De ce auzul omului de Neanderthal arată că era mult mai evoluat decât s-a crezut. ”Daca i-ai asculta vorbind în spatele unei perdele, ai crede că sunt doi străini”

Neanderthalienii aveau un sistem auditiv la fel de bun ca al nostru, potrivit unui studiu științific, care consideră că sunt dovezi suplimentare că vărul lui Homo sapiens avea o capacitate de comunicare la fel de eficientă ca acesta din urmă, potrivit AFP.

Abilitățile cognitive ale omului Neanderthal au împărțit mult timp paleoantropologii, unii susținând că doar Homo sapiens, specia noastră, a dezvoltat capacitatea de a proiecta simboluri și de a le comunica prin fuzionarea echivalentului cuvintelor.

Echipa de antropologi condusă de profesoara Mercedes Conde-Valverde, specialistă în bioacustică, de la Universitatea spaniolă din Alcalà, amintește că arheologia documentează tot mai mult un „comportament complex la neanderthalieni”.

Știm astăzi că, la fel ca Homo sapiens, această linie umană ai cărei ultimi reprezentanți au dispărut cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, știa cum să-și îngroape morții, dar și să împodopească corpurile sau să fabrice instrumente sofisticate.

După cum notează paleoantropologul francez Bruno Maureille pentru AFP, strămoșii noștri au împărtășit „cu alte descendențe umane – diferite de noi prin morfologia lor (cum ar fi neanderthalienii) – aceleași capacități de a produce și de a împărtăși activități simbolice”.

„Limbaj articulat”

Faptul simplu de a produce instrumente implică capacități cognitive, „care traduc un limbaj articulat cel puțin similar, foarte apropiat de al nostru”, potrivit lui.

Pentru a determina dacă neanderthalienii ar putea folosi un limbaj, este necesar să se stabilească dacă ar putea simboliza concepte și dacă au capacitatea anatomică de a produce și percepe un limbaj pe care să îl transmită, potrivit autorilor studiului, publicat în Nature ecology and evoluţie.

Pentru a face acest lucru, au reconstituit practic canalele auditive externe și mediane a cinci exemplare din specia neanderthaliană care au trăit pe o perioadă cuprinsă între 130.000 și aproximativ 45.000 de ani în urmă. Apoi au extras din ea valori care măsoară capacitatea lor de a capta sunete și mai ales gama de frecvență, adică întinderea lor. Cu toate acestea, „cu cât este mai mare, cu atât permite utilizarea mai multor sunete și comunicarea este mai eficientă”, explică prof. Conde-Valverde pentru AFP.

Apoi au comparat aceste valori cu cele ale a două grupuri de indivizi. Oamenii moderni și primii strămoși ai neanderthalienilor, dintre care mulți au fost găsiți în Sima de los Huesos, „peștera oaselor”, situată în nordul Spaniei.

Concluzia lor este că neanderthalienii împărtășeau aceleași abilități auditive ca și Homo sapiens și, în special, aceea de a percepe sunete de frecvență mai mare decât cele ale strămoșilor săi.

Aceste frecvențe înalte sunt asociate cu producția de consoane, o caracteristică importantă a limbajului uman, distingându-l de modul de comunicare al cimpanzeilor și al aproape tuturor mamiferelor, bazate în mare parte pe vocale. Studiul subliniază că consoanele „sunt deosebit de importante în determinarea semnificației cuvintelor”.

„Abordare prudentă”

Ea a dedus că, dacă urechea Neanderthalului s-a dezvoltat pentru a înțelege consoanele, a fost pentru că știa cum să le producă. Și concluzionează existența unui „sistem de comunicare vocală la fel de complex și eficient ca limbajul uman”.

Potrivit prof. Conde-Valverde, acesta „a putut transmite informații orale rapid și cu o rată de eroare foarte scăzută”. Ea chiar crede că „dacă ai asculta doi bărbați din Neanderthal vorbind în spatele unei perdele, fără să-i poți vedea, ai crede că ai de-a face cu oameni dintr-o altă țară vorbind o limbă străină”.

Antoine Balzeau, paleoantropolog la Muzeul Național de Istorie Naturală, descrie articolul științific drept „interesant, cu o abordare prudentă” din partea autorilor. În special, el preia sugestia lor de a „compara aceste rezultate cu cele ale vechiului Homo sapiens”.

Și sugerează că, în cele din urmă, chiar mai mult decât biologia sau genetica, cheia înțelegerii universului neanderthalian se află în „aspectele sale culturale, care sunt cu adevărat importante”, a spus el pentru AFP. Pur și simplu pentru că suntem acolo la niveluri de concepte care implică transmiterea lor și, prin urmare, „că suntem capabili să emitem câteva sunete pentru a crea grupuri de cuvinte”.