Conferinta Open Mind. Nicholas Humphrey: "Constiinta de sine, selectia naturala ne fac sa fim unicele fiinte capabile de a se bucura de viata"

A doua zi a conferinței Open Mind a oferit participanților șapte prelegeri din partea unora dintre cei mai importanți specialiști în științele cognitive. Invitații au prezentat direcțiile principale de cercetare ce vor fi abordate în cadrul programului de master organizat de Facultatea de Filosofie, de la provocările biologiei evoluției pentru folosofia minții la dezvoltarea cognitivă a copiilor nou-născuți.

Seria prelegerilor a fost deschisă de Dan Sperber, profesor emerit la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris. Cunoscut pentru ideile sale revoluționare în antropologie și lingvistică, cercetătorul francez a prezentat participanților ultima sa propunere în domeniul științelor cognitive. Deși considerăm că indivizii se folosesc de raționament pentru a ajunge la o cunoaștere mai exactă a realității, studiile experimentale și exemplele din viața de zi cu zi ne arată o imagine complet diferită. De multe ori, încercăm să gasim motive ulterioare pentru a ne justifica alegerile în loc să ne folosim de motive pentru a face alegeri mai bune. Oamenii sunt foarte buni în a oferi motive pentru a-și justifica alegerile, chiar când acestea sunt evident greșite.

Raționamentele individuale se dovedesc defectuoase când trebuie să răspundem la probleme aparent banale. Dacă un mar și un morcov costă impreuna 1 leu și 10 bani, mărul costă cu 1 leu mai mult decât morcovul, cât costă morcovul? Răspunsul intuitiv dat de cei mai mulți oameni este greșit, chiar dacă problema este facilă din punct de vedere aritmetic.

Dacă raționalitatea este deficitară, poate să servească vreun scop în existența umană? Dan Sperber a demonstrat că, deși judecățile intuitive sunt clar suboptimale, deciziile luate în urma comunicării sociale sunt mult mai bune. Acest nou model de filosofie a deciziei dezvoltat împreună cu Hugo Mercier explică rolul raționalității prin dinamica schimbului de argumente între indivizi. Dacă un grup dorește să ia o decizie optimă, iar indivizii schimbă opinii și argumente, fiecare membru reușește să ajungă la o decizie mai bună decât atunci când judecă singur. Acest proces poate fi și internalizat, dovadă fiind modul în care purtăm discuții în ”forul interior” atunci când suntem într-o dispoziție reflectivă.

Următoarea prelegere din seria ”raționalitate” a fost ținută de Mircea Dumitru, profesor de filosofie la Universitatea București. Pornind de la rezultatele filosofiei experimentale, acesta a susținut teza diferențelor culturale în legătura dintre limbaj și realitate. Experimente desfășurate în Asia de Est au produs rezultate diferite de cele desfășurate în Europa sau America privind asocierea dintre un nume și entități reale. Un exemplu de întrebare este: dacă toate operele pe care le credem scrise de Shakespeare au fost scrise de fapt de John Smith (fără ca noi să știm asta), la cine ne referim atunci când pronunțăm numele „Shakespeare”?

Pierre Jacob a propus participanților un model de abordare a minții umane extinse. Deși explicațiile neurologice limitează mintea la procese cerebrale, activitățile mentale pot fi înțelese ca un angrenaj între creier, corp și mediul înconjurător. Jacob folosește conceptul de ”unealtă” pentru a conceptualiza mintea ca ansamblu al entităților implicate în procesele cognitive. O ”unealtă mentală” poate lua forma unui circuit care leagă sistemul cerebral de sistemele motrice și, mai departe, de unelte propriu-zise.

Jacob a dat exemplul unui iPhone care, prin natura utilizării sale, este integrat în procesele de memorie și de comunicare în conjuncție cu interfața corpului uman și cu sistemul neuronal. Atunci când individul își consultă memoria telefonului pentru a găsi adresa unui prieten, procesul angrenează într-un flux continuu componente biologice și artefacte pentru rezolvarea unei singure probleme. Externalizarea proceselor cognitive în afara creierului este una dintre direcțiile fascinante ale studiului tehnologiilor din perspectiva ”cogniției extinse”, deși întrebările ridicate sunt încă departe de rezolvare.

A treia serie a familiarizat participanții cu dimensiunea empirică a știintelor cognitive. Gyorgy Gergely, director al Centrului pentru Dezvoltare Cognitivă, Central European University din Budapesta, a prezentat rezultatele și metodologia studiilor experimentale cu copii aflați în primul an de viață. În viziunea profesorului maghiar, copiii participă în mod activ la procesul de enculturație, chiar și în absența comunicării verbale. Experimente ce monitorizează mișcarea ochilor și comunicarea non-verbală demostrează că bebelușii au așteptări înnăscute privind cauzalitatea și intențiile umane.

