Cercetătorii au descoperit cele mai vechi urme ale activității umane într-o peșteră din Africa

Puține locuri din lume au păstrat înregistrări arheologice continue de-a lungul a milioane de ani însă peștera Wonderwerk din deșertul Kalahari din Africa de Sud este un astfel de sit rar, relatează Phys.org.

Peștera Wonderwerk (însemnând „miracol” în limba afrikaans) a fost identificată anterior ca fiind posibil cea mai veche peșteră locuită din lume și situl unora dintre cele mai timpurii indicii privind folosirea focului și a unor unelte primitive de către oamenii preistorici.

O nouă cercetare realizată de geologi și arheologi de la Universitatea Ebraică din Ierusalim și Universitatea Toronto a confirmat acum caracterul spectaculos al acestui sit.

„Putem spune cu încredere acum că strămoșii noștri făceau unelte Oldowan simple din piatră înăuntrul peșterei Wonderwerk în urmă cu 1,8 milioane de ani”, afirmă Ron Shaar, profesor la Universitatea Ebraică și autor principal al studiului”.

„Tocmai fiindcă este o peșteră și nu în aer liber, Wonderwerk este unică în rândul siturilor Oldowan [care conțin] un tip de unealtă folosit pentru prima dată în urmă cu 2,6 milioane de ani în Africa de Est”, explică acesta.

Echipa a reușit să stabilească într-un strat aflat adânc în interiorul peșterii tranziția de la unelte Oldowan (în special cremene ascuțite și instrumente de tăiat) la toporiști primitive în urmă cu peste un milion de ani în urmă, reușind totodată să dateze folosirea focului de către strămoșii noștri preistorici cu un milion de ani în trecut.

Cea din urmă este o descoperire semnificativă deoarece alte exemple ale folosirii timpurii a focului au fost descoperite la situri în aer liber în care nu a putut fi exclusă apariția focului în urma unor fenomene naturale.

În plus, Wonderwerk a conținut o întreagă gamă de rămășițe legate de folosirea focului: oase arse, sedimente și unelte precum și cenușă.

Profesorul Ron Shaar de la Universitatea Ebraică din Ierusalim

Implicații profunde

Datarea sedimentelor din peșteri este una dintre cele mai mari provocări din paleoantropologie, știința care studiază evoluția umană.

Pentru a depăși obstacolele echipa a analizat un strat sedimentar cu o grosime de 2,5 metri care a conținut unelte din piatră, rămășițe umane și urme de foc folosind două metode: paleomagnetismul și datarea funerară.

„Am înlăturat cu atenție sute de mici mostre de sediment din pereții peșterii și le-am măsurat semnalul magnetic”, relatează Shaar.

Magnetizarea a avut loc când particule de argilă care au pătruns în peșteră din exterior s-au depus pe podeaua acesteia, păstrând astfel dovezi privind direcția câmpului magnetic al Pământului de la momentul respectiv.

„Analizele noastre de laborator arată că unele din mostre au fost magnetizate înspre sud în loc de nord care este direcția de astăzi a câmpului magnetic. Întrucât datarea exactă a acestor inversări magnetice este recunoscută global, ea ne-a oferit indicii cu privire la vechimea întregii secvențe de straturi din peșteră”, explică Shaar.

Profesorul Ari Matmon, directorul Institutului pentru Științele Pământului din cadrul Universității Ebraice, s-a bazat și pe o metodă de datare secundară pentru a confirma momentul când cei mai timpurii strămoși ai noștri ar fi ocupat peștera.

„Particulele de cuarț din nisip au construit un ceas geologic care începe să ticăie când au intrat în peșteră. Putem să măsurăm în laboratorul nostru concentrațiile unor izotopi specifici ale acelor particule și să deducem cât timp a trecut de când acele particule de nisip au intrat în peșteră”, explică acesta.

Datarea activităților umane preistorice la peștera Wonderwerk are implicații profunde în ceea ce privește înțelegerea evoluției umane, afirmă cercetătorii.

Michael Chazan de la Universitatea Toronto și Liora Kolska Horwitz de la Universitatea Ebraică au explicat că aceste descoperiri „sunt un pas important către înțelegerea ritmului evoluției noastre umane de-a lungul continentului african”.

„Cu un interval de timp stabilit ferm acum pentru peștera Wonderwerk, putem continua cu sudierea conexiunii dintre evoluția umană și schimbările climatice și evoluția modului de viață al strămoșilor noștri”.

Citește și: