Cel mai fermecator incorect politic

Nu l-as prezenta pe Sartori in citeva cuvinte. Pentru ca a scris prea mult, a marcat stiinta politica contemporana prea decisiv pentru a fi prezentat pe scurt. Credeti-ma pe cuvint: e un monstru sacru al politologiei. Daca nu ma credeti, intrati pe Amazon.com si dati un search cu numele lui.

Giovanni Sartori; Ce facem cu strainii? – pluralism versus multiculturalism; Humanitas; 2007

Acest volum nu este parte din nucleul dur al operei sale academice. Este doar expresia unei angajari publice in dispute la zi. Asta nu inseamna ca nu e la fel de riguros si la fel de sclipitor ca in opera politologica propriu-zisa. Este tot Sartori, doar ca ceva mai implicat in agora publica.

Aici pune tunurile ratiunii pe multiculturalism.

Am mai scris recenzii despre carti la subiect. De pilda, Traian Ungureanu si a sa carte „Razboiul timpurilor”.

Sau Ian Buruma cu volumul “Murder in Amterdam”).

Sartori nu este nici nervos ca Ungureanu (sau ca Oriana Fallaci, ca sa-l comparam tot cu cineva din spatiul italian), nici un jurnalist interesat in primul rind de un caz anume, ca Buruma. Sartori ia teoriile multiculturaliste si le arunca la gunoi cu o superioritate la care numele ii da dreptul.

Pe scurt, cartea spune ca: multiculturalismul este o tentativa de destructurare a comunitatilor actuale occidentale, bazate pe toleranta si drepturile omului. Este un nou fel de tribalism. Strainii trebuie acceptati numai in masura in care ei insisi accepta regulile jocului din aceste societati.

Intoleranta fata de intoleranti este nu doar acceptabila, ci singura optiune logica si realista a societatilor moderne asaltate de valuri de imigranti straini de cultura si cutumule pe care le gasesc in tarile de destinatie. Drepturile omului individual sint pentru toti si nu pot fi limitate in numele valorilor colective tribale.

Nimic din atacul concentrat la adresa multiculturalismului nu ii este strain lui Sartori, doar ca el o face extraordinar de articulat si fara patima.

Ce pune el in locul multiculturalismului? Conceptul de pluralism. Deosebirea este ca pluralismul accepta alternativa, dar o face pentru integrare, pentru gasirea de teme si valori comune, nu pentru despartire si cadere in identitati separate, recreate si intarite in universitati de stinga sau in moschei extremiste.

Poti sa accepti prezenta si identitatea altuia doar daca esti sigur pe identitatea ta si esti tolerant doar daca celalalt este tolerant fata de tine.

Multiculturalismul nu promoveaza toleranta reciproca, ci revansa.

Daca actualul multiculturalism ar fi extistat cind s-au format Statele Unite, spune Sartori, America ar fi fost astazi o societate de tip balcanic (pg. 54).

Dupa abolirea iobagiei care il lega pe taran de pamint, astazi riscam sa inventam o „etno-iobagie” – pg. 86

Iar Sartori devine de-a dreptul incorect politic cind ataca islamul pentru lipsa de deschidere si cind militeaza pentru politici selective si stricte de acceptare a emigrantilor.

Strainii care nu sint dispusi sa dea de la ei ceva in schimbul a ceea ce dobindesc, care-si propun sa ramina „in afara” comunitatii in care patrund, ajungind sa-i conteste, fie si partial, insesi principiile, sint straini care stirnesc inevitabil reactii de respingere, de teama si de ostilitate. Zicala englezeasca spune ca nu exista mincare pe degeaba.

De ce ar exista, in schimb, o cetatenie gratuita, acordata pe degeaba? Dupa parerea mea, ea nu trebuie si nu poate sa existe. Cetateanul „contra”, contra-cetateanul nu poate fi acceptat. – pg. 47

Dupa ce a aparut acest volum, a fost acuzat de rasism, islamofobie si obisnuitele etichete cu care se inchide gura celor care ies din frontul corectitudinii politice. Nu se lasa intimidat si revine cu raspunsuri la critici in a doua parte a acestei editii. Evident, are dreptate.

Sartori face figura de ultim liberal clasic (egalitate in fata legii, laicitate, non-interventia statului, etc.) care critica directia liberalismului de stinga deviat spre aberatii. Iar concluzia batrinului este pesimista:

Problema este ca am devenit prea normativi si-n plus prea emotivi. Prea normativi nu doar in sensul ca „ceea ce trebuie sa fie” incalca prea mult ceea ce este, lumea asa cum este; ci si in sensul ca urmarim obiective fara sa dispunem de instrumente, fara sa stim „cum”. Si prea emotivi mai ales in sensul ca simtirea rastalmaceste ratiunea.

Se va sfirsi totul intr-o explozie sau o implozie? Fara ratiune, probabil ca da. – pg. 166

As recomanda cartea mai ales celor care iau contactul in facultati cu teoriile multiculturaliste, tiermondiste, anti-establishment etc. Sint fermecatoare, atot-explicative, iti raspund nevoii interne de protest si te asigura ca faci partea din armata de martiri care lupta in cafenele pentru Dreptatea pe pamint.

Stiu, dragilor, va inteleg. Intr-un fel am trecut si eu pe acolo. Problema cu aceste teorii este ca sint profund irationale. Ascultati-l pe batrin.

Era sa uit, cartea e scrisa inainte de 11 septembrie 2001.