De ce se intorc sasii cand se intorc? Dietmar Gross: Multi vin fiindca avem o natura si un peisaj inca foarte frumoase, ca pot trai aici fara sa fie stresati, poluati
Dietmar Gross a plecat din Romania in 1974, in timp ce era student la Brasov, deoarece a vrut sa calatoreasca, sa vada lumea, iar regimul comunist nu ii permitea acest lucru, restrictiile fiind din ce in ce mai mari. Si-a indeplinit acest vis, insa dupa mai multe vizite la Viscri, s-a indragostit iremediabil de acest loc, iar in 2000 si-a cumparat o casa aici si s-a intors in Romania. Acum organizeaza excursii pentru silvicultorii germani si turisti straini pentru a le arata padurile virgine, Delta Dunarii si alte locuri frumoase din Romania.
Catiusa Ivanov: Povestiti-mi despre viata dumneavoastra, cum ati plecat din Romania si cum v-ati intors?
Dietmar Gross: Am copilarit in Fagaras, am facut liceul acolo, am studiat silvicultura la Brasov. Incepand din anii `70 situatia in Romania s-a schimbat si am avut dorinta sa vad alte parti din lume, dar n-a fost posibil pe cale de vizita, asa ca am impins eu parintii si am inaintat la pasaport, iar in anul 1974 am plecat cu familia si cu sora mea in Germania.
CI: Dar vi s-a intamplat ceva rau sau pur si simplu ati dorit dumneavoastra sa plecati? De ce ati simtit nevoia sa plecati, in afara de faptul ca doreati sa vedeti lumea ?
DG: Nu s-a intamplat ceva rau personal, dar sistemul de atunci nu era un sistem libertin. De exemplu, noi ca studenti in Romania, in Brasov, eram tinuti ca elevi, nu aveai voie sa-ti lasi barba, sa-ti lasi parul mai lung, muzica rock era vazuta cam rau, iar treptat treptat treaba nu s-a imbunatatit, ci s-a inrautatit. Eu lucrasem ca student pe litoral si am avut contact cu multi straini si am vazut ca multi straini au foarte multe posibilitati sa vada lumea. Eu asta mi-am dorit, sa vad alte parti, alte tari, sa vad America sau altundeva. Si asta a fost dorinta. Ceva rau nu mi s-a intamplat, dar daca era sa alegi din stiri mai alegeai Europa Libera sau alte posturi ca sa-ti largesti orizontul, dar erai putin intr-un orizont ingust din partea presei si a mediilor existente in Romania.
CI: Cum a fost cand ati plecat in Germania, cum v-ati adaptat acolo? A fost greu, a fost usor? Multi au trait o drama.
DG: Nu a fost o drama, in niciun caz. Am fost destul de realist, am putut sa-mi continui studiile in Munchen, am terminat acolo Facultatea de Silvicultura si Ecologie Forestiera. Bine, nu ai voie sa te astepti ca acolo iti cade totul in mana. In altfel, visul meu de a vedea lumea s-a implinit, fiindca in primul meu an de facultatea am plecat de acolo cu un prieten din Germania, 3 luni, in America de Nord si Canada, cu cortul, cu autostopul atunci. Am vazut deja o parte din lume, am invatat engleza atunci, ca la scoala invatasem rusa si franceza. Dar in Germania nu mi-a venit greu pentru ca stiam limba germana, erai acceptat oricum, mai ales dupa ce am facut un examen foarte bun la facultate, am vazut ca ce am invatat in Romania m-a ajutat si mi-a crescut respectul de sine. Pana atunci nu stiam unde sa ma incadrez, dar dupa aceea am putut spune ca sunt la acelasi nivel cu cei care au avut examene acolo.
CI: Ce ati facut mai departe dupa ce ati plecat in Germania ?
