„Copilul meu înjură!” Ce este normal și ce nu și cum ar trebui să reacționeze părinții

Când părinții aud prima dată o înjurătură din gura copilului, e ca și când cineva le-ar turna o găleată cu apă rece în cap. Sunt efectiv șocați. În realitate, folosirea de expresii… „murdare” este considerată un comportament aproape normal în dezvoltare, în anumite perioade ale copilăriei. Explicăm ce este normal și când se impun măsuri din partea părinților.

Copiii mici nici măcar nu știu semnificația cuvintelor folosite. Este suficient pentru ei să le fi auzit la alții ca să și le însușească. În cazul adolescenților, lucrurile stau diferit. Aceștia înjură simțindu-se destul de mari pentru a deveni puțin „răi” sau pentru a-și impresiona prietenii. Și, de obicei, o fac pentru că și-au auzit părinții, frații sau colegii făcând același lucru, și îi copiază. Alteori, copiii înjură sau folosesc cuvinte urâte în încercarea de a provoca o reactie. Să enerveze. Într-o astfel de situație ignorarea este cea mai eficientă strategie. Mai există și cazurile în care copiii înjură pentru că au observat că adulții râd când o fac. Experții de la Child Development Institute avertizează că dacă va vedea că ceea ce spune este amuzant pentru ceilalți, copilul va repeta acele expresii.

Înjurăturile, o manifestare a frustrării

Diana Van Lancker Sidtis, specialistă în științele comunicării și tulburări de comunicare, este de părere că, oricâte eforturi am depune, nu ne putem proteja copiii de contactul cu termenii „murdari” și nici nu îi putem împiedica să și-i însușească. Mai mult, aceasta susține că, datorită reacțiilor puternice pe care le trezesc în ceilalți, cuvintele „urâte” ajung să capete o componentă emoțională foarte pronunţată.

Cu timpul, pe măsură ce se maturizează, acest tip de comportament se diminuează. Există însă și copii care continuă să înjure. Unii o fac doar atunci când sunt frustrați, alții o fac în mod frecvent, însă aceștia din urmă sunt dintre cei care au dificultăți în plan personal și social. Indiferent de motivație, vulgaritatea este, însă, inacceptabilă, și n-ar trebui să fie sub nicio formă tolerată.

În sine, înjurăturile nu sunt un semn de tulburare emoțională. Cu toate acestea, dacă există și alte probleme cum ar fi minciuna cronică, furtul cronic sau inadaptarea socială, limbajul murdar și înjuraturile pot fi doar un alt simptom al unei tulburări psihologice. În această situație poate fi utilă terapia individuală sau chiar cea de familie.

Ce pot face părinții când copilul obișnuiește să înjure

Înjurăturile minore de frustrare, deși inadecvate, sunt aproape un comportament natural al omului și destul de obișnuit în unele familii. Într-un astfel de caz va fi deosebit de dificil pentru copil să învețe că înjurăturile sunt inacceptabile. Ce pot face totuși părinții atunci când copilul are acest tip de limbaj… deosebit de colorat.

În primul rând trebuie să se controleze și să se abțină de la a reacționa în vreun fel: criză de furie, tăcere cauzată de șoc sau râs. Comportați-vă ca și cum cuvântul sau expresia sunt complet inofensive. Orice reacție nu va face decât să îl încurajeze să repete pe viitor.

Când copilul înjură pentru că este supărat, empatizați cu el în momentul de criză, dar când lucrurile se liniștesc, stați de vorbă. Explicați-i că nu este în regulă să folosească acele cuvinte. Că nimănui din casă nu îi este permis. Explicați-i că înjurăturile îi jignesc pe ceilalți și că acest comportament l-ar putea lăsa fără prieteni, pentru că nimeni nu își dorește în anturajul său un astfel de copil.

Alternative la înjurături

Învațăți copilul să-și gestioneze furia, oferindu-i sugestii pentru cum să se calmeze pe moment. În loc să înjure mai bine respiră adânc de trei ori sau își repetă de mai multe ori în gând „Sunt bine. Mă descurc.” Găsiți alternative la înjurături. Faceți o listă de cuvinte pe care le pot folosi și pe care nu le pot folosi.

Dacă nici după ce a primit mai multe avertismente, copilul nu renunță la înjurături, poate fi timpul ca cei mici să afle că acest comportament are consecințe. Anularea privilegiilor, gen porția de desene animate sau plimbările cu bicicleta, pot reprezenta o soluție în unele cazuri. Succesul îl garantează perseverența părinților.

Poate dura ceva timp până când copilul să-și amintească să nu înjure, dar dacă sunteți consecvenți în abordarea acestui comportament veți constata că limbajul pe care îl folosește va fi mult mai acceptabil.

Sursa foto: Dreamstime.com