Crestinii ortodocsi ii sarbatoresc luni pe Sfintii 40 de Mucenici

Crestinii ortodocsi ii sarbatoresc luni pe Sfintii 40 de Mucenici, soldati romani care, pentru credinta lor, au fost omorati in vremea imparatului Licinius, din porunca guvernatorului Agricola, 9 martie fiind si ziua in care s-a pastrat traditia de a se prepara si imparti mucenici, copti sau fierti.

Sfintii 40 de Mucenici au patimit in orasul Sevastia din Armenia, in vremea lui Licinius (307-323), imparatul roman de Rasarit. La praznicul Sfintilor 40 de Mucenici se oficiaza Sfanta Liturghie a Sfantului Grigorie Dialogul sau a Darurilor mai inainte sfintite, spune purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica, citat de Mediafax.

Cei 40 de mucenici, originari din Capadocia (Asia Mica), erau ostasi in Legiunea a XII-a Fulminata, stationata la Melitene (Armenia) si condusa de guvernatorul Agricola. Imparatul Licinius, dupa ce in anul 313 a semnat impreuna cu Sfantul Constantin cel Mare, cumnatul sau, Edictul de la Mediolanum (Milano de astazi), prin care se acorda libertate religioasa crestinilor, a pornit o prigoana impotriva crestinilor din partea de rasarit a Imperiului Roman, in urma unui conflict de interese cu augustul Occidentului.

In armata romana exista obiceiul ca principalul cult sa fie adresat imparatului. Cei 40 de ostasi romani din Legiunea a XII-a Fulminata au refuzat sa se jertfeasca imparatului si zeilor, motiv pentru care au fost intemnitati, iar opt zile mai tarziu au fost judecati. Sfintii mucenici au marturisit pe mantuitorul Hristos cu toata credinta si taria sufleteasca si de aceea au fost omorati, spune parintele Stoica.

Numele celor 40 de Sfinti Mucenici sunt Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.

Soldatii au fost osanditi, in vreme de iarna, sa stea toata noaptea in mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei. Pe cand se aflau in mijlocul apei, unul dintre ei, iesind din lac, a fost bagat in apa calda si a murit. Vazand in noapte pe sfinti inconjurati de lumina si cununi, pogorandu-se din cer asupra fiecaruia dintre ei, unul dintre ostasii care erau de paza acolo a intrat laolalta cu sfintii in lac si l-a inlocuit pe cel plecat.

A doua zi, trupurile soldatilor au fost arse, o parte din cenusa fiind aruncata in apa, iar alta, cumparata de crestini de la cei ce i-au ucis. Osemintele lor, cate au mai ramas in cenusa, au fost gasite in prima jumatate a secolului al V-lea de credincioasa Pulcheria, sora imparatului Teodosie al II-lea (408-450), intr-o capela in pamant, in afara zidurilor Constantinopolului, unde fusese odinioara casa si gradina unei diaconite cu numele de Eusebia si deasupra carora se construise o biserica mai mare, in cinstea martirului Thyrus.

O parte din aceste moaste se afla in capela familiei Sfantului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mica). In aceasta capela au fost inmormantati Sfintii Vasile cel Mare, Macrina cea Tanara, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, si Emilia.

• Traditii si obiceiuri de Mucenici

Potrivit traditiei, in ziua de 9 martie, gospodinele prepara mucenici, care pot fi pregatiti ca o prajitura cu miez de nuca si miere sau un aluat in forma cifrei opt, fiert in apa cu mirodenii si nuca. Mucenicii se impart la rude, vecini, oameni sarmani, pentru pomenirea celor morti, dar si pentru belsugul viitoarelor recolte.

Se mai spune ca, in aceasta zi, poarta cerului se deschide si mosii se intorc intre cei din care s-au ridicat. Situarea acestei sarbatori in preajma echinoctiului nu este intamplatoare, pentru ca, in viziunea populara, trecerea intre cele doua lumi se poate face numai urmand drumul Soarelui.

Sarbatoarea mucenicilor trebuie pusa si in legatura cu pregatirea pamantului pentru noul an agricol si a uneltelor necesare.

Tot in 9 martie se incheie perioada cunoscuta ca „zilele babelor” si incepe saptamana mosilor.

Sarbatoarea Macinicilor sau Mucenicilor, a carei zi centrala este 9 martie, incepe de fapt cu o zi inainte, cu Focurile de Macinici, si se incheie in 11 martie, cu Betia rituala. Incinerarea simbolica a spiritului iernii si renasterea spiritului verii se realizeaza, simbolic, prin aprinderea focurilor rituale, in dimineata zilei de Macinici, 9 martie, echinoctiul de primavara pe stil vechi.

In Banat, copiii scormoneau si bateau cu „botele” (betele) in foc, iar mamele lor imprastiau cenusa ramasa dupa stingerea jarului in jurul caselor si adaposturilor de animale si pasari. Focurile de Macinci erau considerate purificatoare – curatau spatiul de fortele malefice in ultima zi a anului vechi si in prima zi a anului nou, profilactice – preveneau neplacerilor aduse oamenilor de serpi si de insecte pe timpul verii, fertilizatoare pentru gradini, livezi si vii prin imprastierea cenusii pe pamant.

In ziua Mucenicilor se traseaza hotarul dintre iarna si vara, dintre zilele aprige ale Dochiei si cele calduroase ale Mosilor. In aceasta zi s-au suprapus doua sarbatori de innoire sezoniera a timpului: ultima zi a Babei Dochia cand, conform traditiei, aceasta moare si se preface in stana de piatra, si prima zi a Mosilor, jertfiti si transformati in cenusa pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinta.

Obiceiul de a bea de Mucenici 40 sau 44 de pahare cu vin, la inceputul anului agrar, este o reminescenta a sarbatorilor bahice ale Antichitatii. Oamenii credeau ca vinul baut de Macinici se transforma, de-a lungul anului, in sange si putere de munca. Daca cineva nu putea sa bea 40 de pahare cu vin, trebuia sa guste sau cel putin sa fie stropit cu vin. Numarul paharelor de vin baute ar corespunde cu numarul Sfintilor Mucenici din Sevastia, care poarta diferite nume, in functie de zona – Mosi, Sfinti, Sfintisori sau Macinici.