Cu ce s-a greșit la restaurarea bojdeucii lui Creangă – discuție cu trei specialiști pe patrimoniu construit

Lucrările de restaurare a bojdeucii lui Ion Creangă, făcute de Consiliul Județean Iași, au stârnit un val de critici pe rețelele de socializare. Internauții au criticat faptul că s-a pus încălzire în pardoseală, amfiteatrul și pavelele din curte, că s-ar fi pus parchet, gresie și faianță, iar acum bojdeuca seamănă cu un conac de lux de la Izvorani. A fost sau nu mutilat monumentul istoric? Unde s-a greșit? Am vorbit cu Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România, prof. arh. Dan Marin și Bobi Apăvăloaiei, șeful Direcției pentru Cultură Iași, instituția care a avizat proiectul de restaurare.

Bobi Apăvăloaei, directorul Direcției pentru Cultură Iași, instituția care a avizat proiectul, spune că avizul a dat după aprobarea în Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, iar lucrările efectuate respectă avizul.

• „Are aviz de la Cultură, proiectul a fost studiat în ședința Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice din decembrie 2019, tot în decembrie 2019 Direcția Județeană pentru Cultură a emis avizul în urma consultării Comisiei. Proiectul a fost realizat de unul dintre membrii Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice – domnul Corneliu Ciobănașu (n.r. a murit în septembrie 2022)- și președintele Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. Proiectul pus în practică a respectat avizul, s-a și făcut recepția lucrărilor. Eu am și semnat acest proces verbal de recepție.
• Președintele Comisiei de recepție a lucrărilor este domnul Sebastian Petercă, membru în Comisia Națională a Monumentelor Istorice și președinte a Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, nu e o regulă, așa s-a potrivit. A fost un proiect lucrat de oameni atestați la Ministerul Culturii, supervizați de oameni atesttți la Ministerul Culturii, firma care s-a ocupat este una dintre cele mai cunoscute în domeniul restaurării de monumente istorice. Am avut nenumărate pârghii și filtre de control asupra a aceea ce s-a întâmplat acolo”, a declarat Bobi Apăvăloaei pentru HotNews.ro.

Acesta este de părere că lucrările nu au mutilat bojdeuca, amfiteatrul din curte fiind făcut din anii 80, atunci când a dispărut și lutul de pe podea fiind înlocuit cu dușumea din lemn. Acesta spune că în bojdeucă nu s-au folosit termopane, parchet, gresie și faianță, acestea fiind folosite doar la clădirea de alături.

• „Lucrările nu au mutilat bojdeuca. Așa cum a fost ea la ultima restaurare din 1985, la fel s-a făcut și acum. Practic s-a menținut aceeași formă, aceleași materiale. Bineînțeles, elementele din lemn contaminate biologic, cu ciuperci, cu bacterii, fungi, au fost restaurate unde s-a putut, unde nu, s-au înlocuit cu elemente identice. Unde a fost dușumea din stejar care trebuia înlocuită, s-a pus dușumea din stejar, tocurile ușilor, geamurilor, au fost restaurate, s-a pus sticlă artizanală, șindrilă din lemn a existat înainte, s-a pus șindrilă nouă.
• Principiile folosite sunt în mare ca la restaurarea bisericilor din lemn, elementele putrezite se înlocuiesc, nu există posibilitatea de se refolosi. Amfiteatrul exista încă din 1985, acolo este un complex muzeal deschis manifestărilor, evenimentelor culturale. Pardoseala în bojdeucă este din dușumea, parchetul este în clădirea anexă, în clădirea rezervată muzeografilor și bibliotecii, depozitelor, acolo e și greșie și faianță. dar nu s-a folosit la bojdeucă, nu s-a folosit nici tablă, nici termopane, cum vă spuneam. Este o discuție inventată în acest weekend în care tot felul de știri s-au rostogolit fără a fi verificate. ”, a explicat Bobi Apăvăloaei.

„Să stăm cu reșoul ca în anii 60-70? Nu ne-ar fi dat nici pompierii aviz”

În ceea ce privește încălzirea în pereți, directorul Direcției pentru Cultură Iași spune că alternativa era reșoul sau caloriferul, care ar fi stârnit iarăși critici.

