Din experienta mea ca auditor in Romania (de Emil Stoica)

Am lucrat ca auditor in Romania intre 1997 si 1999.

Auzisem de firma la care m-am angajat inca din studentie si stiam ca este o firma de profesionisti. Este una din Big 4, concurenta cu E&Y. In toamna anului 1996 eram in anul 4 (terminal) la ASE si incepusem sa pun pe hartie ideile pentru lucrarea de licenta si mi-am dat seama ca o experienta in Big 4 m-ar ajuta.

In geaca de blugi (imi este si rusine acum cand ma gandesc), am batut la poarta acestei firme si le-am explicat care ar fi planurile mele. Dupa doar cateva zile m-au sunat si mi-au confirmat interesul in a colabora cu mine. Asa ca iata-ma in toamna lui 1996 lucrand part-time la aceasta firma. Part-time caci trebuia sa mai merg si la scoala.

Din 1997 am fost angajat full-time, salariul fiind mai mare decat salariile parintilor mei luate impreuna (ei lucrau ca cercetatori la un institut).

In acesti doi ani cat am lucrat in audit in Romania am invatat de doua ori mai mult decat in cei 4 ani de facultate.

Ma interesa ceea ce faceam, era si primul meu job si incercam sa inteleg cum se face, iar sefii mei aveau si datoria dar si timpul sa-mi explice, sa-mi faca “coaching”.

De obicei lucram in echipa, programul fiind de la 9 dimineata pana pe la 6-7 seara, de multe ori in busy season se prelungea mai mult. Este adevarat, de cateva ori mi-am luat de lucru acasa si am lucrat pana la ore extrem de tarzii, de multe ori mergeam si in week-end la servici.

Firma avea (si cred ca inca mai are) un program de studiu pentru angajati pentru a deveni expert contabil in UK – ACCA, in cei doi ani de zile cred ca am facut cursuri timp de 12 saptamani, am avut concediu de studii timp de 6 saptamani plus concediu normal de 4-5 saptamani pe an. Si nu aveam eu un tratament special, asa s-a intamplat cu toti colegii mei de atunci. Multi dintre ei sunt azi directori financiari la diferite firme din Romania.

In delegatii am stat la cele mai bune hoteluri, am luat masa la cele mai bune restaurante (am si pus in plus cateva kilograme); unde se putea luam avionul si nu trenul. Si niciodata nu am fost cu autobuzul sau metroul in interes de servici, ci doar cu taxiul.

In 1999, firma mi-a propus – si eu am acceptat – un secondment la Milano. Ca fapt divers, firma din Romania era de cateva ori mai bine organizata decat cea din Italia, platea de cateva ori mai bine (comparativ cu salariul mediu) decat in Italia si investea de cateva ori mai mult in angajati decat in Italia.

Asta este povestea mea. Munceam mult cand era nevoie – asta era si cultura firmei, insa in mod sigur era si entuziasmul si ambitia primului job, era dorinta de a invata cat mai multe, era si dorinta de a duce un lucru la bun sfarsit. Nu regret. Si recomand big 4 tinerilor absolventi de facultate. Nu mi-a fost frica niciodata ca voi fi dat afara si niciodata nu am fost abuzat verbal.

Ieseam deseori cu colegii in oras dupa servici, am ramas prieten cu foarte multi dintre ei.

Fosti colegi au devenit senior-manageri, directori sau parteneri. Si nu cred ca au ramas in firma doar pentru bani sau pentru cariera. Au ramas si din pasiune.

Poate comparatia este exagerata, dar sunt convins ca Ayrton Sena a participat la Formula 1 nu numai pentru bani sau faima, ci si din pasiune. Pasiunea de a conduce la viteze mari, pasiunea de a fi in competitie.

Desigur, vestea Ralucai de la E&Y este tragica si cred ca toti colegii de breasla regreta ceea ce s-a intamplat. Cred ca multi fosti colegi isi fac la ora asta procese de constiinta si se intreaba cum de nu au facut nimic cand au vazut-o ca slabeste. Cunosc si cazuri de fosti colegi care au clacat psihic si s-au imbolnavit, ulterior parasind firma.

Cu siguranta in aceasta zona trebuie ca big 4 sa lucreze mai mult cu oamenii, sa-i cunoasca mai bine, sa se asigure ca respecta legislatia muncii; iar pentru angajati am sfaturile pe care l-am scris aici.

Este un prilej pentru noi toti sa re-evaluam balanta intre viata personala si cerintele de la servici. Serviciul nu este, ca pe vremea parintilor nostri, pentru toata viata.

Trebuie sa stim ca putem schimba serviciul daca nu ne place, trebuie sa intelegem ca putem sa ne deschidem si propria firma, trebuie sa luam de la angajator cat de mult posibil pentru a ne dezvolta CV-ul si a fi, deci, mai pregatiti pe jobul respectiv si in jobul urmator.

Si un lucru extrem de important: trebuie sa invatam sa ramanem oameni in orice situatie, indiferent cat de stresanta ar fi.

Curaj!