DG: Dupa ce am terminat studiul in Germania, am mai plecat din nou in America Centrala. Am fost trimis de ministerul nostru, adica de Ministerul Silviculturii din Bavaria, la niste proiecte, incepand din Mexic, Guatemala, Honduras, Salvador, Belize si pana in Nicaragua, am facut niste evaluari de proiecte. A durat tot cam doua luni jumate, si am invatat si limba spaniola, dupa aceea am plecat pentru o perioada mai lunga in America de Sud, in Ecuador si in Peru. M-am reintors in Germania si mi-am continuat meseria in domeniul forestier, am fost in mai multe regiuni si la urma am fost in Franconia, in partea de nord a Bavariei, unde am fost 12 ani sef de ocol silvic.
CI: Cand v-ati hotarat sa va intoarceti in Romania, si cum de-ati ales Viscri?
DG: Da, este o intrebare interesanta. Eu n-am intrerupt contactele cu Romania deloc, am incercat sa pastrez relatiile cu unii din prietenii de la facultate si de la liceu. Mai veneam la intalniri de liceu sau de facultate. Pana in 1984 a fost frumos, atunci am avut un eveniment neplacut cu politia din Fagaras, de unde am plecat, dupa cum spuneam, si am zis ca nu o sa mai revin Romania daca nu se schimba ceva. In `89-`90 s-a schimbat ceva si imediat dupa aceasta perioada am revenit in `90, iar in `91 la a doua reintoarcere am zis ca se schimba totul, motivul pentru care am plecat eu se schimba, natura imi place, oamenii imi plac, tot ce m-a impins din tara s-a schimbat si am zis de ce sa nu revin cand am posibilitatea.
Au mai fost alte evenimente, m-au vizitat prieteni din Romania, in Germania si invers. In 1993 am facut un parteneriat intre ocolul Lichtenfels, unde am fost eu sef de ocol, cu ocolul silvic Lugoj. Ne-am vizitat reciproc. Am fost chiar incurajati de Ministerul Bavariei sa tinem relatiile. Din aceste relatii s-au dezvoltat excursii cu colegi silvici din Germania, in Romania si asa mai departe. In anul ’95, cand am venit prima data cu echipa mea de la ocol, la Lugoj, am facut si un tur prin Transilvania, am fost in Brasov, si la intoarcere am intrat in Viscri, am vrut sa vizitam o biserica fortificata si biserica Viscri o stiam putin, si am ramas impresionati. Era o zi de toamna exceptionala. Era satul asta care imediat mi-a palcut si am zis ca daca imi cumpar ceva, imi cumpar aici. Asta am facut 5 ani mai tarziu. In ’99 am mai fost o data iarna, am venit de mai multe ori si cu copiii, cu un prieten, cu o organizatie Prosilva, din Germania, chair in Viscri – atunci nu puteam inopta aici, nu erau posibilitati, dar am petrecut o dupa amiaza placuta la casa parohiala, sub nuc, a fost o atmosfera fantastica – si atunci cred ca dorinta asta s-a concretizat. In ’99 am fost iarna aici, dupa care mi-am ales o casa aici si un an mai tarziu am cumparat-o.
CI: Faptul ca ati cumparat o casa in Viscri are vreo legatura cu printul Charles? Fiindca locul acesta a devenit faimos in principal datorita printului..
DG: Asa este. Insa atunci cand m-am restabilit eu in Transilvania, printul venea, dar nu venea la Viscri, venea in Maramures, undeva la Mosna. Dupa aceea a venit la Viscri, a stat de mai multe ori aici, la inceput anual, in diferite parti, si sigur printului i-a placut atmosfera satului, sigur lui ii place tot peisajul si satele din Transilvania si cred ca este acelasi motiv care si pe mine m-a impins sa ma reintorc.
CI: Din ce traiti aici?
