Cronica de film: Ramon. Uitându-l pe Aristotel în bibliotecă.
Nu știu câte kilograme a avut la naștere viitorul actor Pavel Bartoș. Habar nu am dacă, asemenea personajului pe care îl joacă în primul film al cărui producător este (împreună cu Jesus del Cerro), a cântărit în întâia oră a existenței sale mai bine de 4 kilograme și jumătate. Dar că este un actor de-a dreptul formidabil, a cărui excelență se poate constata cu ochiul liber nu doar în aparițiile sale proteviste alături de Smiley, ci mai ales în spectacolele Teatrului Odeon, știu sigur.
Nu sunt nicidecum sigur dacă Pavel Bartoș a văzut și i-au plăcut filmele din anii 50-60 ai secolului trecut cu Norman Wisdom, cel mai celebru dintre ele fiind, Alerg după o stea. Însă că Ramon respectă în linii mari modelul producțiilor ce l-au făcut celebru pe actorul american iar știu sigur.
Și mai sunt sigur încă de ceva. Atunci când mergeți să vedeți Ramon, trebuie obligatoriu să lăsați acasă, bine închis în bibliotecă, tot ceea ce știți despre verosimil. Așa cum a fost el teoretizat de Aristotel sau de fruntașii ideologici ai clasicismului francez. Fiindcă e clar că nici măcar unui singur viticultor, fie el sau nu din Struguracu, din Deal sau din Câmpie, nu i se va întâmpla să se îndrăgostească la prima vedere de o super vedetă a filmului și a modellingului și să creadă că ar putea să o ia în căsătorie. Fiindcă și aceasta consimte la amoarea lui. Pentru concretizarea proiectelor matrimoniale netrebuind decât să își lase singură via pentru nu mai mult de două zile și să plece în căutarea Divei în Capitală. O Capitală care, grație imaginii semnate de Adrian Silișteanu, apare în film mult mai frumoasă decât este ea în realitate.
Nici măcar un singur viticultor de pe lumea asta nu va ajunge ca după ce a fost confundat cu un mega-infractor să devină un fel de Superman care salvează din mâinile unor escroci de talie internațională un tablou de o valoare inestimabil. Și care e decorat de Președintele Republicii. Al cărui nume nu ni se spune în film ca nu cumva să fie deranjate orgolii și susceptibilități. Provocându-se astfel noi trântiri de paltoane.
Mai trebuie ca, preț de mai bine de 90 de minute, atât cât durează proiecția, să fiți pregătiți să râdeți mult, puternic, sănătos .Și să o faceți fără a auzi nici măcar o singură vorbă vulgară. Au avut grijă de asta Jesús del Cerro, deopotrivă scenarist și regizor, și Anghel Damian și Lia Bugnar. Aceștia doi din urmă scriind niște replici care de multe ori sunt chiar de nota 10. Inteligente și mustind de umor fiind tot timpul. Și mai trebuie încă ceva. Să fiți dinainte preveniți că atunci când râdeți mai bine și mai sănătos (inclusiv de polițiștii români și de doamna comisar șef Angela, rol în care regizorul a distribuit-o pe Elvira Deatcu, intervine ceva care vă va face să aveți nevoie de o batistă. Ramon sau, mă rog, RamonA, cu A mut, este un om bun.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro