Detestată de extrema-dreaptă, aplaudată de Macron: ecouri politice după ceremonia care „a spart toate tiparele” la Jocurile Olimpice de la Paris

Prezența cântăreței Aya Nakamura, includerea comunității LGBT într-un rol proeminent al spectacolului, diversitatea generală asumată a show-ului și o „Cină cea de Taină” reinterpretată la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris au stârnit iritarea politicienilor de extremă-dreapta din Franța, în vreme ce par să fi atras satisfacția președintelui Emmanuel Macron și a unor lideri de stânga.  

Reprezentanților extremei-drepte franceze nu le-a plăcut show-ul din deschiderea Jocurilor Olimpice, în care au văzut amprenta „wokismului”, a progresismului, de care s-au delimitat în mod clar. 

Spectacolul neconvențional a amestecat sportul, arta și protocolul olimpic, aducând un omagiu Franței. Directorul artistic Thomas Jolly, un regizor de teatru, promisese însă deja că va spune povestea unei țări „diverse” „nu o Franță, ci mai multe Franțe”, sărbătorind „lumea întreagă reunită”, scrie AFP.

În diversitatea promisă s-au amestecat printre alții muncitorii de pe schelele Notre-Dame, legenda fotbalului Zinédine Zidane, un personaj inspirat de jocul video „Assassin’s Creed”, creat de un studio francez, Lady Gaga în costum de cabaret și nu în ultimul rând Aya Nakamura, cea mai ascultată cântăreață francofonă din lume.

Show-ul acesteia din urmă a devenit viral pe rețelele sociale, însă a stârnit așa cum era de așteptat iritarea extremei-drepte, care s-a pronunțat de la bun început împotriva prezenței vedetei franceze de origine maliană pe scenă. 

„În același timp”

„Ce rușine! Deschiderea Jocurilor Olimpice este o jefuire a culturii franceze”, a scris Julien Odoul, purtătorul de cuvânt al Adunării Naționale (RN), partidul lui Marine Le Pen, pe rețelele sociale.

Spunând acest lucru, Odoul a reîncălzit un scandal izbucnit în primăvară, când anunțatul spectacol al lui Nakamura a fost criticat în avans de mai mulți politicieni de dreapta care au sugerat că artista nu reprezintă cu adevărat Franța (și nici măcar nu cântă în franceza corectă). 

O cu totul altă opinie a avut însă președintele Macron, omul despre care presa a scris că și-a dorit de la bun început prezența artistei pe scenă. 

Pagina oficială de X a președintelui a postat imagini cu Nakamura și mesajul „En même temps” – „În același timp”, o expresie folosită frecvent de Macron care semnifică, printre altele, coexistența a două idei contradictorii. 

„Aceasta este Franța”, a mai spus șeful statului într-un mesaj ulterior, înainte de a mulțumi „geniului creativ” al lui Thomas Jolly, realizatorul spectacolului.

„Pentru toți creștinii din lume”

Nu a fost doar Nakamura. Cu doi bărbați atingându-și buzele, drag queens recreând Cina cea de Taină și un model transgender, ceremonia a pus în lumină și comunitatea LGBT+, scrie AFP.

Iar Marion Marechal, nepoata lui Marine Le Pen, fostă membră a partidului Reconquête, a reacționat.

„Pentru toți creștinii din lume care (…) s-au simțit jigniți de această parodiere a Cinei de către o drag queen, trebuie să știți că nu Franța vorbește, ci o minoritate de stânga pregătită pentru orice fel de provocare”, a spus ea.

Mai devreme Marechal se plânsese de alte momente ale spectacolului – de apariția Mariei Antoaneta decapitată sau de faptul că Garda Republicană a fost „umilită”, fiind obligată să danseze alături de Nakamura. 

Iritat a fost și Damien Rieu, influencer al scenei de dreapta din Franța, co-fondatorul Génération identitaire, scrie Liberation. „În mod ciudat, nu au făcut o parodie a lui Mohammed pentru noi…”, a spus el, într-un mesaj.

„Dar asta e Olimpiada drag-queens? Când se opresc doamnele cu barbă? Au trecut deja 45 de minute”, a scris el într-un altul.

În discuție a intrat și Manuel Bompard, eurodeputat al stângii radicale (Franța Nesupusă), care l-a felicitat pe regizorul spectacolului, dar a râs și de nemulțumirea lui Marion Marechal, postând o animație scurtă cu un crab care savurează lacrimile unui pește. 

Parisul etern

Pentru prima dată, ceremonia olimpică a avut loc în afara unui stadion, întinzându-se pe șase kilometri de-a lungul Senei, până la Turnul Eiffel.

Catedrala Notre-Dame, care urmează să se redeschidă în decembrie după incendiul gigantic din 2019, a fost în centrul atenției, cu o secvență coregrafică care a inclus schelele, aducând un omagiu tuturor meseriilor implicate în reconstrucția sa.

Povestea, care a combinat anumite clișee (cancanul francez al dansatoarelor de la Moulin Rouge, croissante etc.), nu a uitat istoria Franței, în special Revoluția franceză și operele lui Victor Hugo („Les Misérables”, „Notre-Dame de Paris”). 

Iar zece statui ale unor femei franceze pioniere în domeniile lor au ieșit din Sena – poate deloc întâmplător, la primele Jocuri Olimpice care respectă paritatea femei-bărbați. 

În timpul spectacolului, malurile râului, podurile și acoperișurile au fost ocupate de aproximativ 2.000 de artiști (dansatori, muzicieni, comedianți, jongleri, acrobați etc.), printre care prim-balerinul Guillaume Diop și, ulterior, prim-balerinul Germain Louvet, scrie AFP.

„Barca legendelor”

O altă premieră a fost prezența unei trupe de heavy metal la o astfel de ceremonie, Gojira, o formație franceză, unindu-și forțele cu cântăreața de operă franco-elvețiană Marina Viotti pentru a interpreta „Ca ira”, un cântec revoluționar francez – momentul care a inclus-o pe Maria Antoaneta cu capul tăiat.

Calul mecanic care a galopat cei șase kilometri de-a lungul Senei pentru a răspândi „spiritul olimpic”, în fața a aproximativ 320.000 de spectatori care s-au apărat cum au putut de ploaie și a unui miliard de telespectatori, potrivit estimărilor, a atras și el atenția.

La fel, aprinderea flăcării olimpice neobișnuite, sub forma unui balon cu aer cald, spectacolul Celine Dion și, înainte de asta, momentul important pentru România – prezența Nadiei Comăneci într-o „barcă a legendelor” (după cum a observat New York Times) alături de Rafael Nadal, Serena Williams și Carl Lewis.

Unul dintre ultimele momente ale unei zile tensionate și complicate, cu sabotaje care au blocat TGV-urile franceze, o ploaie constantă și o ceremonie care, a remarcat cotidianul Liberation, „a spart toate tiparele”.

Spectacolul pare să fi generat deja suficiente opinii complet opuse. Televiziunea franceză BFMTV a observat că nici presa internațională nu s-a hotărât dacă ceremonia a fost „o catastrofă” sau „cea mai frumoasă in istorie”.