Controversa europeana: Avem nevoie de rosiile cu gust de apa?

Acum cateva zile, lucrand la un raport in comisia mea, am remarcat urmatoarea fraza: „ne exprimam regretul ca Executivul European a ratat ocazia de a rezolva problema importurilor de mancare si mancare pentru animale, care nu corespund standardelor UE”. Aceasta propozitie m-a pus pe ganduri si m-a facut sa ma intreb care este standardul UE in agricultura si daca acest standard serveste oare, cu adevarat, interesele consumatorilor.

Prima mea legatura cu protectia mediului s-a produs in copilarie, dar numai datorita faptului ca eram un impatimit al desenelor animate, iar singurul post de atunci, TVR-ul, transmitea, in fiecare seara, „Captain Planet”. Probabil ca acest erou este deja depasit de eroii din desenele de azi.

Dar, pentru mine, a ramas unul dintre personajele cele mai indragite si imi aduc aminte, chiar si acum, multe dintre sfaturile despre protectia mediului inconjurator promovate de aceste desene animate. Ca sa-l chemi la viata pe eroul principal, era nevoie de cele cinci elemente, care in natura creeaza si sting viata: pamantul, apa, focul, cerul si, nu in ultimul rand, dragostea.

Pe de alta parte, imi mai aduc aminte din copilarie, cand, la orele de religie, preotul ne spunea o predica despre taranul care, incercand sa aiba o recolta bogata, ii cere lui Dumnezeu puterea de a controla vremea. Ca urmare, tot anul are ploi abundente, soare din belsug, dar, cand ajunge sa culeaga recolta, observa cu surprindere ca spicurile sunt goale. Drept explicatie, Atotputernicul ii spune harnicului agricultor ca a uitat vantul, care mangaie si polenizeaza spicele. Mai mult, divinitatea il avertizeaza ca oricat de simpla pare la prima vedere, natura este un organism complex, imposibil de controlat de oameni.

V-am amintit de aceste doua exemple pentru ca, pana acum catva timp, mi se parea de-a dreptul inimaginabil sa putem creste plante fara apa, fara pamant, fara soare si fara vant. Dar se pare ca am reusit sa inventam chiar si acest lucru. Dar oare viata noastra a devenit instantaneu mai usoara si mai roza?. Sau suntem martorii unui revers al medaliei?

Am citit acum cateva zile o relatare despre vizita colegului si prietenului meu din PE, Peter Olajos, intr-o ferma care respecta standardele UE. Curios fiind, Olajos a ales o ferma dintr-o zona cu pamant fertil de secole, care corespunde standardelor si rezista competitiei de pe piata europeana. Numai ca amicul meu a ramas foarte surprins sa gaseasca o ferma care arata, mai degraba, ca o fabrica.

Mai mult, plantele nu intrau in contact nici cu pamantul, nici cu apa, nici cu soarele si nici cu vantul. Toata productia se decurgea „civilizat” si controlat. Se poate controla culoarea si forma rosiilor prin calculator, de unde poti seta, de altfel, cum sa arate si cat de rezistente sa fie legumele. La vanzare, cele mai importante caracteristici, atat pentru producator, dar si pentru supermarketul care cumpara, sunt forma, culoarea si lungimea perioadei cat planta rezista pe raft, toate celelalte caracteristici fiind secundare.

Sunt un consumator care nu este interesat in mod deosebit de forma, culoarea, sau nici macar rezistenta produsului la timp. Ma intereseaza, mai degraba, pretul si, in mod special, gustul produsului. Pe langa aceste doua lucruri, incerc sa fiu atent ca produsul sa aiba un impact bun asupra sanatatii mele. Asa ca, de obicei, incerc sa cumpar produse naturale, chiar daca acest lucru devine din ce in ce mai greu de realizat.

Oare viitorul nostru inseamna sa uitam notiunea de „natural” si sa o inlocuim cu cea de „bio” sau cea de „organic”? Oare este in beneficiul nostru sa acceptam si sa ne obisnuim ca toate produsele sa fie din ce in ce mai artificiale, iar cei care cumpara alimente numai din magazinele bio sa fie considerati niste ciudati de restul societatii?

Probabil ca aceste intrebari inca par indepartate de noi. Zambim, pentru ca stim ca nu avem o agricultura performanta, dar macar e „bio” si inca se mai gasesc pe rafturile magazinelor noastre produse naturale. Dar, la aceste intrebari, trebuie sa gasim urgent raspunsuri, pentru ca schimbarile se produc rapid chiar si fara sa le observam. Iar, daca se produc, ne va fi cel putin straniu ca produsele noastre sa mai aiba gust sau ceva cu adevarat hranitor in ele. Deja, in Olanda a crescut o generatie de consumatori care nu stiu ca rosiile pot avea si gust si nu trebuie sa fie neaparat numai niste „wasserbomben” (bombe de apa).

Ca intodeauna, si in acest caz, raspunsul la aceste intrebari este la indemana noastra. Putem sa fim activi, in conformitate cu optiunea noastra pentru viitor, sau putem sa ramanem inactivi. Dar pasivitatea are un pret de cele mai multe ori, pentru ca aceste schimbari prind radacini mai ales in mediile inactive, unde totul este acceptat fara impotrivire, fara dezbateri. Trebuie sa stim ca, odata petrecute schimbarile, este foarte greu sa ne intoarcem. Si Stern, in raportul lui faimos despre incalzirea globala, a zis ca uneori pierdem mult mai mult daca decidem sa nu facem nimic.

Insa, in ciuda tuturor elementelor negative, noi trebuie sa continuam sa credem in UE. Am fi absurzi daca am presupune ca o constructie internationala de marimea Uniunii poate functiona fara greseli. Frumusetea constructiei consta exact in faptul ca Uniunea incerca sa construiasca un viitor real intr-un mod argumentat, contructiv si bazat pe compromis, dar acceptand intodeauna critica, reformele si schimbarile, in conformitate cu asteptarile cetatenilor europeni.

Dar, ca sa si fim auziti de UE ca simpli cetateni, totul depinde numai de noi. De noi depinde sa avem o Europa in care consumatorul stie exact ce consuma, in care agricultorul nu este limitat de tot felul de standarde birocratice (cateodata absurde) sau in care producatorii si furnizorii se gandesc si la beneficiul consumatorilor si nu numai la profit. Trebuie sa ne implicam in procesul de luare a acestor decizii, pentru ca doar actiunile si parerile noastre vor structura viitorul nostru pe termen mediu si indepartat.

Deci? Ce viitor ne dorim?

Magor Csibi este europarlamentar din partea PNL. In virsta de 27 de ani, este cel mai tanar membru al Parlamentului European. Ocupa functia de vice-presedinte al Comisiei pentru Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara din PE.