Cum se explică „implozia catastrofală” a submersibilului Titan / Cronologia unei tragedii produse într-o fracțiune de milisecundă
La cinci zile de la disparția Titan, care avea la bord cinci oameni și se îndrepta în adâncurile Oceanului Atlantic spre epava Titanic, Paza americană de Coastă a stabilit că submersibilul a suferit o „implozie catastrofală”. La acele adâncimi, submersibilul era supus unei presiuni uriaşe, când chiar şi cel mai mic defect structural putea fi dezastruos, explică experți citaţi de CNN.
Conul de coadă și alte resturi ale submersibilului Titan dispărut au fost găsite joi la aproximativ 400 de metri distanță de epava Titanicului. Resturile găsite pe fundul oceanului indică o „pierdere catastrofală a camerei de presiune”, conform autorităților angrenate, timp de cinci zile, într-o masivă operațiune de căutare.
Ce este o „implozie catastrofală?”
Contraamiralul John Mauger de la Paza americană de Coastă a anunțat că cei cinci pasageri ai Titan, care se scufundau la 4.000 de metri adâncime pentru a vedea epava Titanicului de pe fundul oceanului, au murit într-o „implozie catastrofală”.
Ce este o implozie catastrofală? Opusul unei explozii, o implozie este atunci când un obiect se prăbuşeşte brusc şi violent în interior. La acele adâncimi, submersibilul era supus unei presiuni uriaşe şi chiar şi cel mai mic defect structural putea fi dezastruos, conform unor experţi citaţi de CNN.
- „Deci, la acea adâncime, presiunea probabil este de peste două tone pe centimetru pătrat, de peste 350 de ori mai mare decât presiunea de pe Pământ. Orice mică fisură ar putea provoca o implozie imediată, ceea ce ar distruge vasul”, a spus Tom Maddox, director executiv al Underwater Forensic Investigators, care a participat la o expediţie pe Titanic în 2005.
Presiunea la suprafaţă este măsurată ca fiind de 1 atmosferă, ceea ce înseamnă aproximativ 7 kilograme pe centimetru pătrat. Pe măsură ce se intră mai adânc sub apă, această presiune creşte progresiv. La adâncimea la care se află epava Titanicului, presiunea este de aproape 2,7 tone pe centimetru pătrat.
„Au murit într-un mod în care nici măcar nu şi-au dat seama că erau pe cale să moară”
Mulţi se întreabă dacă echipajul a ştiut ce se întâmplă. Cu o presiune atât de mare asupra submersibilului, implozia s-ar fi produs într-o fracţiune de milisecundă.
O implozie catastrofală se produce la o viteză de peste 2.400 de kilometri pe oră, a declarat pentru CNN Aileen Marty, fost ofiţer de marină şi profesor la Florida International University. Ea spune că întreaga construcţie s-a prăbuşit înainte ca oamenii din interior să realizeze că există o problemă.
- „Au murit într-un mod în care nici măcar nu şi-au dat seama că erau pe cale să moară. În cele din urmă, printre multele moduri în care putem muri, acesta este nedureros”, a spus ea.
Cronologia unei tragedii produse într-o fracțiune de milisecundă
CNN prezintă și o cronologie a evenimentelor:
Duminică: În jurul orei 09.00, Titan se lansează de pe nava Polar Prince și își începe scufundarea de două ore spre epava Titanicului. Pierde contactul cu nava la o oră și 45 de minute de la coborâre. Garda de Coastă a SUA este alertată, iar în acea zi încep căutările. Marina SUA detectează un semnal acustic similar unei implozii și transmite aceste informații comandanților care conduc misiunea de căutare, a declarat pentru CNN un oficial de rang înalt. Se stabilește însă că sunetul „nu era definitiv”, spune oficialul, iar căutările continuă.
Luni: Paza de coastă din Statele Unite și din Canada continuă căutările la suprafață și în adâncuri. O aeronavă canadiană și două avioane C-130 sunt angrenate în căutări aeriene și radar, în timp ce balize sonar sunt desfășurate pentru a capta sunetele din coloana de apă. Oficialii anunță că dacă submersibilul este încă intact, echipajul mai are oxigen pentru un interval cuprins între 70 și 96 de ore. Paza de Coastă a SUA transmite că prioritatea sa este localizarea submersibilului. Omul de afaceri britanic Hamish Harding este identificat drept unul dintre pasageri.
Marți: Sonarul preia sunete de sub apă la intervale de 30 de minute, potrivit unui document intern al guvernului. Paza de Coastă a SUA spune că zgomotele subacvatice au fost detectate și de un avion canadian P-3, dar căutările „au dat rezultate negative”. Căutarea se extinde într-o operațiune internațională masivă, cu capabilități subacvatice. Mai multe nave și avioane se alătură misiunii. Ceilalți membri ai echipajului sunt identificați ca fiind Stockton Rush, CEO și fondator al OceanGate, miliardarul pakistanez Shahzada Dawood, fiul său, Suleman Dawood, și scafandrul francez Paul-Henri Nargeolet.
