Cum le vorbim copiilor despre pericolul discuțiilor cu persoane străine. Psihoterapeut: „Discuția nu trebuie să fie despre ceea ce vă temeți voi”

Copiii văd străini în fiecare zi în magazine, în parc și pe străzile din cartierele lor. Majoritatea acestor străini sunt oameni drăguți, normali. Însă unii, chiar dacă arată „prietenoși” s-ar putea să nu fie. Cum le vorbim copiilor despre străini este o discuție care trebuie să înceapă devreme, să se dezvolte odată cu vârsta lor și să le ofere strategii sănătoase, nu să-i înspăimânte. Le detaliem cu ajutorul psihologului.

Ce știe copilul tău și ce ar trebui să știe, de fapt

Ceea ce îi spui copilului tău despre a vorbi cu străinii depinde de vârsta lui. Preșcolarii, de exemplu, nu știu ce este un străin și habar nu au să facă diferența dintre un străin bun și unul răul. Părinții obișnuiesc adesea, în mod greșit, să le spună copiilor „Nu ai voie să vorbești cu străinii!” Dar străini sunt toți și asta poate însemna că, în situația în care ar avea nevoie de ajutor (că s-a pierdut, spre exemplu), copilul nu va cere nimănui ajutorul pentru că „străinii sunt răi”. Această afirmație este greșită, pentru că nu toți străinii sunt răi și pentru că un străin cu intenții rele nu va arătat deloc ca o persoană rea, ci din contră, va fi extrem de prietenos ca să atragă copiii.

Când începi discuția despre străini cu copilul și cum îi vorbești ca să înțeleagă

Până la vârsta de 4 ani, mulți copii au auzit despre străini și pot începe să învețe regulile de siguranță. Cu toate acestea, ei sunt încă prea mici pentru a fi lăsați nesupravegheați în public, deoarece nu au o judecată bună și nici controlul impulsurilor. Aceasta este vârsta primelor discuții despre siguranță. Pentru a începe discuția despre străini, vorbiți cu el mai întâi despre siguranța generală încă de când au doi sau trei ani. Când ieșiți din casă, cereți-le și amintiți-le să rămână aproape de voi, să nu se îndepărteze. La această vârstă, copiii sunt suficienți de măricei pentru a învăța denumirea corectă a organelor genitale și că nu este în regulă să fie atinși în acele zone. Nici să fie atinși, nici să atingă ei.

Copiii de vârstă școlară probabil au auzit deja că unii străini ar putea fi periculoși, dar încă nu reușesc să înțeleagă cum un adult care pare prietenos ar putea avea intenții rele. Acești copii cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani sunt și cei mai predispuși să fie nesupravegheați în public (merg pe jos la școală, la antrenamente, cu bicicleta, cu un prieten). Tot ei sunt și cei care au acces la internet sau, ocazional, sunt lăsați singuri acasă pentru perioade scurte. Acesta este motivul pentru care au nevoie de îndrumări clare cu privire la modul de interacțiune cu străinii. Dar cum vorbim cu ei ca să priceapă ce au de făcut, fără a-i transforma în anxioși? „Ați putea fi tentați să emiteți avertismente precum «Un străin te-ar putea lua de lângă mine!» sau «S-ar putea să nu te mai văd niciodată!» Dar asta vă va speria inutil copilul. Evitați declarațiile înfricoșătoare. Discuția nu trebuie să fie despre ceea ce vă temeți voi, ca părinți, ci despre ce-l face pe copil puternic!”, spune psihoterapeutul de copii Ramona Ivan, și mama a doi copii. Dacă copilul întreabă de ce nu poate merge cu un străin, specialistul ne sfătuiește să spunem: „Pentru că vreau să știu unde ești și că știi cum să respecți regulile.”

