Compromisuri bancare utile. Nu si intotdeauna corecte

Decembrie 2008. Un director de liceu din Bucuresti aplica pentru un credit de nevoi personale la o institutie bancara din top 5. Banca ezita. Clientul incearca sa negocieze. Are in fond, atatea de oferit…De pilda, poate permite accesul reprezentantilor bancii la orele de dirigintie ale celor din clasele a 12-a, pentru ca banca sa-si promoveze ofertele de carduri, scrie Dan Popa pe blogul sau.

Sau ar putea rula fondurile prin conturile bancii in cauza. Poate, cu discretie, face lobby printre angajati…Ofiterul bancar intocmeste o nota de derogare. Superiorul o citeste si isi da acordul pentru creditul de nevoi personale de 9000 de euro, cu conditia ca bancii sa i se permita sa isi faca publicitate si sa`i echipeze cu carduri pe elevii care au implinit 18 ani.

Pe ansamblu, toata lumea e multumita. Banca va castiga clienti, iar directorul isi va obtine creditul dupa care ii arde buza. Chiar daca acel credit va fi trecut pe pierdere, banca tot va avea de castigat de pe urma cresterii volumului de business in liceul respectiv. Dar e corect? Nu prea e….