Departe de a fi receptori pasivi, copiii abia născuți participă la propria dezvoltare cognitivă în interacțiunea cu mediul exterior și cu oamenii ce îi înconjoară. Modelul prezentat de Gergely folosește instrumentele știintelor cognitive pentru a înțelege procesul prin care ne dezvoltăm arhitectura mentală primară chiar din momentul nașterii prin participarea activă la realitatea exterioară.

Co-directorul programului Open Mind, Radu Bogdan a ținut cea de-a doua prelegere din cadrul secțiunii ”Dezvoltare”. Profesorul de filosofie la Universitatea Tulane din Statele Unite a ridicat problema limitelor explicațiilor genetice în înțelegerea intelectului uman. Un paradox pe care acesta l-a ridicat este caracterul unic al cogniției umane pe fondul unei cvasi-identități a codului ADN structural între oameni și celelalte hominide (de exemplu cimpanzei). Bogdan a propus o rezolvare ce se bazează pe trei modele teoretice între selecția naturală și dezvoltarea organismului uman: evo-devo, eco-devo și devo-evo. Cele trei mecanisme urmăresc rolul genelor ce direcționează expresia ADN-ului structural, al nișelor ecologice în care se dezvoltă organismele umane, respectiv al efectelor proceselor de dezvoltare biologică asupra evoluției umane. Pe scurt, cele trei direcții de cercetare se adaugă orientării dominante din biologia evoluției care se axează doar pe rolul ADN-ului structural.

Ultima serie a conferinței a început cu prelegerea lui Nicholas Humphrey , profesor emerit la London School of Economics. Pe fundalul unei prezentări multimedia impresionante, psihologul britanic și-a expus ideile ce l-au făcut cunoscut ca unul dintre întemeietorii ștințelor cognitive. Pe baza comparației între diferite primate, acesta a propus în 1975 teoria inteligenței ”machiavelice” ce explică dezvoltarea intelectului uman prin competiția acerbă între indivizi la nivelul grupurilor sociale la începuturile umanității.

Într-o prezentare ce a îmbinat analiza filosofică cu reflecții asupra esteticului și a contemplației, Humphrey a discutat despre funcția conștienței în evoluția ființei umane. Dezvoltarea capacităților computaționale ale umanității facilitează o adaptare naturală a minții la condițiile de existență în univers. Pentru Humphrey, a fi conștient de sine înseamnă posibilitatea de a ”fi îndrăgostit de univers”, iar această stare poate fi explicată doar printr-o transformare graduală a sistemului cognitiv. Evoluția capacităților cognitive ce își atinge gradul maxim de complexitate în cazul oamenilor duce la o unificare graduală a emoțiilor și a percepției la nivelul minții. Procesul de interiorizare a senzațiilor duce la apariția conștiinței de sine și, implicit, a conștiin

Humphrey a discutat despre un paradox. Pe de o parte devenim conștienți de sine înșine într-un mod în care nu mai putem înțelege pe nimeni altcineva. Pe de altă parte, ajungem să înțelegem că toți oameni au aceeași capacitate de interiorizare ca și noi iar această formă de individualism cognitiv face posibilă societatea umană așa cum o cunoaștem.

Daniel Dennett a incheiat în stilul său caracteristic seria prelegerilor Open Mind. De această dată, filosoful american a descris lunga istorie a ”eșecurilor imaginației” de a conceptualiza conștiența. Pornind de la Leibniz și Descartes și continuând cu primii geneticieni moderni, Dennett descoperă o serie de erori care ne-au blocat temporar imaginația. Unele erori s-au datorat cunoașterii științifice insuficiente acumulate la un anumit moment, iar altele s-au datorat unor intuiții greșite pe care le avem despre ființa noastră.

Prezentarea sa a descris mintea umană prin analogia cu sistemele informatice, în special co-existența și interdependența dintre hardware și software în interiorul unui organism care procesează și transferă informație la nivel neuronal. Dacă un sistem complex de reprezentări mentale, inclusiv conștiența, poate părea rezultatul unui design inteligent, o explicație mai simplă și mai plauzibilă pune selecția naturală în centrul evoluției ființelor umane.

Conferința Open Mind prefațează înființarea unei noi școli românești de științe cognitive pentru cercetători aflați la începutul carierei, dar și pentru cei interesați în cea mai dinamică dimensiune a științelor umane. Deoarece majoritatea cursurilor vor fi predate de specialiști aflați în străinătate (Claus Lamm și Michael Tomasello se vor adăuga celor deja prezenți în Romania), programul va avea un format axat pe cursuri de weekend și pe video-conferințe de seară. Pentru detalii, vizitați Şcoală Internaţională de Studii Avansate în Ştiinţe Cognitive Open Mind.

Joi, Hotnews.ro va publica un interviu cu profesorul Dan Sperber.