Christine Parthemore, Center for a New American Security: In SUA se desfasoara o campanie intensa ce neaga schimbarile climatice

„In Statele Unite se desfasoara in prezent o campanie intensa ce urmareste sa semene indoiala in legatura cu schimbarile climatice”, sustine Christine Parthemore, expert in cadrul Center for a New American Security, un think tank din Washington. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Parthemore a vorbit despre securitatea naturala, despre „politicile foarte bune” ale Administratiei Obama in combaterea incalzirii globale si despre un posibil esec al reuniunii de la Copenhaga, din decembrie, consacrata climei.

Adrian Novac: Un studiu publicat de The Intergovernmental Panel on Climate Change in 2007 sustinea ca gheata din zonele arctice dispare cu repeziciune, ursii polari si populatiile care traiesc in regiunile inghetate sunt afectate deja de incalzirea climei, mai mult de un milion de specii sunt amenintate cu disparitia, o mini-epoca de gheata va lovi Europa de Vest, iar ecosistemele in schimbare, urgane din ce in ce mai violente, valuri de caldura si alte dezastre naturale vor deveni lucruri obisnuite in multe parti de pe glob. Trebuie sa ne temem de un Armageddon provocat de schimbarile climatice?

Christine Parthemore: N-as folosi termenul de „Armageddon”, insa sunt de acord ca intregul spectru de efecte potentiale ne obliga la actiuni urgente majore. De asemenea, este important sa ne amintim ca lucrurile pe care le observam in momentul actual au depasit deja multe dintre modelele prognozate care au fost incluse in raportul IPCC din 2007.

A.N.: Care sunt cele mai vizibile consecinte ale schimbarilor climatice in ceea ce priveste securitatea nationala? Cum vezi relatia intre aceste doua concepte: securitate si schimbari climatice?

C.P.: Securitatea se refera, in mod firesc, la trend-uri globale. Schimbarea climei, disparitia biodiversitatii, modificarile suferite de rezervele de apa – aceste fenomene se intalnesc acolo unde oamenii traiesc si rezulta din ceea ce fac ei in viata de zi cu zi, cum functioneaza economia globala, cum tarile interactioneaza unele cu altele si din stabilitatea globala.

Cea mai vizibila consecinta asupra securitatii, datorata schimbarilor climei, poate fi observata deja in zona arctica. Asezari intregi sunt mutate in alte parti din cauza eroziunii climatice. Felul in care se pescuieste se modifica iar bunurile energetice si minerale ar putea deveni mai accesibile: aceste lucruri schimba modelele de activitate economica pentru toate statele din zona arctica.

De exemplu, serviciile maritime din Statele Unite incearca sa descopere de ce echipamente si posibilitati au nevoie pentru a-si indeplini misiunile in aceasta regiune, tinand cont de cresterea activitatii in zona. Zona arctica ar putea sa nu fie cel mai dramatic exemplu in ceea ce priveste schimbarile climatice, insa este un model pe care-l putem studia deja.

A.N.: Sunt voci care afirma ca incalzirea globala este o inselatorie pusa la cale si perpetuata de catre ecologisti. Oare vocile critice gresesc? Ce crezi despre aceasta teorie?

C.P.: Consensul stiintific la nivel mondial in ceea ce priveste contributia omului la schimbarile climatice este categoric. Exista incertitudini doar in ceea ce privesc efectele fenomenului, insa toate intrebarile despre viitor in domeniul securitatii sunt pe o marja de 50-50% : lucrurile fie se vor intampla, fie nu.

Noi trebuie sa lucram cu un ridicat nivel de circumspectie, insa este sarcina celor care planifica in domeniul securitatii sa ia cele mai bune decizii posibile. Daca oamenii de stiinta pot sa se inteleaga in ceea ce priveste prognozele climatice cu o siguranta de 80, 85, 90%, acest lucru ne-ar oferi un scenariu de planificare mai bun decat cel de care beneficiem in prezent in legatura cu majoritatea factorilor sociali, politici sau economici.

A.N.: Un sondaj de opinie recent a indicat faptul ca americanii par in prezent mai preocupati de racirea globala decat de incalzirea planetei. Sunt americanii mai sceptici acum in legatura cu incalzirea globala?

