De ce dezinformarea este precum tutunul și cum acționează în Europa campaniile finanțate de Rusia și China

Dezinformarea seamănă mult cu tutunul. Creează dependență, îți face rău și nu este ușor să renunți. Ea vine în foarte multe moduri și se propagă pe o mulțime de canale, atât online, cât și offline. În articol puteți citi despre campaniile de dezinformare din SUA, despre cele din Europa și despre țările unde dezinformarea pornește de la cel mai înalt nivel. Opiniile din articol au fost exprimate la o conferință organizată de Parlamentul European, conferință la care au participat și personalități din SUA.

Ideile pe scurt

• Rusia desfășoară în Europa o campanie de dezinformare pe tema vaccinurilor, iar China are o campanie prin care încearcă să convingă lumea cu price preț că virusul nu a pornit de la ei.

• Conceptul de ”Information laundering” (spălare de informații) se referă la ideea că informația falsă este transformată într-una credibilă după ce este trecută în mod calculat prin diverse platforme și devine legitimă în ochii cititorilor din UE.

• De foarte multe ori când este vorba de o campanie de dezinformare este greu să o atribui unui anumit stat. Când atribuirea este însă posibilă, cel mai adesea este vorba de Rusia, China și Iran. Campaniile cele mai sofisticate își maschează cu succes originea. Și mai greu este de aflat clar cine este finanțatorul.

• O mare problemă este faptul că discursul unor politicieni din cadrul unor partide europene care spun că sunt total democratice se dovedește a fi anti-democratic și ajunge să semene foarte mult cu discursul inamicilor democrației.

• Nu doar rețelele sociale răspândesc dezinformare, ci și unii președinți de stat sau premieri din state democratice care atacă în mod constant instituțiile democratice și au declarații ce conțin știri false.

• Dezinformarea seamănă mult cu tutunul. Creează dependență, îți face rău și nu este ușor să renunți. Tot ca în cazul tutunului, guvernele nu au cum să impună interdicții dure.

Christopher Krebs: Sunt în curs campanii de dezinformare pe care Rusia și China le desfășoară în Europa

Christopher Krebs este fost director al Cybersecurity and Infrastructure Security Agency din cadrul Department of Homeland Security în SUA. În America este uneori numit ”cybersecurity czar” și a căpătat notorietate după ce a fost concediat de fostul președinte Trump. Krebs a atacat atunci în termeni duri cele susținute de Trump care spunea că alegerile au fost fraudate. Krebs a fost ”cyber czar” timp de trei ani și jumătate.

La conferința organizată de Parlamentul European, Krebs a citat din raportul prezentat foarte recent în SUA pe tema ingerințelor din partea unor state în alegerile din SUA care au dus la victoria lui Joe Biden.

Krebs a spus faptul că Rusia a avut trei vectori de atac, încercând să atace și sistemele de vot și candidații și a desfășurat și o campanie de dezinformare ce încerca să erodeze încrederea publicului în instituțiile democratice din SUA.

Krebs spune că serviciile de informații din SUA se simțeau pregătite în 2018 pentru a contracara orice încercare de amestec în alegeri din partea unor puteri străine, dar pandemia a schimbat lucrurile și atacatorii au schimbat și ei modul de operare și spre exemplu au răspândit dezinformări legate de votul prin corespondență, pentru a-l submina în ochii alegătorilor. Ideea era ca un număr cât mai mare de oameni să nu mai voteze după ce a fost ”sădită” neîncrederea în acest sistem de vot.

Rusia și Iranul au desfășurat în campania electorală operațiuni intense de dezinformare ce s-au intensificat cu cât momentul alegerilor a fost mai aproape. El a dat ca exemplu blocarea în doar 27 de ore a unei tentative de dezinformare venită din Iran și mascată sub forma unor e-mail-uri trimise de un așa-zis grup extremist numit ”The proud Boys”.

Dezinformările legate de alegeri au continuat și după încheierea votării, mai ales că Trump nu și-a recunoscut înfrângerea și a ajutat la amplificarea dezinformărilor, totul culminând cu insurecția de la Capitoliu, pe 6 ianuarie.

Krebs spune că lucrurile care au mers bine au ținut de pregătirea corespunzătoare pentru a contracara amenințările de pe rețelele sociale, dar și coordonarea fără precedent dintre instituțiile din SUA.

Ce a mers rău? Cei care au răspândit dezinformarea au fost extrem de insistenți și au încercat tot felul de metode, una după alta, pentru a vedea care sunt eficiente. Apoi mesajele ”operatorilor” care au răspândit minciunile s-au amplificat uneori nepermis de mult și fiindcă pe rețelele sociale viralizarea este rapidă și, în multe cazuri, devine imposibil de descoprit de unde a pornit mesajul inițial.

Gradul de dezinformare a fost exacerbat și de faptul că una dintre părți nu a vrut să respecte regulile democrației: mai exact Trump și o parte dintre liderii partidului Republican nu au vrut să-și accepte înfrângerea, deși nu existau dovezi de fraudă.

”Campania de dezinformare contra democrației de la alegerile din 2020 nu este nici prima și nici ultima și vedem și alte operațiuni de dezinformare ce continuă și în prezent. De exemplu este o operațiune de dezinformare în Europa contra vaccinurilor, parțial lansată de Rusia și vedem și China care vrea să erodeze democrațiile liberale, încercând să mute responsabilitățile, după ce nu a dat informații despre răspândirea virusului. Dezinformarea este o unealtă foarte des folosită”.