„Avem totuși nevoie de o temperatură constantă, nu pentru vizitatori, nu pentru personal, cât pentru piesele de patrimoniu. Fiindcă dacă le ținem în umezeală, în alternanță cald-frig, ele se distrug. Soluția a fost să optăm între reșouri, radiatoare, calorifere sau această încălzire ascunsă în perete. Ce ar fi fost mai tragic să punem niște calorifere, aeroterme, să stăm cu reșoul ca în anii 60-70? Nu ne-ar fi dat nici pompierii aviz”, a explicat Apăvăloaie.

Acesta spune că înainte de începerea lucrărilor bojdeuca era în stare avansată de degradare, iar scopul proiectului a fost să se conserve ce exista după restaurarea din 1985, nu readucerea monumentului la forma inițială, din vremea lui Creangă.

„Scopul acestui acestui proiect a fost să eficientizeze elementele existente. Proiectul nu și-a propus să demoleze tot și să refacă o gospodărie asemănătoare în care a trăit Ion Creangă. Ar fi fost și imposibil, ne-am fi atras alte critici. Având în vedere amploarea discuțiilor, probabil la următoarea mare restaurare ar putea fi o temă de discuție, fiindcă o dată la 20-30 de ani toate monumentele trec printr-o restaurare și lucrări de întreținere”, a explicat Apăvăloaie.

Cum arăta bojdeuca lui Creangă în 2007 / Foto: Agerpres

„Alarma asta pe care o dă cazul bojdeucii ar trebui să fie înțeleasă ca o alarmă pentru un întreg sistem”

Am vorbit și cu Ștefan Bălici, președintele Ordinului Arhitecților din România, fostul președinte al Institutului Național al Patrimoniului. Acesta spune că o parte dintre intervențiile care au atras critici erau făcute la restaurarea din anii 80, inclusiv amfiteatrul, în mod clar nu au ce căuta acolo, dar s-a ajuns aici din cauza problemelor sistemice pe care România le are pe partea de restaurare.

• „Pe baza celor câtorva imagini care circulă pe internet, nu putem să ne pronunțăm. Proiectele ar trebui judecate cu toate datele necesare la îndemână, nu doar pe baza unor fotografii. Amfiteatrul exista, el clar a fost reorganizat, nu pot să-mi dau seama cât s-a intervenit pe el fiindcă nu știu exact ce formă avea înainte, nu are ce căuta acolo, dar el exista încă de la intervenția din anii 80.
• Creangă trăia într-o casă cu lipitură de pământ pe jos, așa și-a dorit. Este esențial întâi să înțelegi istoricul clădirii pe care intervii, valorile pe care le are, iar în cazul de față chiar pământul acela bătut făcea partea din valoarea casei, dar trebuie spus că el fusese înlocuit demult, la o intervenție de prin anii 80, când s-a adăugat și clădirea muzeală alăturată și amfiteatrul”, a explicat Bâlici.

Acesta spune că felul în care a ajuns să arate bojdeuca lui Creangă arată cum este tratat patrimoniul construit în România și problemele sistemice.

• „Necunoscând proiectul, prefer să mă refer la problemele aproape generale ale modului în care este tratat patrimoniul la noi. Și anume lipsa grijii față de atmosfera locului, față de elementele intangibile – urma meșterului, materialul autentic, fragilitatea și imperfecțiunea care dau caracterul unui loc, toate lucrurile acestea, în foarte multe proiecte, sunt pur și simplu șterse. Și asta ține de o metodă foarte simplificată de lucru, în care tot ce este vechi este înlocuit, când tocmai ceea ce este vechi dă una dintre valorile esențiale ale monumentului istoric, valoarea istorică.
• În atâtea și atâtea proiecte vedem tâmplării înlocuite, tencuieli înlocuite, toate finisajele, șarpanta, nu mai vorbesc de intervențiile structurale de consolidare care nu respectă tehnicile tradiționale și cele istorice și sunt invazive și distructive.
• Lucrurile acestea sunt practică curentă din nenorocire. Alarma asta pe care o dă cazul bojdeucii ar trebui să fie înțeleasă ca o alarmă pentru un întreg sistem, un întreg mod de lucru cu patrimoniul, complet greșit. Și asta se repară în primul rând prin repoziționarea practicii de restaurare, partea a unei practici de arhitectură. Mult prea mult timp s-a considerat că restaurarea e o chestiune tehnică, marginală, a fost desconsiderată și de arhitecți și de școlile de arhitectură și ca atare chiar a devenit o practică marginală. Și asta se vede.
• Este o cultură întreagă care a deraiat, care nu mai știe să recunoască valorile clădirilor vechi și să se ocupe de ele. Că altfel, proiectul a trecut prin Comisia Monumentelor, are specialiști în colectivul de elaborare, dar e un mod greșit de a ne raporta la istoria construită și aici trebuie să reevaluăm”, a explicat Bâlici.

