De la căruța trasă de struț la tehnologie de vârf: istoria fascinantă a Palatului Telefoanelor
Palatul Telefoanelor, o clădire situată în inima Bucureștiului, este mult mai mult decât un simbol arhitectural. Construit în stil Art Deco, în anii ’30, acest monument reprezintă o punte între trecutul istoric al României și viitorul digital. Cu o structură inovatoare pentru epocă, Palatul Telefoanelor a fost gândit nu doar ca un centru tehnologic, ci și ca un reper al modernismului într-un București cunoscut pentru farmecul său neoclasic.
Orange România a redeschis această clădire emblematică, situată pe Calea Victoriei, numărul 35, în inima „Cartierului Creativ”, ca parte a unui amplu proiect de reunire a echipelor sale din București. În paralel cu sediul central din clădirea Tandem, Palatul Telefoanelor a devenit un spațiu modern, în continuarea scopului Orange a rămâne operatorul numărul 1 în ceea ce privește performanța rețelei, conectivitate, tehnologii moderne. După investiții de peste 7 milioane de euro, incluzând lucrări complexe de consolidare și modernizare realizate între 2018 și 2024, Palatul Telefoanelor este pregătit să funcționeze conform standardelor moderne, păstrându-și în același timp statutul de monument istoric.
Povestea acestei clădiri emblematice este redescoperită prin inițiativa Orange România, care, alături de podcastul Cronicari Digitali, lansează seria specială „re:connect Palatul Telefoanelor.”
Acest proiect își propune să readucă în prim-plan istoria, simbolistica și semnificația culturală a Palatului, și să exploreze cum acesta a marcat generațiile de ieri și cum continuă să le inspire pe cele de azi și de mâine. Este o invitație de a redescoperi conexiunea dintre patrimoniu și inovație.
Într-un episod special, arhitectul Dorin Ștefan conturează contextul cultural, economic și artistic al perioadei în care Palatul Telefoanelor a fost construit. Pe fondul unei epoci în care Josephine Baker se plimba pe Calea Victoriei într-o șaretă trasă de un struț, pragmatismul și simplitatea clădirii au adus un suflu modern, cu influențe newyorkeze. Este povestea unui loc care, prin eleganță și funcționalitate, a reușit să imprime Bucureștiului un aer proaspăt, devenind o emblemă a progresului și a modernității.
Ce făcea arhitectura Palatului Telefoanelor unică pe Calea Victoriei, dar și-n toată România
Palatul Telefoanelor din București, inaugurat în februarie 1934, în prezența Regelui Carol al II-lea, reprezintă un reper al modernismului interbelic și un simbol al progresului tehnologic al vremii. Construit pe un schelet metalic – o inovație remarcabilă pentru acea perioadă –, palatul a fost un exemplu de avangardă arhitecturală. Acesta a fost printre primele clădiri care au introdus ideea de funcționalitate combinată cu estetică minimalistă, marcând o ruptură față de arhitectura încărcată a Căii Victoriei.
Această tranziție de la stilurile clasice, dominate de influența școlii Beaux-Arts din Paris, către modernismul funcționalist este reprezentativă pentru perioada interbelică în București. Palatul Telefoanelor a fost construit într-un moment de efervescență arhitecturală, în care arhitecții români încercau să sincronizeze tendințele internaționale cu specificul local. În acest context, clădirea s-a remarcat prin estetica sa curată, cu fațada simplă din piatră naturală și mansarda semiopacă, un element rar pentru orașul acelei vremi.
Un alt aspect fascinant al Palatului Telefoanelor este legătura sa cu influențele internaționale. Arhitectul Edmond Van Saanen, cel care a proiectat clădirea, a fost inspirat de zgârie-norii americani și de mișcarea modernistă din Europa. „Un prieten mi-a pus în mână reviste franceze de arhitectură și astfel am descoperit modernismul. Eram fascinat de clădiri care se exprimau prin volum, nu prin decorațiuni, iar Palatul Telefoanelor a devenit pentru mine un exemplu de curaj arhitectural.” Această influență transatlantică a fost un punct de cotitură pentru arhitectura românească, care începea să se alinieze tendințelor globale.