Psihoterapeutul recomandă jocul „Adevărat sau fals”, spunând că este deosebit de util pentru a ne învăța copiii să deosebească adevărul de minciună. „Începeți cu adevăruri/minciuni simple, cum ar fi «Eu am mâncat 10 supe azi la prânz” și cereți-i copilului să recunoască dacă este poate fi adevărat sau fals. Explicații de ce unele afirmații sunt false. În acest exemplu, niciun om nu poate mânca 10 supe la o masă. Apoi folosiți acest joc pentru a-i dezvolta copilului abilitatea de a analiza spusele celorlalți. Căci dacă un adult îi spune că nu știe cum să ajungă la magazin și-l roagă să-l însoțească, copilul poate recunoaște că acesta minte, pentru că un adult cu telefon, cu GPS, nu are de ce să ceară ajutorul unui copil într-o asemenea chestiune”, explică psihoterapeutul Ramona Ivan.

Ce este un străin?

Întrebați copilul: „Știi ce e acela un străin?” Dacă nu este sigur, spuneți-i că un străin este cineva pe care nu-l cunoaște. Pentru a evita să vă speriați copilul în mod inutil, subliniați faptul că un străin nu este neapărat o persoană bună sau o persoană rea – doar cineva pe care nu îl cunoaște. Nu faceți să pară că toți străinii sunt răi. Dacă copiii au nevoie de ajutor – se pierd, sunt amenințați de un agresor sau sunt urmăriți de un străin – cel mai sigur lucru pe care îl pot face, în cele mai multe cazuri, este să ceară ajutorul unui străin. Puteți face acest lucru mai ușor pentru ei, arătându-le în ce străini este bine să aibă încredere.

Ce înseamnă un străin de încredere?

Străinii de încredere sunt oameni cărora copiii le pot cere ajutor atunci când au nevoie. Profesorii și învățătorii sunt adulții în care copiii pot avea încredere și sunt ușor de recunoscut la școală. Ofițerii de poliție și pompierii sunt două exemple de străini de încredere când cei mici se află în situația de a cere ajutor pe stradă. Apoi asigurați-vă că înțeleg că, ori de câte ori este nevoie, vor merge într-un loc public pentru a cere ajutor.

Vă puteți ajuta copiii să recunoască străinii de încredere, arătându-le, când sunteți în parc sau la plimbare prin oraș, bunicii care sunt cu nepoții la plimbare, adulții însoțiți de copii sau angajații din supermarket. Dacă se pierd într-un magazin, angajații sunt adulți de încredere. Ajutați-i să-i recunoască după ecusoane sau după tricourile ori vestele pe care le poartă. De asemenea, arătați-le copiilor locurile în care pot merge dacă au nevoie de ajutor, cum ar fi magazinele și restaurantele locale ori casele prietenilor de familie din cartier.

Cum să recunoască o situație potențial periculoasă

Cel mai important mod în care părinții își pot proteja copiii este să-i învețe să fie atenți la situații potențial periculoase – acest lucru îi va ajuta când au de-a face cu străini, precum și cu adulți cunoscuți care ar putea să nu aibă intenții bune. Ajutați copiii să recunoască semnele de avertizare ale comportamentului suspect, cum ar fi atunci când un adult le cere să nu-și asculte părinții sau să facă ceva fără permisiunea lor, când le cere să păstreze un secret, când cere ajutorul copiilor sau îi face să se simtă inconfortabil în vreun fel. Trebuie să-i faceți să înțeleagă că un adult nu ar trebui să ceară niciodată ajutorul unui copil și, dacă cineva le cere ajutorul, învățați-i să găsească imediat un adult de încredere pentru a spune ce s-a întâmplat.

Iată câteva scenarii posibile:

– un străin prietenos se apropie de el în parc și cere ajutor pentru a-și găsi câinele pe care l-a pierdut.

– o femeie care locuiește în cartierul vostru, dar cu care copilul nu a vorbit niciodată, îl invită în casa ei pentru a-i oferi o gustare;

– un străin îl întreabă dacă vrea să-l ducă cu mașină de la școală acasă sau invers;

– când copilul crede că este urmărit;

– un adult pe care copilul îl cunoaște spune sau face ceva care îl face să se simtă rău sau inconfortabil;

– în timp ce vine spre casă de la un prieten sau de la școală, o mașină oprește și un străin îi cere indicații;

– dacă e singur acasă și persoana de dincolo de ușă spune că este trimis de părinții lui, spuneți-i să nu deschidă; învățați-l să nu spună că e singur acasă, ci că mama/tata nu pot veni la ușă chiar în acel moment; dacă persoana aceea are un pachet de lăsat, învățați-i să îi spună acelei persoane să revină mai târziu sau să-l lase la ușă.