Când este vorba de marile platforme online, campaniile de dezinformare ”sunt fluide și mereu coboară către punctul cel mai de jos”, dar, deși aceste platforme au termeni și condiții clare, trebuie să existe o mai bună colaborare pentru eliminarea acestor campanii.

Sandra Kalniete: Conceptul de ”spălare de informații este tot mai des prezent. Informația falsă este transformată într-una credibilă

Când este vorba despre dezinformare se poate vedea doar ”vârful iceberg-ului”, dar este mult mai greu de analizat partea uriașă care nu este la vedere, o parte dominată de resurse financiare uriașe investite sub acoperire de state care au interesul de a dezbina opinia publică din alt stat, spune Sandra Kalniete, europarlamentar din Letonia și raportor pe probleme de dezinformare și de ingerințe străine în procesele democratice din UE.

Este, în unele cazuri, imposibil de aflat de unde vin banii, când este vorba de state care investesc masiv în ample campanii de dezinformare.

Ea a vorbit despre conceptul de ”Information laundering” (spălare de informații), care se înrudește cu conceptul de ”spălare de bani”, ideea fiind că informația falsă este transformată într-una credibilă după ce este trecută în mod calculat prin diverse platforme și își pierde astfel originea și devine legitimă în ochii cititorilor din UE.

Ea dă exemple campanii susținute de China sau Rusia care plătesc pentru ca știrile să fie distribuite în țările UE prin anumite canale media cunoscute, în încercarea de a face acele informații acceptabile și credibile la nivel social.

Sandra Kalniete spune că, atunci când este vorba de astfel de operațiuni ”sub acoperire” este greu de făcut diferența între actori statali și non-statali, iar aceste campanii se petrec atât în spațiul online cât și în afara lui.

Sophie in ‘t Veld: Este o mare problemă faptul că tot mai mulți lideri din țări democratice atacă prin declarații democrația

Tindem să ne concentrăm mult prea mult pe dezinformarea din mediul online, dar NU trebuie să uităm că ea este prezentă în toate mediile și din cele mai vechi timpuri.

”De-a lungul istoriei cele mai nebunești povești au fost cele care s-au răspândit cel mai rapid. Nu este nimic nou sub soare și asta putem vedea și în istoria recentă a Europei, spune Sophie in ‘t Veld, europarlamentar din Olanda și președinte al Grupului de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale din comisia LIBE.

Ea spune că nu trebuie să trecem cu vederea personaje legitime, precum șefi de stat sau de guvern, spre exemplu Donald Trump sau Viktor Orban și mulți alții ”care spun multe absurdități și sunt foarte apropiați de sursele de fake news”. Atât în Europa, cât și în SUA este o mare problemă să aperi democrația când este atacată din interior prin declarații făcute de cei mai importanți oameni din stat.

Apoi, în multe țări, media tradiționale sunt mai influente decât social media: spre exemplu, Fox News din SUA sau un alt exemplu este situația din Ungaria, unde aproape că nu mai există presă independentă. Mesajele mincinoase sunt amplificate și de presă, nu doar de social media.

Sophie in ‘t Veld mai spune că o mare problemă este și faptul că discursul unor politicieni din cadrul unor partide care spun că sunt total democratice se dovedește a fi anti-democratic și ajunge să semene foarte mult cu discursul inamicilor democrației, cu diferența că are un ton moderat. Ea a dat exemplu de politicieni care mereu au mesaje critice la adresa UE, la adresa instituțiilor democratice și la adresa migranților. ”Nu sunt atât de dure aceste mesaje și nici atât de agresive, dar efectul este același”, spune Sophie in ‘t Veld, dând exemplu politicieni de la vârf din Olanda care răspândesc caricaturi despre oameni veniți din țări sărace ale UE pe care îi cataloghează ca fiind leneși, în opoziție cu olandezii care sunt harnici.

”Marele pericol este că oamenii ajung să creadă că astfel de caricaturi reprezintă adevărul și, când le vei spune că sunt o minciună, oamenii nu te vor mai crede. În plus, există și tendința aceasta a liderilor politici de a se pune pe sine în afara sistemului democratic, ca un fel de outsideri, fiindcă devin astfel mai populari. Problema este că, făcând asta, au erodat instituțiile democratice, în loc să întărească încrederea oamenilor în ele. Este un joc foarte periculos dacă vorbim despre instituțiile democratice europene”.

Geysha Gonzalez: Dezinformarea seamănă mult cu tutunul. Creează dependență, îți face rău și nu este ușor să renunți

”Dezinformarea seamănă mult cu tutunul. Creează dependență, îți face rău și nu este ușor să renunți. Continuând comparația, într-o democrație dezinformarea este fumul care încearcă, prin învăluire, să submineze instituțiile, dar tot precum în cazul tutunului, guvernele nu pot interzice dezinformarea și nici nu pot impune restricții dure platformelor și media. Trebuie să existe coordonare între guvern, instituții, media și societate civilă”, spune Geysha Gonzalez, director pentru programe și strategii la Center for European Policy Analysis (CEPA).

”Dezinformarea venită din exterior, din țări precum Rusia, China sau iran, continuă să fie o amenințare la adresa instituțiilor democratice”spune Gonzales Ea a menționat că statul chinez și-a baxat campaniile pe dezinformări legate de Covid 19 (subuect sensibil pentru China care încearcă să acrediteze ideea că virusul nu a apărut acolo).

Criza Covid, spune ea, a fost teren fertil pentru cei care au vrut să răspândească teorii ale conspirației: teme au avut multe, cum ar fi vaccinarea și teoriile legate de țara de unde a venit virusul. Cei care răspândesc dezinformarea au găsit loc pe platforme după ce marile media sociale au luat, până la urmă măsuri mai serioase.