Dictatura regală instituită de Carol al II-lea a avut un impact semnificativ asupra arhitecturii vremii, marcând o întoarcere spre stilurile clasice și tradiționale. Petre Antonescu, arhitectul „de casă” al regelui, a susținut public această schimbare printr-un manifest care critica modernismul și cerea revenirea la formele consacrate ale arhitecturii Beaux-Arts. Palatul Telefoanelor, împreună cu alte construcții moderniste de pe Bulevardul Magheru, a fost ținta acestor critici. Totuși, clădirea a rămas un exemplu al curajului arhitectural al epocii, simbolizând o schimbare de paradigmă în peisajul urban al Bucureștiului.
Dar contextul în care a fost construită clădirea era unul de sincretism cu Occidentul, după cum povestește și arhitectul Dorin Ștefan:
„În 22 Constantin Tănase o aduce la București pe Josephine Baker, dansatoarea și cântăreață cea mai interesantă a momentului, Hemingway spune despre ea că este cea mai senzațională femeie pe care o văzuse. Picasso era foarte atent la această prezență. Lumea bucureșteană, încă destul de conservatoare, s-a trezit la un moment dat cu o femeie senzațională, îmbrăcată în pantaloni, într-o trăsură trasă de un struț, care se plimba pe Calea Victoriei. Vizavi, într-un fel, de Palatul Telefoanelor, ea coboară din căruța trasă de struți la Capșa și intra în acel salon al conservatorismului.”
În timpul comunismului, Palatul Telefoanelor a rămas un punct central al telecomunicațiilor, dar estetica orașului a suferit schimbări semnificative. Cu toate acestea, clădirea a rămas un simbol al progresului tehnologic, integrându-se în viața orașului și păstrându-și relevanța. Profesorul Alexandru Cișmigiu, expert în rezistența materialelor, a fost implicat în consolidarea clădirii și în menținerea proporțiilor sale. El avea mereu teama că proporțiile clădirii ar putea fi afectate de consolidări. Inspecta frecvent palatul, făcea fotografii și verifica dacă schimbările structurale alterează armonia vizuală. Acest efort a contribuit la păstrarea identității clădirii în ciuda schimbărilor tehnologice și politice.
Palatul Telefoanelor, locul favorit al studenților, în sesiune
Pe lângă rolul său funcțional de centru al telecomunicațiilor, Palatul Telefoanelor a fost și un loc de interacțiune socială. În perioada interbelică și ulterior, în anii comunismului, oamenii veneau aici pentru a trimite scrisori, a primi pachete sau a utiliza cabinele telefonice situate în spatele clădirii, după cum povestește și arhitectul Dorin Ștefan:
„Un punct important erau cabinele telefonice, undeva în spatele Palatului, acolo vorbeam cu taxă inversă la Râșnov. Câteodată se aștepta destul de mult, pentru că erau de zeci de fire care se băgau într-un panou plin de găuri. Era aglomerație mare în perioada examenelor pentru că toți studenții veneau să comunice acasă: Mamă, am luat examenul!”
Astfel, clădirea a devenit un simbol al conectivității și un punct de sprijin pentru comunitate.
Astăzi Palatul Telefoanelor face parte din Cartierul Creativ al Bucureștiului
Palatul Telefoanelor este situat într-un „Cartier Creativ” al Bucureștiului, alături de clădiri emblematice precum Teatrul Constantin Tănase. Această zonă vibrantă din punct de vedere cultural și arhitectural a fost, de-a lungul timpului, un spațiu de exprimare pentru creativitate și inovație. Redescoperirea și reactivarea Palatului de către Orange România au fost niște exemple de valorificare a patrimoniului istoric, aducând clădirea în centrul vieții moderne.
Astăzi, Palatul Telefoanelor simbolizează o punte între trecut și prezent. De la tehnologiile manuale ale anilor ’30 la soluțiile digitale de astăzi, clădirea continuă să fie un simbol al conectivității. Este mai mult decât o relicvă arhitecturală; este un spațiu activ, integrat în viața orașului. Pentru cei care lucrează acolo, Palatul nu este doar un loc de muncă, ci o sursă de mândrie, după cum le-a transmis și arhitectul Dorin Ștefan angajaților Orange din clădire la finalul podcastului re:connect Palatul Telefoanelor: „Bucurați-vă de faptul că trăiți într-un loc istoric, un loc de o importanță extraordinară pentru arhitectura Bucureștiului!”
În concluzie, Palatul Telefoanelor rămâne o emblemă a Bucureștiului modern. Cu panorama sa unică asupra orașului și rolul său istoric, clădirea continuă să inspire și să conecteze generațiile. Redescoperirea sa este o celebrare a trecutului și o promisiune pentru viitor.
Articol susținut de Orange România