Daniel Daianu: „Oamenii trebuie judecati dupa faptele lor”
Coalitia pentru un Parlament Curat v-a trecut pe lista neagra a candidatilor la europarlamentare din cauza ca inainte de 1989 ati lucrat pentru structurile securitatii ceausiste. Stiti ca trecutul dvs. va face vulnerabil, de ce totusi vreti sa reintrati in arena politica?
— Este impropriu spus ca vreau; am fost solicitat, asa cum s-a intamplat si in 1997, cand am intrat in Guvernul Ciorbea, in 1992, cand am fost ministru adjunct la Finante. si in deceniul trecut, si in anii din urma m-am tinut departe de politica si nu fiindca as fi un om care se uita in oglinda si are ceva sa-si reproseze.
Totusi, este vorba de vointa dvs. PNL v-a facut o oferta si dvs. ati acceptat-o.
— A vrea presupune initierea actului. Eu nu am avut in viata tinte de tipul „vreau sa ajung ministru, parlamentar sau prim-ministru”. Tintele mele au fost altele, in tinerete, de pilda, imi doream sa ajung la o mare universitate si nu am reusit decat in februarie 1990, cand am primit o invitatie de la Harvard.
Daca sunt dregatori ai tarii care au ajuns la concluzia ca Daianu are ce sa faca in politica publica, dincolo de studiile sale, nu cred ca acest lucru este de condamnat. Sa mi se reproseze ca am acceptat sa candidez pentru europarlamentare este ca si cum as fi blamat ca am incercat sa fac ceva bun ca ministru.
Nu ma sfiesc sa spun ca iubesc aceasta tara, ca puteam sa raman in strainatate si n-am facut-o. Nu am vrut sa fac cariera politica.
Daca nu doriti sa faceti cariera politica, atunci de ce candidati?
— In deceniul trecut am avut oferte de a intra in viata politica. In 2000 am fost solicitat sa candidez in tandem cu prezidentiabilul PNL. Mai tarziu mi s-a facut oferta sa intru in celalalt partid al Aliantei. Principala rezerva pe care am avut-o de fiecare data este ca nu ma simt facut pentru politica. Prezenta in guvernele CDR a fost una de tehnician.
Pe fondul discutiilor legate de trecutul dvs., v-ati gandit vreun moment sa va retrageti de pe lista candidatilor pentru europarlamentare?
— Am discutat cu cei care conduc PNL, spunandu-le ca regula dupa care se con-duce Coalitia pentru un Parlament Curat este stramba; ea este impotriva spiritului liberal. A blama categorii de oameni ca si cum nu ar fi vorba de persoane concrete este antidemocratic.
Oricine are dreptul la un proces just in care sa se puna in balanta lucrurile rele si cele bune, dar nu poti defini din start ceva ca fiind rau. In Polonia, Michnik si Geremek au condamnat acest tip de rationament, alb versus negru, in termeni abstracti.
Liderii primaverii de la Praga ar fi trebuit dupa aceasta logica eliminati din viata publica postcomunista. Ca si Kwasniewski in Polonia.
Dar ei n-au lucrat pentru bratul inarmat al Partidului Comunist.
— Ma refer la faptul ca cei care conduc un partid comunist iau deciziile importante in stat fiindca asta este logica sistemului. Lustratia nu se refera doar la structurile de opresiune, ci si la liderii partidului. Logica aceasta, daca este dusa la extrem, iti condamna orice coniventa cu sistemul.
Ati intrat la 23 de ani in slujba Directiei de Informatii Externe (DIE), serviciul de spionaj al regimului comunist. Ati facut-o din vocatie sau la sugestia parintilor dvs., care la randul lor lucrau pentru Securitate?
— Vroiam sa studiez in strainatate, am crezut ca aceasta este o modalitate pentru a-mi atinge tinta. Am avut framantari, eram un tanar care-si punea intrebari, care citea autori straini la Biblioteca Americana si-si procura carti ale unor Milovan Djilas, Rudolf Bahro sau Roger Garaudy (in anii cand acesta critica Partidul Comunist Francez).
A ma blama, ab initio, pentru un episod din viata mi se pare nedrept. In momente-cheie am luat decizii dupa cum mi-a dictat constiinta. Am iesit din DIE in 1978, dupa care am lucrat in cercetare economica. Inainte de 1989 am elaborat o serie de studii care criticau politica economica a regimului Ceausescu. si as mai adauga ceva.
Discutia de acum privind perioada 1976-1978 o repeta pe cea care a insotit numirea mea ca ministru de Finante. si faceti va rog un exercitiu de memorie in a vedea cum am fost judecat de oameni atunci; sondaje de opinie din 1998 aratau atitudinea favorabila a marii majoritati a cetatenilor fata de mine.
Altfel spus, un fel de referendum a avut loc prin acele sondaje, care ma plasau foarte sus, chiar in topul preferintelor. Oare aceasta nu conteaza?
Altminteri, ar insemna sa se considere ca celor mai multi romani le lipseste ratiunea, britanicii ar spune common sense… ceea ce este total aiurea! Sunt si membri ai Coalitiei pentru un Parlament Curat care, sunt convins, au un disconfort major – mai ales ca au avansat numele meu ca posibil premier al unui guvern de tehnicieni, chiar in paginile ziarului dvs., in acest an. Pare de domeniul suprarealismului… nu?
Cand ati hotarat sa intrati in sistem stiati despre ce este vorba, de la parintii dvs., din carti, spre deosebire de altii aveati o parere despre ceea ce era sistemul.
— Unele lucruri le banuiam, dar nu stiam ce inseamna, concret, activitatea in DIE. Va inselati daca credeti ca tatal meu imi spunea ce facea in munca sa, desi nici el nu era ofiter de cariera.
Era totusi colonel.
— La 18, ca si la 22 de ani, nu ma interesa. Eram bun la carte, eram jucator de baschet, nu ma interesa.
Va doreati sa fiti spion?
— Dorinta mea in viata nu era sa fiu spion, ci sa studiez la o mare universitate, sa cunosc lumea.
INTERVIURILE HotNews.ro