C.P.: In Statele Unite se desfasoara in prezent o campanie intensa ce urmareste sa semene indoiala in legatura cu schimbarile climatice. Eu incerc insa sa ma concentrez pe chestiunile pozitive. Cele mai multe state participa in actiuni regionale in care vand si cumpara cote de carbon sau implementeaza standarde legate de energia regenerabila. Mai multe companii importante, incluzand centrale electrice, au parasit Camera de Comert sau au criticat-o deoarece ea nu sustine luarea unor masuri agresive in ceea ce priveste micsorarea emisiilor de carbon. Cand companii foarte cunoscute, precum Duke Energy si Nike, sprijina in mod public actiuni impotriva schimbarilor climatice, se transmite un mesaj puternic. Cred ca acest fel de actiuni va ajuta la modelarea opiniei publice.

A.N.: Cum ai defini tu „securitatea naturala” si cat de importanta este ea pentru viitorul unei tari?

C.P.: CNAS defineste „securitatea naturala” ca relatia dintre utilizarea resurselor naturale, dependenta si securitatea nationala. Ca sa simplific, as vrea sa va ofer un exemplu despre cum problemele zilnice de securitate nationale sunt influentate de resursele naturale. Zilele trecute, unul dintre materialele de pe prima pagina din Washington Post vorbea despre modul in care armata nord-cooreana devine din ce in ce mai implicata in exporturile de minereu ale tarii catre China. Resursele naturale sunt intotdeauna un factor in modul in care actioneaza statele si in felul in care interactioneaza ele, de aceea este important sa intelegem ce dinamica este in joc.

A.N.: Crezi ca intrecerea globala pentru resurse naturale se va inteti in secolul 21? Cine vor fi castigatorii acestei competitii? Cine va pierde?

C.P.: Intotdeauna exista competitie si intotdeauna va fi, iar pietele se vor adapta intr-o anumita masura la cererea in crestere pe care lumea va continua sa o vada in urmatoarele decenii. Vreau sa precizez insa ca intrecere, competitie nu inseamna in mod necesar ostilitate sau instabilitate. Ca sa declaram castigatori si invinsi trebuie sa presupunem ca exista o situatie in care orice castig este compensat de o pierdere similara, lucru care nu exista neaparat necesar. Cred ca China s-a plasat bine la nivel international in ceea ce privesc alimentele si teritoriul, mineralele si resursele energetice.

A.N.: Cum poate o tara sa abordeze problema securitatii naturale? Vorbim aici despre bani, agenda politica, forta militara etc.?

C.P.: Acestea sunt intrebari despre politici pe care fiecare trebuie sa le aiba in vedere. Schimbarile de pe pietele globale (de exemplu, ascensiunea Chinei) au afectat modul in care trebuie sa gandim in ceea ce priveste cererea si oferta resurselor, politicile comerciale si cele legate de depozitarea stocurilor. Insa consecintele consumului, incluzand aici schimbarile climatice si disparitia biodiversitatii, ar trebui sa ne faca sa regandim si politicile legate de resurse si de de mediu.

A.N.: Cat de importante sunt resursele regenerabile in acest tablou? De ce este atat de important, de exemplu, sa gasim noi forme de energie?

C.P.: Sursele de energie regenerabila sunt in mod evident vitale pentru a rezolva provocarile energetice si climatice. Insa trebuie sa luam in considerare si efectele celorlalte resurse naturale asupra surselor de energie. Nu vom intari deloc securitatea mondiala daca folosirea materialelor pentru producerea biocombustibilului va provoca revolte ale oamenilor infometati in zeci de alte tari. Bateriile masinilor hibride, turbinele eoliene si o serie de instalatii solare folosesc minerale rare, iar SUA sunt complet dependente de importul acestora.

De asemenea, folosirea energiei nucleare ridica o serie de intrebari legate de evacuarea deseurilor rezultate si de proliferarea atomica. Nu sunt chestiuni insurmontabile, insa jucatorii politici trebuie sa fie informati si constienti de consecintele tuturor deciziilor energetice.