Cum trebuie să se comporte în situații periculoase

Discutați cu copiii despre modul în care ar trebui să se comporte în situații periculoase. O modalitate este să-i învățați să folosească triada „Nu” „Țipă” „Fugi”. Dacă se află într-o situație periculoasă, copiii ar trebui să spună nu, să fugă, să țipe cât de tare pot și să spună imediat unui adult de încredere ce i s-a întâmplat. Asigurați-vă că copiii știu că este în regulă să spună „nu” unui adult într-o situație periculoasă și să țipe pentru a se menține în siguranță, chiar dacă sunt undeva, în interior. Este bine să exersați aceste reacții în diferite situații, astfel încât copiii să prindă încredere că știu ce au de făcut.

Învățați-i cum să gestioneze situațiile periculoase, fără a-i speria

Cea mai bună metodă de a-i învăța pe copii cum să recunoască și să reacționeze în situații periculoase este să jucați împreună cu el jocuri de rol, spune psihoterapeutul. „Jucați-vă cu ei «Ce-ar fi dacă…» pentru că jocul de rol este cheia pentru a-i învăța pe copii cum să facă față situațiilor dificile, fără a-i speria. Stabiliți împreună cu copilul ce să facă dacă este abordat în timp ce este singur în parc. De exemplu, s-ar putea muta aproape de cel mai apropiat părinte care este acolo cu copiii lui. Spuneți-i ce să facă și arătați-le: «dacă ești singur sau cu prietenii și ești abordat de cineva pe care nu-l cunoști, oprește-te din ceea ce faci, ridică-te și stai la un braț distanță de acea persoană». Arătați-le exact ce înseamnă asta, punându-vă în locul lui. Un alt exemplu: dacă o persoană străină dintr-o mașină se oprește în dreptul lui și cere indicații despre cel mai apropiat magazin alimentar, să zicem, spuneți-i copilului să facă un pas înapoi și să-i explice stând cât mai departe de mașină. Dar dacă individul iese din mașină, instruiți-vă copilul să fugă și să ceară ajutorul unui adult de încredere din apropiere.”

Ce altceva mai pot face părinții

Pe lângă faptul că îi puteți învăța pe copii cum să recunoască străinii periculoși și să reacționeze în situațiile periculoase, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta copiii să rămână în siguranță și să evite situațiile de acest gen:

– Asigurați-vă că știți unde se află copilul în orice moment. Faceți o regulă conform căreia copilul trebuie să ceară permisiunea sau să vă spună întotdeauna înainte de a pleca oriunde. Dați-le copiilor numerele de telefon mobil ale celor din familie, astfel încât să vă poată contacta în orice moment. De asemenea, sunt utile și aplicațiile care vă oferă informații despre locul unde se află copilul în orice moment.

– Stabiliți cu ei locurile sigure și drumurile lipsite de pericole. Arătați-le copiilor locuri sigure de joacă, drumurile lipsite de pericole și locurile în care să meargă să ceară ajutor pe aceste trasee dacă există probleme.

– Învățați-i pe copii să aibă încredere în instinctele lor. Explicați-i că, dacă se simt vreodată speriați sau inconfortabil, ar trebui să scape cât de repede pot și să ia legătura cu un adult de încredere. Spuneți-le că, uneori, chiar adulții pe care îi cunosc îi pot face să se simtă inconfortabil și că, în aceste situații, ar trebui să scape cât mai repede posibil și să spună unui alt adult ce s-a întâmplat. Asigurați-i pe copii că îi veți ajuta atunci când vor avea nevoie, că îi veți crede când vă vor spune că un adult cunoscut le-a făcut rău.

– Învățați-vă copiii să fie asertivi. Asigurați-vă că știu că este în regulă să spună „nu” unui adult și să fugă de adulți în situații periculoase.

– Încurajați-vă copiii să se joace cu alții. Un copil singuratic, e o țintă mai ușoară pentru cei cu intenții rele!

Sursa foto: Dreamstime.com