Cum analizam o teza de doctorat. Mic ghid de bune practici de vanatoare jurnalistica. Cu un exemplu despre teza dnei Kovesi

Acum patru ani, cand a aparut primul caz de plagiat al unui inalt demnitar (Ioan Mang, efemer ministru al invatamantului), putini credeau ca plagiatul va ajunge un subiect important pe agenda publica. Nu ma numaram printre ei. Chiar daca este asimilabila unui furt, specificitatea respectivei infactiuni o face inaccesibila publicului larg, ceea ce face ca subiectul sa ramana minor. Asa credeam. Ma bucur sa constat ca m-am inselat : astazi plagiatul a ajuns in prim-plan la emisiunile de stiri si comentarii politice, si trofeu de invidiat pentru jurnalistii de investigatie. Pentru aceasta evolutie pozitiva, marele merit ii revine fara indoiala lui Victor Ponta. Intrarea sa in clubul plagiatorilor a adus notorietatea la care nu se putea aspira cu plagiatori de duzina precum dl. Mang.

Dar faptul ca este in atentia publica nu inseamna ca subiectul a devenit accesibil. Dimpotriva, controversele sunt si mai numeroase. Unii spun ca fiind vorba de lucrari de cercetare tezele de doctorat ar trebui analizate doar de experti. Dar cine sa decida asupra alegerii respectivilor experti ? Demnitarii vizati de acuzatii, gata oricand sa invoce “atacul politic ?” Strategia lor e clara : mutarea deciziei in locul in care poate fi influentata. Astfel, daca in cazul domnului Mang s-a apelat la Academia Romana (am scris aici [1]) , pentru Victor Ponta a fost numita de urgenta o comisie. Si desfiintat de ugenta un consiliu. Cand Universitatea Bucuresti a decis ca a plagiat, dl. Ponta a invocat decizia respectivei comisii. Cand de curand o alta instanta nationala (CNADTCU) s-a dovedit intransigenta cu fenomenul, Senatul a decis sa redea decizia univesitatilor. De asemenea, expertii au avut adesea serioase probleme de credibilitate. Unii erau ei insisi suspectati de plagiate. Altii s-au compromis fiind in conflict de interese. Dl. Mateut de pilda a analizat teza lui Victor Ponta dupa ce-i aparase in instanta pe directorul sau de doctorat Adrian Nastase plus alti cativa colegi de partid. Raportul lui care sublinia ca continutul tezei corespunde titlului a starnit ilaritate. De la un expert se asteapta totusi argumente care sa deosebeasca o teza de doctorat de o carte de telefoane.

Dar daca nu expertii cine ar putea sa faca o ancheta credibila asupra unei teze de doctorat ? Jurnalistii ? Diversele grupuri de investigatie ? Orice cetatean ? Raspunsul meu este da, pana la un punct. Iar despre acest punct si cum ar trebui procedat voi scrie mai jos. Pornind de la un articol al jurnalistei Emilia Sercan despre teza Codrutei Kovesi care poate fi citit aici [2]. Sefa DNA se confrunta cu acuzatii de plagiat in teza de doctorat. Faptul ca printre expertii care au dat verdict de neplagiat se regaseste acelasi Gheorghe Mateut n-o ajuta deloc. Pe de alta parte faptul ca printre acuzatori se afla personaje precum Sebastian Ghita sau Mugur Ciuvica, vizate de DNA sau asociate cu persoane condamnate pentru coruptie pune un semn de intrebare asupra acuzatiilor. Jurnalista Emilia Sercan s-a remarcat prin investigatiile sale asupra plagiatelor culminand cu cel al lui Gabriel Oprea. Sunt in dezacord cu o parte din cele scrise in articolul sus citat. Dar textul meu nu este nicidecum indreptat impotriva jurnalistei a carei activitate de investigatie e apreciabila si pe care o cred de buna credinta. Dupa cum nu este o apreciere pozitiva sau negativa asupra tezei dnei Kovesi fiindca nu am competente in domeniul sau de studiu. Ci este — conform preceptelor dlui Mateut — exact ceea ce spune titlul, adica modul in care un jurnalist (sau simplu cetatean) nespecialist ar trebui sa se raporteze la subiect. Si ca sa stim bine despre ce discutam sa incepem prin a raspunde la o intrebare fireasca.

1. Ce este o teza de doctorat ? Doctoratul este titlul care atesta capacitatea cuiva de-a face o cariera intr-un institut de cercetare sau invatamant superior. El contine primele rezultate de cercetare ale studentului. Cuvantul cheie este deci originalitatea. O teza este cu atat mai buna cu cat ideile originale sunt mai numeroase si mai semnificative. Vorbim aici de mult mai mult decat de a plagia sau nu, sau de a cita corect alti autori sau nu. Daca as decide sa reformulez fraza cu fraza teza doamnei Kovesi n-as fi detectat de vreun soft antiplagiat. Dar teza mea in drept ar fi egala cu zero. Gradul de originalitate al unei teze este — in afara unor cazuri speciale de care voi pomeni la punctul 2 — de competenta expertilor. De remarcat in context ca sustinerea unei teze este in mod normal autorizata de rapoartele pozitive a (minim) doi referenti exteriori universitatii si fara colaborari stiintifice cu conducatorul de doctorat. In mod curios in nici o investigatie de plagiat nu am vazut numele respectivilor si nici rapoartele lor. Dupa cum foarte rar se cere parerea conducatorului de doctorat care este cel mai important filtru pentru validarea unei teze. Sigur ca toate aceste persoane pot sa nu-si faca treaba corect. Dar raportul expertilor este indispensabil pentru evaluarea valorii unei cercetari. Voi reveni asupra acestui aspect la 3.

O lucrare de doctorat nu poate contine desigur doar elemente originale. O buna parte din ea — adesea introductiva — este destinata punerii in valoare a partii originale a tezei : prezentarea cronologica a lucrarilor altor autori despre subiect, a metodelor de cercetare utilizate etc. Este de asemenea partea in care doctorandul arata ca stapaneste bine domeniul in care cerceteaza. Cand citesc o teza e partea peste care trec mai repede. Dar pentru cei care investigheaza plagiate este cea pe care isi concentreaza atentia. Aici se gasesc citarile si preluarile de texte de orice fel. Cu ghilimele sau nu. Sa abordam deci subiectul.

2. Cand avem un “caz” si cand nu. Sa luam faptele pe rand in ordinea descrescatoare a gravitatii :

a) copy-paste din alti autori fara indicarea sursei. O greseala grava fiindca autorul tezei prezinta niste idei copiate ca fiind proprii. Nu se poate invoca aici vreo norma de redactare a tezei care s-a schimbat intre timp. E plagiat detectabil de oricine stie sa citeasca. Singura aparare posibila este neatentia. Ea poate fi valabila daca pasajul respectiv e scurt si izolat. Dar cand vorbim de o treime din teza (cazul Victor Ponta) nu exista dubii. Si nici nevoie de experti. Articolul Emiliei Sercan prezinta la punctul 1) pasaje din patru pagini ale tezei doamnei Kovesi care au aceasta problema.

b) idei preluate de la alti autori fara indicarea sursei. O greseala de aceeasi gravitate cu precedenta, dar mult mai greu detectabila. Este nevoie de lectura unui expert. Nu incape indoiala ca in conditiile inaspririi luptei anti-plagiat va fi metoda generatiei urmatoare de impostori academici. Daca nu cumva e deja incetatenita.

c) citarea gresita din alti autori. La punctul 2) din articolul sau Emilia Sercan da trei exemple de citari gresite din teza Laurei Kovesi : citarea dintr-un autor preluata identic dintr-un articol scris de un altul, o citare a unei traduceri (deci nu in limba originala), o citare gresita a unui an de publicare. In toate aceste cazuri vorbim de greseli minore care nu-si au locul intr-o investigatie despre plagiat. Orice teza mai contine asemenea greseli. Doar daca ele sunt numeroase avem o problema legata de faptul ca doctorandul nu stapaneste bine domeniul de studiu. Este de datoria referentilor sa le semnaleze inainte de-a-si da acordul pentru sustinere. Mai trebuie reamintit ceva aici. Am spus-o mai sus : ceea ce conteaza cu adevarat este originalitatea. Chiar cu citari impecabile in limba materna a autorilor, o teza care contine 95% idei de la altii n-ar trebui validata. Spre deosebire de una cu 50% care are cateva citari gesite. Si fiindca tot am vorbit de originalitate, sa abordam acum un subiect foarte important legat de ea.

3. Autoplagiatul. Jumatate din aticolul Emiliei Sercan (punctele 4, 5, 6) este dedicata acuzatiilor ca Laura Kovesi ar fi preluat in teza de doctorat o parte din propriile lucrari stiintifice. Este partea cea mai neconvingatoare a articolului in pofida eforturilor jurnalistei care procedeaza corect citand parerile mai multor profesori universitari pentru a-si sustine acuzatiile. Dar rezultatul este ca in cele din urma cititorul este fie confuz fie — si mai rau — isi face o idee total gresita despre notiunea cu pricina. Ce inseamna deci autoplagiat ? Citim in articol

Un profesor de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București, care a dorit să rămână anonim, ne-a declarat că autoplagiatul este diferit de plagiat fiindcă “nu este vorba de preluarea unor texte care nu aparţin autorului, ci de utilizarea propriilor texte (şi a propriilor idei)”.

E de inteles ca omul a dorit sa-si pastreze anonimatul cand a livrat o asemenea definitie tautologica. Dar macar e un inceput. Iata ce spune alt profesor anonim in acelasi articol :

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro. Vezi si raspunsul Emiliei Sercan

Cum analizam o teza de doctorat. Mic ghid de bune practici de vanatoare jurnalistica. Cu un exemplu despre teza dnei Kovesi

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”