Cele mai vechi urme umane din Tibet: Amprentele de mână fosilizate a doi copii

Cu aproximativ 200.000 de ani în urmă, copiii din epoca de gheață și-au băgat mâinile și picioarele în noroi lipicios, la mii de metri deasupra nivelului mării, pe Platoul Tibetan. Aceste urme, păstrate acum în calcar, oferă unele dintre cele mai vechi dovezi ale strămoșilor umani care locuiau în zonă și pot reprezenta cea mai veche artă de acest gen descoperită vreodată, scrie Live Science.

Într-unarticol publicat pe 10 septembrie în revista Science Bulletin, autorii studiului susțin că mâna și urmele ar trebui considerate arta „parietală”, adică arta preistorică care nu poate fi mutată de la un loc la altul; acest lucru se referă de obicei la petroglife și picturi pe pereții peșterii, de exemplu.

Cu toate acestea, nu toți arheologii ar fi de acord că noile amprente corespund definiției artei parietale, a declarat un expert pentru Live Science.

Autorul studiului, David Zhang, profesor de geografie la Universitatea Guangzhou din China, a văzut pentru prima dată cele cinci amprente de mână și cinci urme de pași într-o expediție către un izvor termal la Quesang, situat la mai mult de 4.000 de metri deasupra nivelului mării, pe Platoul Tibetan.

Autorii au datat eșantionul evaluând cât de mult uraniu, un element radioactiv găsit în mod natural în mediu, ar putea fi găsit în amprentele fosilizate. Pe baza ritmului de degradare a uraniului, au estimat că acestea au fost lăsate în urmă cu aproximativ 169.000 – 226.000 de ani.

Și, judecând după mărimea urmelor, echipa a stabilit că urmele au fost lăsate de doi copii, unul aproximativ de dimensiunea unui copil modern de 7 ani și celălalt de dimensiunea unui copil de 12 ani.

Acestea fiind spuse, echipa nu poate fi sigură ce specii de oameni arhaici au lăsat amprentele, a declarat coautorul studiului, Matthew Bennett, profesor de științe de mediu și geografice la Universitatea Bournemouth din Poole, Anglia.

„Denisovenii sunt o posibilitate reală”, dar Homo erectus era, de asemenea, cunoscut că locuiește în regiune, a declarat Bennett pentru Live Science, referindu-se la un cuplu de strămoși umani cunoscuți.

„Există o mulțime de concurenți, dar nu, nu prea știm.”

Amprentele furnizează cele mai vechi dovezi ale homizilor de la Quesang, „dar există dovezi din ce în ce mai mari că oamenii arhaici se aflau în jurul Platoului Tibetan la un moment similar”, a adăugat Bennett. De exemplu, oamenii de știință au recuperat recent un maxilar de Denisovan în Peștera Baishiya, situată la marginea de nord-est a Platoului Tibetan, a declarat cercetătoarea Emmanuelle Honoré.

Mandibula are o vechime de „cel puțin” 160.000 de ani, au raportat cercetătorii în 2019 în revista Nature, ceea ce înseamnă că rămășițele osoase ar putea data din aceeași perioadă cu amprentele de mână din Quesang, a declarat Honoré pentru Live Science.

Acestea fiind spuse, peștera Baishiya se află la mulți kilometri nord de Quesang și se află la numai 3.200 m deasupra nivelului mării, astfel încât noile amprente de mână furnizează cele mai vechi dovezi ale ocupației din regiunea centrală, cu cea mai înaltă înălțime a platoului, a spus Michael Meyer, profesor asistent de geologie la Universitatea din Innsbruck din Austria, care nu a fost implicat în studiu.

La fel ca autorii studiului, Meyer suspectează că Denisovanii au lăsat probabil amprentele, așa că „studiul ar putea indica astfel că Denisovanii au fost primii tibetani și că s-au adaptat inițial genetic pentru a face față stresului la înălțime ridicată”, a declarat el pentru Live Science.