Miercuri: Paza de Coastă a SUA extinde aria de căutare, deoarece se crede că oxigenul de pe submersibil a ajuns la un nivel critic. Este desfășurată o flotă de nave și echipamente, inclusiv un sistem de salvare al Marinei SUA capabil să recupereze navele de pe fundul oceanului. Se aud mai multe sunete, iar echipamentele vehiculelor operate de la distanță (ROV) sunt mutate pentru a încerca să le identifice. Fără niciun rezultat însă. Se ridică întrebări cu privire la siguranța submersibilului, mai ales că operatorii OceanGate Expeditions au refuzat o evaluare a siguranței Titanului.
Joi: Un vehicul operat de la distanță ajunge pentru prima dată pe fundul oceanului, în timp ce nave noi cu înaltă tehnologie și personal medical se deplasează la locul de căutare, eforturile de salvare ajungând într-un punct crucial. În jurul prânzului, Paza de Coastă a Statelor Unite a anunțat că un câmp de resturi a fost descoperit de către un ROV în zona de căutare, iar ulterior se consideră că resturile provin din corpul extern al submarinului. OceanGate apreciază că, din păcate, pasagerii „sunt pierduți”. Paza de Coastă a SUA spune, într-o nouă actualizare a informațiilor, că au fost găsite cinci bucăți mari, resturi din submarin, iar asta arată „pierderea catastrofală a camerei de presiune”. În jurul orei 15.00, contraamiralul John Mauger anunță că submersibilul a suferit o „implozie catastrofală”, ucigându-i pe toți cei cinci oameni aflați la bord. Submersibilul este localizat într-o zonă aflată la aproximativ 400 de metri de epava Titanicului.
Ce urmează
Vehiculele operate de la distanță vor rămâne la fața locului și vor continua să culeagă informații de pe fundul oceanului, potrivit contraamiralului american John Mauger. Va dura ceva timp pentru a putea avea o cronologie exactă a ceea ce s-a întâmplat în cazul „incredibil de complex” al submersibilului Titan, a spus el.
Întrebat despre şansele de recuperare a membrilor echipajului de pe Titan, contraamiralul american a spus că nu are „un răspuns în acest moment”, dar că vor continua căutările: „Este un mediu incredibil de neiertător acolo jos, pe fundul mării”.
Cine sunt cei cinci oameni aflați la bordul submersibilului Titan
La bordul submersibilului Titan se aflau Hamish Harding, în vârstă de 58 de ani, omul de afaceri de origine pakistaneză Shahzada Dawood, în vârstă de 48 de ani, împreună cu fiul său, Suleman, în vârstă de 19 ani, ambii cetăţeni britanici, exploratorul francez Paul-Henri Nargeolet, în vârstă de 77 de ani, şi Stockton Rush, fondatorul şi directorul executiv al OceanGate.
Miliardar britanic și președinte al companiei de aviație Action Aviation, Hamish Harding locuia la Dubai. El postase pe rețelele de socializare că este mândru că se îndreaptă spre Titanic, adăugând: „Din cauza celei mai grele ierni din Newfoundland din ultimii 40 de ani, această misiune va fi probabil prima și singura misiune cu echipaj uman către Titanic în 2023”.
Harding a fost, de asemenea, la bordul misiunii de zbor „One More Orbit” din 2019, care a stabilit un record pentru cea mai rapidă circumnavigare a Pământului cu o aeronavă peste ambii poli geografici.
Shajzada Dawood, aflat la bord alături de fiul său de 19 ani, era vicepreședintele unuia dintre cele mai mari conglomerate din Pakistan, Engro Corporation, cu investiții în îngrășăminte, fabricarea de vehicule, energie și tehnologii digitale.
Potrivit site-ului web al SETI, un institut de cercetare cu sediul în California, al cărui administrator este, el locuia în Marea Britanie împreună cu soția sa și cu cei doi copii.
Exploratorul francez Paul-Henri Nargeolet era director de cercetare subacvatică la o companie care deține drepturile asupra epavei Titanicului. Fost comandant în marina franceză, el a fost atât scafandru de adâncime, cât și miner. După ce s-a retras din marină, a condus prima expediție de recuperare a Titanicului, în 1987.
Într-un interviu acordat în 2020 postului de radio France Bleu, el a vorbit despre pericolele scufundărilor la mare adâncime, spunând: „Nu mi-e frică să mor, cred că se va întâmpla într-o zi”.
Stockton Rush era fondatorul și directorul general al companiei de operare a navei OceanGate, cu sediul în SUA.
„Este o epavă uimitor de frumoasă”, declara Rush pentru postul britanic Sky News despre Titanic, la începutul acestui an.
Rush a devenit cel mai tânăr pilot de transport cu reacție calificat din lume când a obținut calificarea de tip DC-8/Capitan la Institutul de pregătire pentru avioane cu reacție al United Airlines în 1981, la vârsta de 19 ani, potrivit biografiei sale de pe site-ul OceanGate, compania care operează Titan.
CITEȘTE ȘI:
- Submersibilul dispărut a avut soarta Titanicului din cauza nerespectării avertismentelor privind siguranța, susține regizorul James Cameron
- Un sistem secret al marinei americane a captat sunetul unei implozii la câteva ore de la dispariția submersibilului Titan
- „Cadrul de acostare şi un capac din partea din spate a submersibilului” Titan, între fragmentele găsite în apropiere de Titanic