Decizia CCR în cazul Șoșoacă: cine câștigă vom vedea, cine pierde e surprinzător

Amestecul Curții Constituționale într-o speță profund politizată poate fi explicat printr-o ”inovație juridică” sau o chichiță procedurală, dar nu ține cont de interesul final al alegerilor: conducători recunoscuți de cetățeni, rezultați în urma unui proces de vot în care oamenii să poate opta liber.  

“Vrem alegeri libere!” a fost una dintre primele cereri ale mulțimii, în decembrie 1989. Alături de ”Libertate” și ”Jos comunismul”, principiul alegerilor libere au fost părinții fondatori ai Constituției României, aprobată prin referendum național pe 8 decembrie 1991. 

Iar CCR a fost fondată ca să garanteze supremația Constituției. De aceea, ea reprezintă o activitate distinctă de cele trei puteri consacrate, cărora nu li se subordonează.  

Decizia de sâmbătă a CCR, prin care Diana Șoșoacă nu poate participa la alegerile prezidențiale, a zguduit regulile de bază. 

Se îndoiește cineva că Șoșoacă poate strânge 200.000 de semnături?

Nu cunoaștem motivarea Curții, dar sondajele de opinie arată, la unison, că Diana Șoșoacă nu e un candidat care să fi avut probleme să strângă cele 200.000 de semnături.

Instinctul politic al oamenilor a reacționat. E adevărat că CCR ”veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României”  și că în fața Curții vine președintele la finalul procesului democratic, dar cum de a ajuns CCR să decidă pe cine pot vota și pe cine nu pot vota românii?

Câțiva dintre contracandidați, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi și George Simion, au pus decizia pe seama unui aranjament al PSD. Dacă voturile de la Șoșoacă merg la Simion, liderul AUR își crește șansele ca să meargă în turul II. 

Ce s-a întâmplat când Ion Iliescu a adunat voturile contra lui Vadim Tudor

O astfel de derulare îl poate transforma pe Marcel Ciolacu în candidatul ”democrației liberale” versus ”populismul” reprezentant de George Simion. 

Ar fi o repetare a scrutinului din 2000, când Ion Iliescu a strâns voturi de peste tot, în fața lui Corneliu Vadim Tudor.

Atunci, în turul II, Ion Iliescu a adunat 2,6 milioane de voturi de la oameni care nu-l votaseră în turul I, în timp ce Corneliu Vadim Tudor a suplimentat cu doar 150.000 de voturi. Așa s-a ajuns ca Iliescu să aibă dublul voturilor lui Vadim Tudor: 6,6 milioane față de 3,3 milioane. 

Ce posibilități există

Atacul la PSD, ca efect al manipulării Curții, lansat de ceilalți candidați poate fi meritat, după cum ne putem găsi în încercarea de a manipula CCR tocmai ca să creezi un val de emoție anti PSD, o operațiune încercată în trecut și care a avut succes. Această a doua variantă e și ea posibilă pentru că alegerile se apropie, iar Marcel Ciolacu este un candidat teflon, de care nu se prinde nicio acuză și care nu enervează. 

Ciolacu, de acord cu toată lumea, afișează o bonomie din popor, va fi greu de stârnit o emoție ”pe persoană fizică” contra lui. În schimb, amenințarea monopolului PSD e în ADN-ul votanților români de dreapta.

După cum poate fi, pur și simplu, o decizie neinfluențată politic a Curții, pe care aceasta are datoria să o motiveze. Numai că va fi foarte greu, pentru că e în spiritul Curților de o asemenea putere să nu se amestece în alegeri. 

În 2000, în Florida, sistemul de vot american s-a zguduit. Republicanul George Bush câștigase statul în fața democratului Al Gore cu 1.784 de voturi la 4.8 milioane de voturi exprimate. Când statul a decis renumărarea automată, distanța s-a redus. 

”Identitatea învinsului este perfect clară”

Pentru că votul electoral era foarte strâns și la nivel național, decizia din Florida putea determina rezultatul pentru întreaga națiune. S-a ajuns la Curtea Supremă din Florida și apoi la Curtea Supremă din SUA.  

În decizia lor, istorică, judecătorii din majoritate (7-2 și 5-4) au spus că rezultatul final al procesului electoral și încrederea cetățenilor în alegeri sunt mai importante decât o renumărare infinită, care oricum nu atinge niciodată perfecțiunea acurateței. Au cerut să se accepte rezultatul deja înregistrat, în favoarea lui George Bush. 

A fost complicat. Unii dintre membri Curții s-au opus, iar cunoscuta judecătoare Ruth Bader Ginsburg a renunțat în redactarea opiniei separate la politicosul ”În mod respectuos”, lăsând doar un sec: ”Sunt în dezacord”. 

Nu știm cine va câștiga alegerile din acest an, au notat judecătorii în opinia contrară, ”dar identitatea învinsului este perfect clară. Este încrederea Națiunii în judecător în calitate de gardian imparțial al statului de drept”.

Noi, în România, avem acum nu unul, ci doi învinși cerți. Încrederea în judecători și în alegeri.