Acesta spune că este o problemă și la condițiile de eligibilitate pentru obținerea fondurilor europene pentru restaurare și că se pune accent prea mult pe creșterea numărului de vizitatori.

„Amfiteatrul, păstrarea și probabil amplificarea lui ține și de felul în care sunt gândite programele de finanțare din fonduri europene. Cu niște indicatori absolut stupizi care sunt nerelevanți pentru conservarea patrimoniului, creșterea numărului de vizitatori. Dacă faci parcări, amfiteatru și în felul acesta pierzi chiar esența, spiritul acelui loc deosebit, atunci înseamnă că nu ești pe calea bună, ori programele de finanțare europeană, toate până acum, au fost gândite complet deficitar în raport cu ce trebuie să fie o intervenție pe patrimoniu. Sunt convins că amfiteatrul a fost un element important pentru obținerea finanțării”, a explicat Bâlici.

Cum arată bojdeuca după resturare

„Restaurarea putea fi o oportunitate de a îndrepta erorile din anii 80”

Prof. arh. Dan Marin este de părere că principala problemă este faptul că bojdeuca a devenit anexa amfiteatrului din piatră.

„Eu cred că problema acestui loc este că, felul în care arată acum, cu acel masiv de piatră, distorsionează complet cadrul/ambientul/contextul pe care ar trebui să-l aibă această casă, care era o locuință semirurală, într-o zonă bogat plantată a Iașului patriarhal și trebuia să rămână cât mai aproape de această situație inițială. Trebuia păstrat cât mai mult din acest context, deci, în niciun caz dacă a apărut acest amfiteatru în anii 80, el nu trebuia amplificat, vegetația trebuia păstrată și intensificată, ca ea să pară o casă în grădină, așa cum a fost inițial. În momentul de față această casă a ajuns de fapt anexa acestui amfiteatru de piatră sau a acestei terase pietruite. Deci elementul mineral este dominant asupra celui vegetal, ceea ce schimbă complet atmosfera în care această casă ar trebui să existe. Restaurarea putea fi o oportunitate de a îndrepta erorile din anii 80”, a explicat pentru HotNews.ro Dan Marin.

„Eu cred că problema acestui loc este că felul în care arată acum, cu acel masiv de piatră, distorsionează complet cadrul/ambientul/contextul pe care ar trebui să-l aibă această casă, care era o locuință semirurală, într-o zonă bogat plantată a Iașului patriarhal și trebuia să rămână cât mai aproape de această situație inițială. Trebuia păstrat cât mai mult din acest context, deci, în niciun caz dacă a apărut acest amfiteatru în anii 80, el nu trebuia amplificat, vegetația trebuia păstrată și intensificată, ca ea să pară o casă în grădină, așa cum a fost inițial. În momentul de față această casă a ajuns de fapt anexa acestui amfiteatru de piatră sau a acestei terase pietruite. Deci elementul mineral este dominant asupra celui vegetal, ceea ce schimbă complet atmosfera în care această casă ar trebui să existe. Restaurarea putea fi o oportunitate de a îndrepta erorile din anii 80”, a explicat pentru HotNews.ro Dan Marin.

Explicațiile Consiliului Județean Iași

Cu o reacție a venit, marți, și președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe. Acesta a explicat că nu s-au pus termopane, parchet și faianță.

„Nu există geamuri termopan, gresie, faianță, parchet sau alte materiale care să fi alterat structura sau aspectul Bojdeucii. Toate intervențiile s-au dăcut cu resturatori avizați, s-au folosit atât materiale, cât și tehnici tradiționale în restaurarea Bojdeucii. Doar câteva exemple. Pentru geamuri s-a folosit sticlă artizanală. Tavanul și grinzile au fost restaurate, nu înlocuite. S-a înlocuit doar o parte a pardoselii, care era putrezită, cu același material ca cel inițial. Șița era, de asemenea, putrezită și a fost înlocuită cu șiță bătută manual de meșteri populari”, a scris Costel Alexe pe pagina de Facebook.

