De ce Sudanul are mai multe piramide decât Egiptul – Povestea super – regatului de pe Nil

​La peste 1.000 de km mai la sud de piramidele de lângă Cairo există sute de piramide mai mici, dar sunt mult mai multe, au forme speciale și o istorie puțin cunoscută. Un regat numit Kush a stăpânit timp de trei milenii teritorii care astăzi fac parte din Sudan și acel regat s-a războit cu Egiptul, dar a făcut și comerț. Mai jos puteți citi despre un loc numit Meroe care acum două milenii era unul dintre cele mai dezvoltate orașe din vremea aceea. Tot în articol puteți citi și despre vânătorul de comori care acum 185 de ani a distrus o parte dintre aceste piramide.

Sudanul – O țară cu multe probleme

Sudanul are aproape 1,9 milioane kmp, fiind de aproape nouă ori mai întinsă decât România, iar până în 2011 era și mai întinsă, însă atunci Sudanul de Sud s-a desprins, devenind independentă, iar economia Sudanului a avut și mai mult de suferit. Despărțirea Sudanului de Sud a făcut ca Sudanul să piardă trei sferturi din producția de petrol și două treimi din exporturi, iar țara este într-o situație economică disperată. Nici noul stat din sud nu o duce bine, fiind măcinat de război civil.

Nilul, la Khartoum (foto – Feroze | Dreamstime.com)

Sudanul este celebră pentru civilizația nubiană din Sahara, iar din jurul anului 3.000 î Hr până în secolul 11 î Hr teritoriul s-a aflat mai ales sub dominație egipteană, dar apoi a apărut Regatul Kush care a avut câteva perioade de maxim în care a cucerit și porțiuni mari din Egipt. Regatul Kush a dspărut în anul 350 când s-a împărțit în trei, iar următorul mare eveniment din istoria țării a fost cucerirea musulmană din secolul 7, islamicii dând numele Sudan (care înseamnă țara oamenilor negri).

Sudanul a fost guvernată din 1821 de egipteni, iar din 1899 a fost guvernată precum o colonie britanică, țara devenind independentă în 1956. În acel an Sudanul avea sub 7 milioane de locuitori, acum are peste 43 de milioane.

Sudanul, a treia țară africană după suprafață, este printre țările foarte sărace ale Africii: PIB-ul pe locuitor este de aproximativ 700 de dolari, de peste 4 ori mai mic decât în Egipt și de zece ori mai mic decât în Botswana. Țara are datorii de peste 50 miliarde euro, corupția este endemică și economia s-a prăbușit și mai mult în ultimul an. Ca în alte cazuri din Africa, Sudanul este o țară imensă în care se poartă o bătălie cruntă pentru resurse, luptă ce se dă între diversele grupuri de interese. În plus, din 2003 un conflict în regiunea vestică Darfur, o zonă de mărimea Franței, însă cu doar 6 milioane de locuitori, a făcut peste 300.000 de morți.

Ruinele templului din Soleb (Felix Friebe | Dreamstime)

În aceste condiții, deși Sudanul are câteva zone turistice extrem de frumoase, vizitatorii nu prea aveau curaj să vină acolo, mai ales că aproape toate țările mari pun Sudanul pe lista țărilor cu risc mare de călătorie. În plus, SUA a inclus Sudanul pe lista țărilor care susțin terorismul și între 1991 și 1996 Sudanul l-a găzduit pe Osama bin Laden care atunci era un antreprenor în construcții (compania lui a construit drumuri în zona Khartoum), dar începuse și activitățile teroriste (trafic de arme și explozibili).

Nubia – Civilizație, război, comerț, temple și piramide

Sudanul are multe locuri unde ar putea veni milioane de turiști: piramide, temple, necropole antice, locuri pentru scufundări la Marea Roșie și croaziere, vulcani și super – peisaje deșertice. Însă, instabilitatea politică și infrastructura slabă fac ca țara să aibă extrem de puțini vizitatori.

Ei bine, în Sudan, la 200 km nord-est de capitala Khartoum, se găsește Begrawiya, un oraș lângă care se află unul dintre cele mai frumoase locuri istorice din Africa: Meroe, loc ce găzduiește o mulțime de piramide construite acum peste două milenii. Pe atunci, orașul era capitala Regatului Kush care era condus de regii nubieni ce au rămas în istorie sub supranumele de ”faraonii negri”.

Regatul a rezistat în zona Meroe între 592 î e n, până în 350 e n, când a fost cucerit de abisinieni.

Cele mai înalte piramide au 30 de metri, cele mai mici au 6 metri, dar față de cele egiptene, piramidele nubiene sunt mult mai ascuțite și au baza mai mică.

Meroe pe hartă

La câteva sute de kilometri la nord de Meroe, mai aproape de granița cu Egipt, se află orașul Kerma, locul unde la începuturile regatului Kush au fost construite două mari temple ale căror ruine se mai văd și azi. Nu departe de Kerma se găsesc ruinele unor temple construite de vechii egipteni, în vremurile când regatul faraonilor se întinsese la sud de Asswan. Jebel Barkal găzduiește piramide din timpul dinastiei a-18-a a faraonilor egipteni, dar și două temple, al lui Amun și al lui Mut.

Regatul Kush era o parte a regiunii Nubia pe care istoricii o situează între cele șase cataracte ale Nilului, cea mai la nord fiind în zona actualului oraș egiptean Asswan, în timp ce la sud limita este la 1.100 km, nu departe de capitala sudaneză din prezent, Khartoum.

Cataractele sunt căderi de apă produse de o succesiune de terenuri abrupte și de zone pietroase. Nilul era navigabil numai o parte a anului din cauza acestor cataracte, fiindcă dacă apa era prea mică, micile vase nu mai puteau trece și mărfurile trebuiau duse pe uscat (cu costuri mai mari și durată mai mare).

Săpături arheologice la Jebel Barkal (foto – Hecke01 | Dreamstime.com)

Regatul numit Kush este cea mai celebră civilizație din regiunea Nubia, iar de-a lungul istoriei trei regate Kushite au dominat regiunea Nubia pentru mai bine de trei milenii, dar capitalele s-au schimbat de-a lungul timpului. Kush a avut la nord un rival celebru: Egiptul, care multe sute de ani a fost mai puternic decât vecinul de la sud, însă când a intrat în declin a dat kushiților ocazia să se revanșeze și să ocupe zone importante precum Theba și Memphis.

Kerma a fost cel mai puternic oraș nubian între secolele 25 și 15 î Hr, iar la un moment regatul era la fel de mare precum Egiptul, celebrul vecin de la nord în documentele căreia este prezent pentru prima oară regatul Kush. Kerma ocupă un loc special în istoria Sudanului, fiind considerat primul regat de pe teritoriul acestei țări. Încă de pe atunci, deci de mai bine de 3.000 de ani, erau realizate temple monumentale, numite deffufa, făcute din cărămizi nearse din lut și paie, ținute să se usuce la soare. Cele mai înalte temple aveau 18 metri, deloc puțin pentru vremea aceea.

Ruinele unui templu deffufa din Kerma (foto Sergey Mayorov | Dreamstime.com)

Egiptul a cucerit și deținut apoi regatul Kush pentru câteva secole, 1.500 – 1.070 î Hr, dar lucrurile s-au schimbat total în 745 î Hr când regele Kushit Piye a invadat Egiptul și a devenit primul faraon din a – 25-a dinastie egipteană, așa numită dinastie a ”Faraonilor Negri”. Timp de un secol Egiptul a fost condus de faraonii nubieni din capitala Theba, iar unul dintre fiii lui Piye, Taharqa este considerat cel mai important faraon nubian și a extins templele de la Theba, Memphis și Jebel Barkal. Taharqa este îngropat la necropola de la Nuri, la 350 km nord de Khartoum, iar mormintele sunt la 7-10 metri sub baza piramidelor. În septembrie anul acesta sit-ul de la Nuri a fost afectat de unele dintre cele mai grave inundații din istoria recentă a țării.

A treia catarcată a Nilului (foto – Sergey Mayorov | Dreamstime.com)

Nubienii vindeau în zona Mediteranei produse din interiorul Africii, precum abanos și fildeș, dar și animale vii (maimuțe, antilope sau elefanți). Din Arabia, Magreb și zona Mediteranei, nubienii aduceau ulei de măsline, substanțe aromatice, lemn de cedru și bronz.

Dominația kushită asupra Egiptului s-a terminat în 664 î Hr când s-a petrecut invazia asirienilor, iar faraonul de atunci, Tantamani, s-a retras mai întâi de la Theba la Napata și apoi și mai la sud, la Meroë, orașul ce avea să crească mult peste câteva sute de ani. Asirienii și egiptenii au distrus statui și temple, încercând să șteargă din istorie moștenirea nubiană din Egipt.

Meroe – Capitala mini – imperiului de pe Nil

Meroe a rămas celebră pentru piramide, iar în Sudan au fost construite peste 1.000 de piramide, dintre care 300 mai sunt vizibile în prezent, în timp ce în Egiptul de azi se găsesc undeva pe la 120 de piramide. Piramidele nubiene, nu doar că sunt mai mici și mai ascuțite, dar nu conțin mormântul regelui respectiv, camera mortuară fiind sub piramidă, ceea ce înseamnă că piramida este mai mult o piatră de mormânt, decât un mormânt în sine.

Foto Hecke01 | Dreamstime.com

S-a speculat că pe vârful piramidelor ar fi existat un fel de sfere sau cilindrii din materiale care nu s-au păstrat, iar unele teorii vorbesc și despre păsări din metal. Modelul piramidelor kushite provine de la piramidele construite în Egipt, lângă Luxor, la Deir el Medina, în a doua parte din mileniul II î e n. În secolul 8 î e n a început construcția necropolei de la Meroe, pe atunci Meroe era al doilea oraș al regatului, după capitala Napata.

Cea mai mare piramidă de la Meroe este de patru ori mai puțin înaltă decât Marea Piramidă de la Gizeh, pe de altă parte gradul de înclinare este de 70 de grade la Piramidele de la Meroe și de 50 de grade la Marea Piramidă de la Gizeh. Piramidele nubiene sunt din calcar roșu.

Regatul nubian Kush a prosperat timp de câteva secole în zona Meroe: a avut proprii lideri dinastici, propriul sistem comercial, a adaptat ritualuri din religia egipteană și a avut propriul alfabet.

Piramidele de la Jebel Barkal (foto -Hecke01 | Dreamstime.com)

Meroe avea o poziție ideală, fiind un port pe Nil cu legături comerciale atât spre Marea Roșie, dar și spre interiorul continentului african. Zona era una fertilă, deci producția agricolă era importantă, dar era de bază și comerțul cu fier și aur. Se pare că fierul din zona Meroe a ajuns până în China și India, iar o legendă spune că fierul era atât de scump și aurul atât de mult, încât aristocrații din Meroe își făceau bijuterii din fier și unelte din aur.

Meroe a fost abandonat în jurul anului 350 e n și declinul începuse demult: după ce Egiptul a fost încorporat în Imperiul Roman Kush a devenit tot mai slab din punct de vedere comercial, mai ales că romanii dominau comerțul în nord și făceau comerț cu alte regate africane. Kush a dispărut după ce a fost atacat de un regat numit Aksum, din zonna actualei Etiopii, regat care era o forță în prima parte a mileniului I.

Distrugătorul de la 1834

Acum 250 de ani exploratorul scoțian James Bruce a observat obeliscuri sparte și ruine de piramide în zonă, bănuind că este vorba de vechiul Meroe, menționat și de istoricii din Grecia Antică. De exemplu, Strabon a menționat în scrierile sale cât de importante erau reginele din Kush: spre exemplu, regina (kendake, în limba locală) Amanirenas a semnat un tratat cu împăratul roman Augustus. Amanirenas este una dintre reginele importante din Kush și a rămas în istorie și fiindcă s-a luptat cu romanii între 27 și 22 î e n, război pornit de la faptul că meroiții au atacat Egiptul, au obținut o victorie împotriva romanilor, dar aceștia au revenit și i-au alungat pe kushiți.

În primăvara lui 1822, un francez pe nume Frédéric Caillaud a vizitat piramidele, a făcut schițe și a descris totul într-o carte publicată patru ani mai târziu. Consecințele au fost tragice, fiindcă locul a atras aventurierii puși pe căpătuială.

Piramidele de la Nuri (foto -Tom Pilgrim | Dreamstime.com)

În 1834 s-a petrecut un episod incredibil, fiindcă un italian pe nume Giuseppe Ferlini a aruncat în aer vârful câtorva piramide în căutarea unor comori, desfigurând monumentele. Într-una dintre piramide, cea a unei regine numită Amanishakheto, italianul a și găsit obiecte de aur pe care le-a vândut la Munchen și Berlin. Această piramidă a fost distrusă aproape total și expediția lui a afectat 40 de piramide. Interesant este că Ferlini a vândut greu podoabele găsite, fiindcă nimeni nu a crezut că astfel de obiecte au fost create în Africa Sub-Sahariană.

Din fericire au intrat în scenă arheologii adevărați, precum prusacul Karl Richard Lepsius și, mai târziu, americanul George Reisner. Acesta din urmă a deschis un nou capitol în istoria culturală a locului, după ce săpăturile au scos la iveală vase din Grecia și din Roma, locuri extrem de îndepărtate. Arheologii au rămas uimiți să găsească la Meroe și amfore ce provin din sudul Franței, dar, simultan, și obiecte din Africa centrală.

Jebel Barkal (foto -Hecke01 | Dreamstime.com)

Begrawiya se numește cel mai apropiat oraș de ruinele de la Meroe și, în afară de splendidele piramide pot fi vizitate într-un loc numit Naga ruinele a două temple: templul lui Amun și templul Leului. Un alt sit numit Musawarat găzduiește ruinele celui mai important complex de temple meroitice, istoricii bănuind ca a fost un loc de pelerinaj.

În 2018 zona Meroe a fost vizitată de 700.000 de turiști, în timp ce piramidele din Egipt au primit 10 milioane de vizitatori. Sudanezii spuneau anul trecut că vor ca în 2021 numărul de turiști să treacă de un un milion, dar cu pandemia clar nu mai este posibil, iar numărul de turiști a scăzut drastic și la nord, în Egipt. Dar nici fără criza Covid-19, Sudanul nu avea mari șanse să devină rapid o forță în turism, fiindcă nu are drumuri, nu are multe hoteluri, card-urile străine nu funcționează și există zone nesigure.

Totuși, câțiva pași s-au făcut: câteva piramide au fost restaurate, la unele se va vizita și interiorul și statul Qatar a investit peste 100 de milioane dolari în zonă, ca parte a unui proiect de susținere a turismului.

În plus, din 2014 s-au redeschis și frontierele dintre Egipt și Sudan și există chiar și autobuze între Asswan (Egipt) și Wadi Halfa (Sudan).

Surse: National Geographic, New York Times, Lonely Planet, BBC, Le Monde, Reuters, Guardian