a stins, crede Cox.
Noul negativism de care vorbeste Cox se refera la pierderea sentimentului de relatii externe „speciale”, iar unul dintre motive este si ambiguitatea relatiei cu UE.