De cât timp are nevoie Iranul pentru construirea unei arme nucleare, un obiectiv pe care Israelul a promis să-l împiedice cu orice preț

Experții nucleari consideră că Teheranul ar avea nevoie de aproximativ un an pentru a parcurge toate etapele dificile ale obținerii unei bombe atomice, scrie New York Times.

Presa internațională a scris că Israelul ar putea lua în calcul lovirea instalațiilor nucleare iraniene, în semn de răspuns la atacul fără precedent al Teheranului, care marți seară a lansat în jur de 180 de rachete balistice către Israel, în contextul confruntărilor tot mai fierbinți din regiune.

Este o opțiune pe care președintele Joe Biden nu o susține, liderul de la Casa Albă declarând că răspunsul Israelului ar trebui să fie proporțional.

Analiștii militari consideră că ar fi dificil pentru Israel să lovească cu efecte semnificative instalațiile nucleare iraniene, care sunt îngropate adânc sub pământ, fără un sprijin din partea Statelor Unite.

Discuțiile despre un eventual atac asupra instalațiilor nucleare alimentează senzația că o astfel de acțiune pare totuși inevitabilă, nu neapărat acum, dar la un moment dat, ținând cont de preocupările de securitate ale Israelului, care a subliniat că nu va permite Iranului să obțină o armă nucleară.

Statele Unite și organismul de supraveghere nucleară al ONU consideră că Iranul a avut un program secret și coordonat militar nuclear pe care l-a oprit în 2003. Republica Islamică neagă că ar fi avut vreodată un astfel de program sau că ar plănui să aibă unul.

Iranul a acceptat restricții privind activitățile sale nucleare în schimbul scutirii de sancțiuni internaționale în cadrul unui acord încheiat în 2015 cu puterile mondiale. Acest pact s-a destrămat după ce președintele de atunci Donald Trump a retras Statele Unite în 2018, iar Iranul a început să renunțe la restricții în anul următor.

De atunci, Iranul și-a extins programul de îmbogățire a uraniului. Întrebarea este: cât i-ar putea lua Iranului să obțină o astfel de armă nucleară.

De la îmbogățirea uraniului la construirea bombei

În timpul dezbaterii „vicepreședinților” JD Vance și Tim Walz de marți din SUA, jurnaliștii CBS au abordat subiectul, sugerând că perioada de grație este de câteva săptămâni. Experții consultați de New York Times spun însă că este vorba de ceva mai mult – deși nu cu mult mai mult – luni de zile sau chiar un an.

„Nu cred că există pericolul ca Iranul să înceapă anul acesta să explodeze arme nucleare”, a declarat pentru cotidianul american Houston G. Wood, profesor emerit de inginerie mecanică și aerospațială la Universitatea din Virginia. Specialist în centrifuge atomice și alte probleme nucleare, Dr. Wood a estimat că Iranului i-ar lua până la un an să conceapă o armă odată ce ar avea suficient combustibil nuclear.

Siegfried S. Hecker, fost director al laboratorului de armament Los Alamos din New Mexico, a confirmat: „Ar dura probabil multe luni, nu săptămâni”.

Experții au afirmat că întrebarea CBS încurcă timpul de care Iranul ar avea cel mai probabil nevoie pentru a produce uraniu puternic îmbogățit, potrivit pentru o bombă, cu procesul general de construire a unei arme nucleare.

Odată ce uraniul puternic îmbogățit este obținut, acesta trebuie prelucrat cu atenție pentru a forma miezul unei bombe atomice, care este apoi așezat printre celelalte părți ale unui focos nuclear care ar fi amplasat într-o rachetă.

„Este nevoie de metalurgie și inginerie avansate”, a declarat într-un interviu Dr. Hecker, care a fost directorul Los Alamos din 1986 până în 1997.

Procesul este mai dificil decât s-ar putea crede. Lucrătorii din domeniul atomic, de exemplu, se confruntă cu riscuri pentru sănătate, deoarece particulele radioactive minuscule create în timpul modelării pieselor nucleare ar putea să se depună în plămâni și să provoace tumori canceroase.

Confuzia larg răspândită a situației capacităților nucleare ale Iranului provine din numeroasele rapoarte publice recente care au oferit termene detaliate pentru producția de combustibil pentru o bombă nucleară de către Iran. Rapoartele respective oferă însă puține detalii cu privire la celelalte etape pe care Iranul trebuie să le parcurgă pentru a construi o armă nucleară, inclusiv performanțele în materie de purificare, inginerie, producție și testare atomică, scrie New York Times.

Evaluarea amenințării reale

Rapoartele publice se concentrează pe ceea ce experții în domeniul armelor nucleare numesc „nuclear breakout” – adică momentul în care o țară obține o cantitate de uraniu îmbogăţit, suficientă alimentării unui focos nuclear.

Un raport din august al Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, un grup privat din Washington care urmărește proliferarea nucleară, de exemplu, a declarat că Iranul și-a dezvoltat expertiza în fabricarea combustibilului până în punctul în care ar putea ajunge la „nuclear breakout” în câteva zile.

Dacă ar reuși să atingă acest punct, Teheranul s-ar confrunta cu o serie de alte etape cruciale înainte de a produce un focos nuclear ce ar putea fi folosit într-o bombă.

Unul dintre acestea ar fi dezvoltarea unui sistem electronic de declanșare a exlozibililor convenționali care comprimă miezul nuclear, declanșând reacția în lanț care emite explozii de energie atomică. În plus, focosul final trebuie testat riguros pentru a asigura că poate rezista căldurii și trepidațiilor din timpul reintrării rachetei în atmosferă.

Experții nucleari spun că acest proces îndelungat culminează, de obicei, cu testarea bombei în subteran, pentru se asigura că focosul va detona așa cum se așteaptă în caz de război.

Un studiu realizat în martie de Serviciul de cercetare al Congresului a citat rapoarte federale conform cărora Teheranul are nevoie de una până la două săptămâni pentru a produce suficient uraniu îmbogățit pentru o singură armă. Dar studiul cita, de asemenea, mărturia generalului Mark A. Milley, fostul șef al Statului Major Întrunit, potrivit căreia Iranul ar avea nevoie de „câteva luni pentru a produce o armă nucleară reală”.

De asemenea, se afirma că „comunitatea de informații a SUA consideră că Iranul nu și-a reluat activitatea de cercetare în vederea înarmării”.

În cele din urmă, studiul Congresului a menționat că rapoartele Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, organismul de supraveghere al Organizației Națiunilor Unite care monitorizează progresul nuclear al Iranului, sugerează că Teheranul „nu are încă un proiect viabil de armă nucleară sau un sistem adecvat de detonare a explozivilor”.

Dr. Wood, profesor la Universitatea din Virginia, a declarat că mulți factori suplimentari intră în evaluarea amenințării reale pe care programul nuclear al Iranului ar putea-o reprezenta pentru Israel.

„Nu vrei să tragi cu o armă și apoi să rămâi fără muniție”, a spus el într-un interviu. Dr. Wood a sugerat că Iranul ar putea dori să dețină un arsenal de 6 sau mai multe arme înainte de a testa una în subteran sau de a detona una în război.