Cristiana De Filippis câștigă la 31 de ani Premiul EMS, cel mai prestigios premiu european de matematică: „Una din idei mi-a venit în timp ce spălam o farfurie”

Este o recunoaștere considerată „anticamera” pentru Medalia Fields, „Nobelul pentru matematică”, iar De Filippis spune că „pentru a fi un bun matematician, trebuie să ai o personalitate care tinde spre obsesie”, relatează Corriere Della Sera.

„Matematicienii au termen scurt de expirare”, comentează cu un strop de ironie matematiciana italiană care urmează să împlinească 32 de ani peste câteva zile.

„Este o recunoaștere neașteptată și foarte importantă pentru o linie de cercetare dezvoltată în Italia, în special la Parma, care rezolvă o problemă care i-a nedumerit pe mulți matematicieni”, a adăugat ea.

Societatea Europeană de Matematică a anunțat luni că De Filippis este unul dintre câștigătorii de anul acesta a Premiului EMS, ea fiind recompensată „pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul regularității eliptice, în special estimările Schauder pentru ecuații eliptice neuniforme și integrale variaționale nondiferențiale”.

Recunoașterea obținută de aceasta este considerată cu atât mai remarcabilă întrucât ea lucrează la Universitatea Parma, considerată una de „categoria B” în rândul marilor universități europene. De Filippis s-a întors în țara natală după ce și-a finalizat doctoratul la Oxford.

„Mi-au oferit o bursă pentru juniori la Bonn, dar am preferat Parma pentru că acolo există un grup de lucru pentru calculul ecuațiilor diferențiale condus de Giuseppe Mingione, care se bucură de faimă mondială. Iar matematica nu este ca alte științe exacte: nu ai nevoie de laboratoare de ultimă generație pentru că ai laboratorul în cap”, și-a explicat ea decizia.

Matematiciana italiană spune că uneori se gândește toată ziua la o problemă

De Filippis este singura femeie din grupul ei de lucru de la Universitatea Parma, dar ea subliniază că ascensiunea sa meteorică este una care se datorează mai multor femei, începând cu profesoara ei de liceu care a sfătuit-o să își facă bagajele și să plece din Bari, orașul ei natal, pentru că „aici în Sud nu ai nimic de făcut”.

Cristiana a urmat sfatul și a mers mai întâi la Torino pentru diploma de licență iar apoi la Universitatea Bocconi din Milano pentru master.

„Mi-au plăcut problemele de geometrie sintetică în care trebuie să demonstrezi dintr-un set de date că o anumită afirmație este adevărată. Este opusul a ceea ce se întâmplă cu expresiile în care trebuie doar să faci niște calcule. Una dintre limitele matematicii predate în școală este tocmai aceea că este redusă la aplicarea formulei cutare sau cutare. Dar asta nu are nimic de-a face cu raționamentul matematic, așa că deprimă intuiția”, a explicat ea pentru Corriere Della Sera.

„Munca matematică”, așa cum îi spune De Filippis, necesită timp și disciplină, dar și „o personalitate care tinde spre obsesie”.

„Există zile în care te gândești la un lucru 99,9% din timpul tău. Uneori o întrebare te chinuie zi și noapte și apoi, la un moment dat, poate la trei dimineața, în loc să o abordezi din stânga, o iei din dreapta și… intuiția este un lucru ciudat. Îți vine în timp ce mergi, te speli pe dinți, gătești. Una dintre lucrările mele menționate în premiu s-a născut dintr-o idee care mi-a venit în timp ce clăteam o farfurie“, a relatat matematiciana într-un interviu acordat Corriere Della Sera.

Universitatea Parma a publicat ulterior o scurtă prezentare video despre cercetătoarea sa:

De Filippis spune că orele la muncă nu sunt suficiente pentru rezultate la nivel înalt

Ea subliniază că pentru a ajunge la „rezultate de un anumit tip”, orele petrecute la birou nu sunt suficiente și că e nevoie de sacrificii și pe plan personal.

„În viață trebuie să faci alegeri și știu că, dacă aș avea copii astăzi, nu aș putea menține același standard de îngrijire ca și părinții mei cu mine. Nu ar trebui să fie așa, dar așa este. Dacă vrei cu adevărat să ajuți femeile care fac cercetări, concediul de paternitate nu este suficient”, spune ea.

„Dați-ne mai mulți bani ca să putem înființa un grup de lucru care să ne susțină, pentru ca toată povara să nu cadă asupra câtorva oameni. Până când sistemul ne va pune într-o poziție în care nu trebuie să alegem, povara alegerii va fi întotdeauna asupra noastră”, a subliniat Cristiana De Filippis.

„Odată cu doctoratul se schimbă totul: incertitudinea perspectivelor demoralizează femeile mai presus de toate. După doctorat, există postdoctorat, apoi alt postdoctorat, nu se întrevede un sfârșit. Dacă ai crescut gândindu-te să studiezi și apoi să-ți găsești un loc de muncă sigur și să-ți întemeiezi o familie, ai prefera să renunți”, a mai explicat matematiciana.