A.N.: Trebuie sa ne bazam in continuare pe energie nuclearea sau ar trebui sa descoperim ceva care este mult mai ieftin si mai sigur?

C.P.: Cred ca energia nucleara va fi o componenta a diversitatii energetice pentru multe decenii, insa nu este o solutie la schimbarile climatice sau la ingrijorarile legate de securitatea energetica. Costurile si alte provocari, legate de modernizarea reactoarelor imbatranite, sunt prea mari. Sunt de parere ca rolul capacitatii sale de a genera energie va ramane probabil similar cu cel de astazi.

A.N.: Care este cea mai mare amenintare la adresa Statelor Unite in ceea ce priveste securitatea nationala?

C.P.: Este o intrebare care nu are un raspuns clar. Ingrijorarile cele mai directe sunt Irakul si Afganistanul, unde lupta soldatii nostri, insa intotdeauna ar putea sa existe amenintari mai mari pe care sa nu le vedem atat de limpede.

A.N.: Ce parere ai de politicile Adminsitratiei Obama in ceea ce privesc schimbarile climatice? Cum difere ele fata de cele ale presedintelui Bush?

C.P.: Administratia actuala se descurca foarte bine. As spune ca cel mai mare succes inregistrat pana acum este acela ca a instalat oameni puternici, inteligenti in functii de conducere in domeniul energiei si al climei. Aceste numiri au aratat americanilor ca Obama este serios in ceea ce privesc astfel de probleme.

Cea mai importanta schimbare a fost sprijinul acordat legislatiei „cap-and-trade” (n.red. o politica a administratiei ce urmareste reducerea poluarii prin acordarea de stimulente financiare in schimbul scaderii emisiilor de dioxid de carbon). Si fie ca va fi adoptata in acest an sau la anul, aceasta legislatie va fi un urias pas inainte in rezolvarea problemei.

A.N.: Exista vreo sansa ca legislativul american sa voteze o lege privind incalzirea climatica inainte de summit-ul de la Copenhaga, din decembrie? De ce ar avea Congresul nevoie pentru a obtine o lege in urmatoarele cateva saptamani?

C.P.: Nu sunt foarte optimista ca vor adopta legislatia inainte de reuniunea de la Copenhaga. Cu toate acestea, atat pentru negocierile noastre interne cat si pentru cele internationale, sunt mult mai preocupata de luarea unor masuri puternice decat de obtinerea unei legi in urmatoarele cateva luni. Si in timp ce aceasta legislatie ar putea sa nu fie adoptata, guvernul SUA incearca in prezent sa reglementeze emiiile de gaze cu efect de sera, potrivit standardelor din Clean Air Act ce impun reducerea emisiilor la nivel federal, si ia si alte masuri de durata in directia cea buna.

A.N.: Care crezi ca sunt statele care ar trebui sa conduca aceasta lupta impotriva schimbarii climatice? SUA, Rusia, China? Cum ar putea sa contribuie la acest efort si restul tarilor de pe glob?

C.P.: Statele Unite si China trebuie, in mod evident, sa gaseasca o cale de a merge inainte si care sa fie functionala pentru ambele state. Multe dintre lucrurile care trebuie sa se intample se refera la adoptarea unor tehnologii mai bune, mai viabile si raspandirea lor catre alte tari. Acest lucru presupune, din partea SUA, adoptarea unor acorduri bilaterale, ca parte a cooperarii climatice viitoare, cu China si cu alte state.

A.N.: Sa presupunem ca participantii la reuniunea consacrata climei din capitala daneza nu vor reusi sa obtina un acord. Care ar fi in acest caz cel mai nefericit scenariu?

C.P.: Cred ca am reusit deja sa evitam acest scenariu, care ar fi fost existenta in China si in Statele Unite a unor lideri carora sa nu le pese de incalzirea globala. Fie ca vom obtine sau nu un acord durabil la Copenhaga, cred ca ambele tari sunt in prezent decise sa coopereze pentru a atenua schimbarile climatice viitoare.

Citeste aici mai multe despre Center for a New American Security.

Citeste aici mai multe despre Christine Parthemore.