Consuela Colțan, o învățătoare altfel, într-o școală de stat. Lecțiile ei îi fac pe copii să spună: „Doamna, a fost cea mai tare zi!”

Consuela Colțan este învățătoare de 25 de ani și predă la Școala Gimnazială Nr. 280 din Sectorul 5 al Capitalei. A înțeles că elevii vremurilor noastre nu mai învață stând cuminți în bănci, cu stiloul în mână și ochii la tablă, ci că au nevoie de suport vizual, stimuli colorați, mișcare. Iar lecțiile ei sunt adevărate aventuri pentru copii, în care sunt provocați să descopere, să experimenteze, să întrebe.

Marea provocare pentru Consuela Colțan este să organizeze lecțiile interactive într-o clasă cu 35 de elevi, într-o școală în care se lucrează în trei schimburi. Pentru a pregăti clasele, ea merge la școală seara, după 8, sau dimineața, la 6.30, să mute băncile, să pregătească materialele. Mai în glumă, mai în serios, e întrebată de cei din jur: ”Iar ai inspecție?” Iar adevărul este că are, zilnic, iar evaluatorii ei au 6-7 ani și nu-și permite să nu fie pregătită în fața lor.

Totul Despre Mame: Sunteți învățătoare în sistemul de stat și reușiți să ieșiți din linie și să predați altfel decât folosindu-vă exclusiv de cretă și tablă. Când ați început să predați altfel și care au fost efectele asupra copiilor?

Încă de pe băncile Şcolii Normale “Elena Cuza”, m-am străduit să concept lecţii cât mai atractive pentru elevi, care să le stârnească interesul şi să le menţină atenţia trează. Mereu m-am pus în ”pielea” elevului, gândindu-mă ce mi-ar plăcea să aflu nou, cum s-ar întâmpla acest lucru şi prin ce mijloace. Cu toţii am fost elevi şi ne amintim cum tremuram atunci când intra în clasă un anumit profesor, cum înţepeneam în bancă ore întregi, nemişcaţi, eventual şi cu mâinile le spate, cum scriam, după dictare, expunerea conţinutului lecţiei, cum eram unii lăudaţi, alţii umiliţi, chiar loviţi. Mi-ar plăcea să cred că acest mod de a face educaţie nu mai există, că elevul este în centrul procesului educațional, că preocuparea pentru dezvoltarea lui armonioasă este prioritară.

Stilul meu de predare se bazează pe învăţarea afectivă, care constă în inducerea unor dispoziţii afective pozitive, propice învăţăturii. Avem datoria, ca educatori, să valorizăm curiozitatea şi bucuria cu care micul şcolar de 6 ani păşeşte pentru prima dată pragul clasei şi să dezvoltăm componentele motivaţionale de ordin afectiv: încrederea în forţele proprii, siguranţa în rezolvarea problemelor; bucuria descoperirii şi satisfacţia succesului.

Din punctul meu de vedere, afectivitatea transpusă în motivaţie şi învăţare reprezintă unul dintre factorii importanţi în formarea personalităţii elevilor. În activitatea şcolară, educaţia prin iubire este cea mai eficientă cale de dezvoltare şi de formare, mai ales în ciclul primar.

Citiți continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro