Cum isi chinuie CFR-ul calatorii – Scurta enumerare a lucrurilor enervante cand mergi cu trenul

Sa mergi cu CFR-ul e un stres, iar daca o faci o data, nu vrei s-o repeti prea des. Nu e o exagerare, iar parcursul greoi, desele „furturi” de cabluri, vagoanele murdare si intamplarile neprevazute duc la o concluzie clara: calatoria cu trenul in tara este de evitat. Cateva comparatii cu tarile civilizate, mai multe intamplari tipic romanesti si paradoxuri absolut enervante puteti descoperi intrand in articol.

Despre cum era o calatorie cu personalul acum cativa ani, puteti citi in acest reportaj.

Romania vs Ungaria – Lentoare vs rapiditate

Trenurile noastre se urnesc greu. Ati observat ca plecarea din gara a unui tren este lenta, garnitura accelereaza greu, se aude scrasnet dur de fiare si viteza mare este atinsa abia dupa cativa kilometri. Trenul se urneste cu adevarate „dureri ale facerii”, toate angrenajele scartaie de-ti „streseaza” urechile…

Ei bine, la vecinii maghiari, chiar si trenurile personale, adica de cel mai jos rang, sunt cat se poate de rapide. Am putut observa cum, dinspre orasul vestic Gyor, catre granita austriaca, personalele „prindeau” 80-90 km/h pana sa treaca total de peronul haleti, apoi atingeau 140 km/h pentru un minut si apoi ajungeau in urmatoarea halta si franau rapid, continuand apoi parcursul constant.

La noi, personalul, sau Regio, cum ii zice de un an si ceva, nu atinge niciodata aceasta viteza si media este de 40-45 km/h, nu de peste 70, cum e la vecinii maghiari. Daca intre statii sunt 4 – 5 km trenul nu va ajunge la 140 km/h, ci se misca lent, fara vreun binevenit „puseu” de accelerare.

Evident ca infrastructura noastra e la pamant si, daca trenurile ar merge mult mai repede, s-ar putea petrece accidente, insa am luuat ca si comparatie Ungaria, nu Franta, Italia sau Spania, tari care au trenuri de mare viteza si fata de care comparatiile ar fi de prisos. Acolo e plin de automate de bilete, sistemul de online ticketing merge excelent, isr serviciile sunt mult mai bune. Cat despre viteza, in Franta poti parcurge 600 km in sub trei ore, iar la noi te chinui 12-13 ore in „trenurile foamei” unde colegii de compartiment stau cu sticlele de alcool si desfac ore in sir mancare impachetata in ziar si in celofan…

Sa nu mai spunem de interior: trenul Regio maghiar avea interior de Sageata Albastra, curat, cu afisaj pentru fiecare statie si anunturi audio pentru fiecare halta. La noi, WC-ul e de nefolosit, prizele sunt inca rare, iar in vagoane e acel miros „otetit” de sosete purtate in exces…

Naveta, un rau necesar cu stres secundar

Aproximativ o mie de oameni fac zilnic naveta Ploiesti-Bucuersti si retur, iar acest lucru nu e de mirare, mai ales ca in total poti face ca timp pana la serviciu mai putin decat un bucurestean care sta in Drumul Taberei si lucreaza in Titan. In Ploiesti sunt doua gari mari: cea de Sud, foarte aproape de Centru si cea de Vest, mai la periferie, insa apropiata de cateva cartiere. Cum trenul face cam 40-45 de minute pana la Gara de Nord, daca stai foarte aproape de gara in Ploiesti, parcursul catre capitala poate fi chiar scurt.

Insa nu este mereu, fiindca, fata de trenurile din tarile civilizate, unde intre doua orase mari apropiate sunt multe zeci de curse pe zi, la noi, intre Ploiesti si Bucuresti sunt de la an la an tot mai putine, iar cele ramase nu sunt grozav gandite.

Chiar din contra, spre exemplu recent a fost scos un tren care pleca din Bucuresti seara la 19.10 catre Gara de Vest, astfel ca ploiestenii care vor sa ajunga dupa munca in Vest nu au niciun tren pentru mai bine de doua ore dupa 18.30, fiindca trenul de la 20.30 pleaca adesea cu intarziere din Bucuresti catre Ardeal, deoarece vine de la Constanta, ruta „blestemata” din punct de vedere al timpilor de rulare.

Un abonament la InterRegio (IR, combinatie intre fostele Accelerate si Rapide) costa aproape 300 de lei/luna intre Bucuersti si Ploiesti, insa cei care aleg confortul masinii personale pot plati chiar si 1.000 de lei benzina, ceea ce explica si de ce foarte multi trebuie sa continuie sa foloseasca trenul.

Si nu e deloc relaxant, fiindca macar lunar fiecare navetist are parte de un episod de intarziere „datorat” furturilor de cabluri. In cele mai rele cazuri trenul poate sta trei-patru ore in camp si atunci, instinctul de supravietuire al pasagerilor se pune in miscare si oamenii sar din tren in tren ca popcorn-ul la locurile unde se opresc toate, in speranta ca altul va pleca mai repede. Si nu e chiar gluma fiindca multi trebuie sa ajunga la serviciu si nu li se tolereaza intarzierile cu orele.

Inutil de spus ca in astfel de situatii pasagerilor nu li se spune nimic, minutele curg, „nasii” se plimba neputinciosi, incearca sa mai linisteasca oamenii sau se cearta cu cei care-i apostrofeaza pe motiv ca „asa ceva nu se poate”. Sau aleg varianta in care se inchid in compartimentele de serviciu ca sa nu mai dea ochii cu pasagerii furiosi

Pasagerii nu au insa ce face, trenul sta zeci si zeci de minute in camp, iar ei pot doar sa dea telefoane prin care se scuza si incearca sa gaseasca colegi care sa le tina locul pana vor ajunge in Bucuresti, prin mila CFR-ului. De ajutor este un link pus acum doua – trei saptamani, catre un webcam care infatiseaza tabela de sosiri si plecari a Garii de Nord, el fiind util ca sa stii la ce sa te astepti.

Logica franta, ca-n Romania – Clasa a doua e ca vai de ea, dar clasa intai e si mai rea

Desi biletele de clasa 1 sunt cu peste 50% mai scumpe decat cele de a 2 a, calatorii care-si iau aceste bilete mai scumpe, in speranta ca vor merge confortabil, au – mai ales vara – surprize neplacute. Asta fiindca vagoanele sunt vechi, la destule trenuri IR care merg sute de kilometri, si deci peste zece ore, nici macar nu exista instalatii de aer conditionat, iar o buna parte dintre geamuri sunt blocate. La peste 30 de grade afara, in interior sunt cu peste zece in plus, iar sauna e garantata pe bani grei la clasa 1 a,

Tot din seria lucrurilor ilogice face parte si lipsa prizelor la clasa 1. Fiind vagoane care rulau si in anii 90′ la clasa 1, ele nu au fost prevazute cu priza, iar la un tren poti avea ciudata situatie ca la clasa intai sa nu ai nici priza nici aer conditionat, iar la clasa a doua sa ai si priza si aer conditionat, fiindca sunt vagoane mai moderne.

Inutil sa mai insistam asupra faptului ca WC-urile, dupa doua – trei ore de calatorie, pot fi folosite fie tinandu-te de nas, fie cu masca de gaze, lucru de neinchipuit pentru trenurile din tarile civilizate unde hartia si sapunul rezista la baie pana la finalul calatoriei…

Pe de alta parte, nici romanii nostri nu au bunul-simt printre calitatile prioritare, astfel ca gasesti gume lipite langa masuta, PET-uri de bere sub banchete, pete pe scaune si gunoaie din plin…

Vagonul care a „intrat la apa” si trenul „esuat” in buza peronului

Ca te poti astepta la lucruri neplacute cand mergi cu CFR-ul au constatat si strainii sositi pe meleagurile noastre. De la dificultatea cu care poti gasi functionari care vorbesc engleza si pana la lipsa de confort, pentru ei calatoria este anevoioasa. Insa nu doar acestea sunt neajunsurile, iar mai jos iata dpua exemple de situatii neprevazute care intr-o tara normal NU AR TREBUI SA EXISTE.

Intr-o duminca aglomerata un tren pe relatia Brasov – Bucuresti a avut parte de mare inghesuiala si de multa nedumerire fiindca oameni nu-si gaseau locurile trecute pe bilet. Dar nu le gaseau fiindca nu existau, deoarece din motive necomunicate, in loc sa fie puse doua-trei vagoane cu opt locuri in compartiment, au fost puse vagoane cu doar sase locuri. Trenul fiind plin-ochi, un sfert dintre cei care au primit loc nu au avut unde sa stea, iar situatia a fost tipic romaneasca.

O alta intamplare s-a petrecut la inceput de 2012 cand a fost acea perioada cu zapada mare, de circa jumatate de metru. Intr-o seara, un tren care a plecat din Bucuresti a ajuns 45 de minute mai tarziu la Ploiesti, dar a oprit cu cateva zeci de metri mai repede, astfel ca numai primele vagoane au ajuns in dreptul peronului, restul ramand in camp.

Cei cativa zeci de oameni care aveau Ploiestiul ca destinatie s-au vazut nevoiti sa sara in zapada mare si sa isi croiasca drum catre peron fiindca nu aveau de unde stii daca trenul va opri normal la peron. Riscul era mare, urmatoarea oprire era Campina, iar la cat de rare su8nt trenurile, mai ales noaptea, ar fi fost un dezastru reintoarcerea la Ploiesti.

Toata lumea stie ca suntem inca departe cand e vorba de trenuri si nu ne putem compara cu tarile civilizate. Partea foarte trista este ca de la an la an lucrurile sunt tot mai rele pe calea ferata si timpii de rulare sunt tot mai lungi.

Iar in timpul acesta, toate tarile serioase fac progrese uimitoare in domeniu: polonezii vor avea trenuri ce pot rula cu peste 200 km/h, in Vest s-au lansat si linii private de mare viteza, francezii au si versiuni mai ieftine ale TGV-ului, chinezii au lansat cea mai lunga linie de mare viteza, iar Japonia are planuri clare pana in 2050..

Te invitam sa povestesti experiente legate de calatoriile cu trenul, fie ele placute, fie nu..