Cum deschide Curtea Constituțională calea Guvernului să înlocuiască Parlamentul

În data de 26 octombrie a fost publicată în Monitorul Oficial motivarea deciziei de respingere a sesizării de neconstituționalitate privind angajarea răspunderii Guvernului privind pachetul de măsuri fiscal-bugetare.

Două aspecte sunt interesante în privința motivării privind angajarea răspunderii:

1. felul în care Curtea Constituțională și-a încălcat propria jurisprudență;
2. faptul că, după publicarea motivării deciziei, este deschisă oportunitatea Guvernului de a recurge la mecanismul angajării răspunderii pentru orice proiect de lege.
   
   

   Cum a trecut Curtea Constituțională peste propria jurisprudență

   În esență, spre deosebire de situații similare (precum cea din 2020) în care Guvernul și-a angajat răspunderea cu privire tot la măsuri fiscal-bugetare, Curtea Constituțională a afirmat că mecanismul de angajare a răspunderii a fost unul constituțional.

   Decizia a fost luată printr-o argumentație în 4 pași:

   Cu privire la analiza structurii politice a Parlamentului, respectiv existenţa unei majorităţi parlamentare stabile, a stabilit că aceasta nu exclude adoptarea legii pe calea angajării răspunderii Guvernului;
   În trecut, aceeași Curte Constituțională (prin Deciziile nr. 1557/2009 și nr. 61/2020) stabilea că la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedura de urgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă. CCR arăta atunci că situația nu este la fel când există o majoritate parlamentară care rezultă din faptul că partidele respective au format Guvernul, drept pentru care adoptarea sub forma asumării răspunderii nu este oportună.

   Cu privire la necesitatea existenței unei urgențe, Curtea a stabilit faptul că o lege care prevede un termen până la data intrării în vigoare nu conduce la ideea conform căreia legea nu trebuia adoptată cu maximă celeritate şi ar fi fost adecvată mai degrabă utilizarea procedurii parlamentare obişnuite sau de urgenţă. Este interesant cum în Decizia nr. 1431/2020, condiţia urgenţei care să fi determinat măsura angajării răspunderii Guvernului nu era îndeplinită câtă vreme măsurile prevăzute în proiectul de lege intrau efectiv în vigoare începând cu anul următor.

   Cu privire la adoptarea cu celeritate a măsurilor, CCR a constat că este dreptul exclusiv al Guvernului ca în cadrul politicii sale legate de piaţa muncii să intervină ori de câte ori este necesar.

   Anterior, CCR susținea că adoptarea sub forma asumării răspunderii nu era oportună cu atât mai mult cu cât legea nu intră imediat în vigoare, iar dezbaterea în procedura obişnuită în Parlament ar fi permis depunerea unor amendamente și implicit și implicarea societăţii civile.

   În anul 2020, CCR considera, în schimb, că era neconstituțională modificarea a 20 de acte normative.

   Este extrem de interesant cum nu

   Cu privire la faptul că angajarea răspunderii trebuia să privească un scop unic, Curtea a reținut că angajarea răspunderii Guvernului poate privi un act normativ complex, care poate inclusiv să modifice/completeze/abroge dispoziții din 25 acte normative în vigoare ce reglementează mai multe domenii ale vieții sociale.

   Guvernul va putea să recurgă la mecanismul angajării răspunderii pentru orice proiect de lege

   Concluzia este simplă și Curtea Constituțională ne-a precizat-o în mod expres: „Este dreptul exclusiv al Guvernului să intervină ori de câte ori este necesar. Guvernul a optat pentru procedura de legiferare pe care a considerat-o potrivită raportat la situația dată.“

   Este, astfel, imposibil de spus care sunt condițiile pe care Guvernul trebuie să le respecte pentru angajarea răspunderii pentru că ele tocmai au fost desființate chiar de Curtea Constituțională, deși chiar în jurisprudența acesteia erau stabilite.

   Trebuie precizat că, în trecut, Curtea Constituțională și-a mai schimbat jurisprudența cu privire la alte aspecte, dar a făcut acest lucru motivând (chiar și formal) necesitatea schimbării. Totuși, Curtea Constituțională trebuie să reprezinte pilonul fundamental al unui stat de drept, având rolul crucial de garant al respectării Constituției și drepturilor fundamentale ale cetățenilor.–citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro