De ce trebuie să facem economie la energie electrică dacă noi producem? Câteva date concrete care arată cum stau lucrurile în realitate

Multă lume se întreabă: De ce trebuie să facem economie la energie dacă noi producem? În primul rând pentru că piaţa noastră este interconectată cu cea europeană şi, în al doilea rând, România este de câţiva ani importator net de electricitate.

Anul trecut, producţia a fost de 54 TWh, iar consumul a fost de 56,2 TWh, diferența fiind compesată din importuri.

În acest context, pe termen scurt, soluţia optimă pentru reducerea facturilor este să facem economii la consumul de electricitate şi să cumpărăm energie direct de la producători, pentru a elimina din lanţul de aprovizionare intermediarii. Pe termen lung, avem nevoie de mai multe capacităţi de producţie.

Piaţa energiei este una atipică, deoarece electricitatea nu poate fi stocată şi trebuie consumată în momentul producerii ei sau la foarte scurt timp. În plus, ea este considerată o necesitate vitală în lumea civilizată, astfel că a fost nevoie de o structură specială de piaţă, pentru siguranţa continuităţii în aprovizionare.

Ideea de la care a plecat construirea unei pieţe de energie a fost existenţa unor companii care să se ocupe de fiecare verigă din lanţul dintre producţie şi consum: producători, intermediari şi furnizori.

În acest lanţ, primii sunt producătorii, companiile care generează electricitate în centrale, din surse precum hidro, gaz, cărbuni, surse nucleare şi alte surse regenerabile: vânt, soare, biomasă. Furnizorii sunt cei care iau energia de la producători şi o livrează consumatorilor.

Producătorul Hidroelectrica are cel mai bun preţ din piaţă

Odată cu liberalizarea pieţei, consumatorii pot însă cumpăra energie de la orice companie care are licenţă pe această piaţă, adică inclusiv de la producători. Avem în această perioadă exemplul cu migrarea consumatorilor către Hidroelectrica, societate care oferă clienţilor săi un preţ mult mai mic decât alţi furnizori de pe piaţă.

Dacă ne uităm la comparatorul de preţuri de pe site-ul ANRE, Hidroelectrica are un preţ de 0,67 lei pe kWh, iar următoarea companie are preţul de 2,76 lei pe kWh, deci de patru ori mai mult.

Avem, iată, un exemplu că preţul poate fi mai mic dacă luăm energie direct de la producători.

Dezavantajul este că Hidroelectrica nu este specializată pe furnizarea de energie la clientul final casnic, iar acest lucru se transformă în probleme pentru consumatori, precum întârzieri mari la emiterea facturilor.

Cât de mult contează experienţa în relaţia cu clienţii casnici

Pe un grup de pe Facebook, clienţii Hidroelectrica se plâng că nu primesc facturile cu lunile, că au completat formularul online pentru a trece la această companie şi nu primesc niciun răspuns sau că nu reuşesc să ia legătura cu reprezentanţii companiei. Circulă chiar şi glume pe această temă: “Oamenii în general se plâng atunci când le vin facturile. Clienţii Hidroelectrica se plâng că nu le vin facturile” şi o memă cu Elon Musk care, chipurile, întreabă pe Twitter: “I-a venit cuiva factura la Hidro pe iulie?”.

Mai în glumă, mai în serios, clienţii Hidroelectrica se sfătuiesc între ei să pună de-o parte lunar bani pentru consumul de energie, ca să le fie mai uşor să plătească atunci când le vine factura, o dată la câteva luni.

Cazul Hidroelectrica ne arată cel mai bine că este important ca furnizorul nostru de energie să aibă experienţă în emiterea de facturi către consumatorii casnici şi în relaţia cu ei.

În plus, aici intră în discuţie şi o altă particularitate tehnică a pieţei de energie: producătorii generează energia în bandă (încontinuu, la aceeaşi putere), iar consumul clienţilor casnici este foarte fluctuant, ziua mai mult, noaptea mai puţin, cu un vârf de consum în orele de seară. Un furnizor care cunoaşte foarte bine acestă activitate poate livra energie în funcţie de cum consumă oamenii (se numeşte activitate de profilare pe consumul clientului).

Traderii plimbă energia dintr-o parte în alta

Semnele de întrebare intervin însă când vorbim de traderi de energie, adică acele firme cu unul-doi angajaţi care fac profituri foarte mari plimbând energia dintr-o parte în alta. Pe bursa de energie, spre exemplu, cantitatea de electricitate tranzacţionată este cu peste 50% mai mare decât consumul. Din păcate, aceste tranzacţii influenţează cu mult în sus preţul final plătit de consumatori.

În toată criza de energie din prezent, Guvernul s-a prins destul de greu de acest lucru şi a decis supraimpozitarea profiturilor făcute de traderi, dar abia începând cu luna septembrie 2022.

„Impozităm pe toată lumea atunci când sunt profituri foarte mari. Și piața de energie electrică face profituri foarte mari. Și dublu e un profit foarte mare. După mine, un intermediar de energie electrică și gaze naturale nu ar trebui să câștige mai mult de câteva procente, că doar ia și vinde”, spunea Virgil Popescu, ministrul Energiei, în august.

România consumă mai multă energie decât produce

Ţara noastră este de mai mulţi ani importator net de energie. Există şi zile când producţia este mai mare decât consumul, dar, per total, consumăm mai mult decât producem.

Potrivit rapoartelor Autorităţii de Reglementare în Energie, anul trecut energia livrată de producători a fost de 54 TWh de energie electrică, consumul a fost de 56,2 TWh, importurile, de 7,6 TWh, iar exporturile, de 5,4 TWh.

Cu un an înainte, în 2020, pe piaţă a fost livrată o cantitate de energie de 50,7 TWh, s-au consumat 53,5 TWh, s-au importat 7,3 TWh şi s-au exportat 4,5 TWh.

Iată de ce, pe termen lung, planurile pentru stabilitatea preţurilor şi siguranţa în aprovizionare ar trebui să includă realizarea de noi capacităţi de producţie.

Sursă foto: Dreamstime.com