Acesta a explicat că bojdeuca a mai trecut prin alte cinci procese de renovare/restaurare/reprofilare, ultimul în anii 1984 – 1985, moment în care s-au făcut mai multe modificări structurale, care au fost considerate necesare la acel moment.

• „Procesul de restaurare actual s-a suprapus peste modificările făcute acum 38 de ani. Cele două prize au fost instalate în anii ’60, iar astăzi asigură funcționarea opaițului care luminează obiectele din muzeu, care este electric și nu pe gaz lampant, ceea ce ar însemna un mare risc de incendiu.
• Sistemul de încălzire în perete a fost montat pentru a asigura minimul de 5 grade în încăpere, așa cum cere normativul, astfel încât muzeografii să își poată desfășura activitatea pe tot parcursul anului și să asigurăm conservarea obiectelor de patrimoniu din muzeu.
• S-a optat pentru acest sistem tocmai pentru a nu avea calorifere sau alte instalații de încălzire moderne, nepotrivite estetic cu obiectele de patrimoniu. Planul și execuția lucrărilor au fost făcute de specialiști, arhitecți, proiectanți și constructori cu experiență, în care avem încredere”, a explicat Alexe.

Acesta a scris că restaurarea bojdeucii a costat doar 699.460,78 lei fără TVA, ceea ce înseamnă în jur de 140.000 de euro.

„La acestea se adaugă lucrările de reabilitare și modernizare a clădirii anexă, construită în 1989, care va fi transformată în bibliotecă și spațiu de expoziții temporare și evenimente, lucrări ce au ajuns la o valoare de 897.465,51 lei fără TVA. În cadrul proiectului au fost incluse refacerea amfiteatrului, un important spațiu educațional, și a circulațiilor pietonale, reamenajarea spațiului verde și refacerea sistemului de iluminat, lucrări de stabilizare a versantului și de punere în siguranță a Bojdeucii, ce au costat 1.468.186,35 lei fără TVA”, a mai scris Alexe.

Președintele Consiliului Județean, Costel Alexe, a anunțat săptămâna trecută că s-au finalizat lucrările de restaurare a bojdeucii și că muzeul va fi redeschis în curând.

„Butaforie de lux”, „pensiune banală de două margarete cu parchet şi prize”

Modul în care a fost restaurată bojdeuca lui Creangă a generat un val de reacții negative. Personalităţi şi cititori şi-au exprimat uimirea legat de cum arată acum Bojdeuca lui Creangă: cu ciubăr, prize, parchet laminat şi ca o pensiune de două margarete.

• „Cum naiba să faci o butaforie de lux total împotriva a ceea ce era locul şi Creangă? Modestia, căldura, tihna, sărăcia, discreţia – era spiritul locului acela – cu poveste, umor şi miros de balegă şi borş. Şi poftim: noii moldoveni s-au boierit. Sper că a rămas bani şi de mobilă Ikea”, a scris Vasile Ernu, scriitor.

• „Curat meşteşug de tâmpenie, ar fi zis Creangă, dacă ar fi văzut ce acoperiş de pagodă japoneză are pe casă”, a scris profesoara Otilia Bălinişteanu.

• Bojdeuca – „reabilitată” „ca o pensiune banală de 2 margarete, cu parchet tip dedeman şi vopsea pe grinzi închisă la culoare total fără legatură cu ceva din original”, a scris o altă persoană.

• Iulian Bulai: „Bojdeuca lui Creangă a ajuns pensiune-model cu încălzire prin pereţi şi gazon”.

• „Dacă eşti din Iaşi, ori ştii Iaşul bine, nu ai cum să nu fii revoltat de dezastrul făcut la Bojdeuca din Ţicău, primul muzeu casă memorială din România”, a spus Bogdan Alecsandru.

Luni, ministrul Culturii, Raluca Turcan, a solicitat Corpului de control verificarea legalității avizului pentru intervenția realizată asupra monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă”, iar Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național pentru Patrimoniu vor fi solicitate să se pronunțe asupra calității intervenției, prin analizarea proiectului și prin deplasare la fața locului.