DG: Nu e greu sa traiesti aici daca ai o pensie din Germania. Eu traiesc oficial aici, am o resedinta oficiala in Romania, sunt aici inregistrat, la Bunesti. Dar nu as putea sa traiesc fara sa fac nimic. In primul rand fac excursii pentru ecologi si silvicultori din Germania in Romania, de exemplu in Delta Dunarii, in padurile virgine care sunt foarte importante si vreau sa transmit acest lucru, in Transilvania, in Bucovina, Maramures, Apuseni.
CI: Ce credeti ca se va intampla cu mostenirea culturala a sasilor in urmatorii ani?
DG: Ce sa se intample? Daca vezi situatia realist, nu o sa putem pastra toate cele 150-200 de biserici fortificate care mai exista in Romania, numai daca gasesti posibilitati de finantare din alte parti. In multe din aceste sate cred ca mostenirea clturala a sasilor nu dispare chiar daca populatia sasilor a scazut foarte mult in ultimii ani, cu toate ca sunt unii care se reintorc, acum poate am egalizat numarul celor care se duc pe cale naturala. Cum este aici la Viscri, suntem o conducere a bisericii evenghelice care hotaram ce trebuie sa facem ca sa pastram aceasta comoara arhitectonica intr-o stare buna, care intre timp a ajuns atractie. Satul il putem pastra nu numai noi, dar si consatenii care nu sunt sasi, dar au interes sa pastreze fiindca din asta traiesc. Sunt multi tineri veniti din Bucuresti care au interesul sa pastreze acest sit. Mostenirea sasilor in orase, de exemplu in Sibiu, acolo nu imi fac griji, fiindca s-a infrumusetat orasul, a fost o perioada intre 1998 si 2007 in care s-a facut foarte mult, cand actualul presedinte era primar. La fel in Brasov, se dezvolta foarte bine.
Daca esti optimist poti sa vezi ca, asa cum este si intalnirea sasilor de pe 4-6 august de la Sibiu, unde o sa vina foarte multi sasi din alte parti, tinerii care au plecat sau s-au nascut in Germania, Austria, Canada, Statele Unite, o sa vada partile unde au trait parintii lor si vor ajuta la pastrarea culturii si a traditiilor.
CI: D-voastra aveti copii? Cum vad ei lucrurile? Doresc sa se intoarca in Romania?
DG: Eu am trei copii. Toti trei sunt nascuti in Germania. Mama lor este tot sasoaiaca. Ei vin cu mare drag in Transilvania, dar nu stiu daca o sa vina sa locuiasca aici. Asta depinde de dezvoltarea vietii. Asta este intrebarea cea mai interesanta, ce este cu generatia de copii care sunt nascuti acolo, sau plecati foarte tineri. Multi dintre ei sunt in domenii unde ai un loc de munca in Germania, nu il dai asa repede. Ce o sa faca cand sunt mai in varsta? Nu stiu. Sunt tineri intre 20-40 de ani, care lucreaza la anumite firme germane aici. Dar nu stiu daca marea majoritate o sa vina sau nu aici. Asta depinde si de dezvolatrea economica. Multi vin fiindca avem o natura si un peisaj inca foarte frumoase. Asta ar putea fi un punct de plecare pentru multi, ca pot trai aici fara sa fie stresati, poluati.
Articol sustinut de Therme si Selgros
Vezi mai jos filmulete si imagini aeriene spectaculoase cu alte biserici fortificate din Transilvania
- Mai multe despre proiectul HotNews.ro – Deutsche Welle: Cele mai frumoase biserici fortificate din Transilvania. Povesti dintr-o lume apusa. Plus: Intalnirea sasilor de la Sibiu
- Albumul Sasilor Cum aratau sasii, gospodariile si familiile lor? Trimite-ne fotografii sau imagini video din arhiva personala cu aspecte din viata de zi cu zi a sasilor inainte de plecarea lor din Romania. Cu ajutorul lor, vom incerca sa reconstituim cu imagini o lume astazi disparuta. Contribuie la realizarea Albumului cu Sasii din Romania. Foloseste formularul de la sfarsitul articolului.
INTERVIURILE HotNews.ro