Dobrogea – Ramadamul cu urmasii otomanilor

Musulmanii din regiunea Dobrogei, ce se intinde de-a lungul coastei Marii Negre si pana la granita Romaniei cu Bulgaria, trec prin luna sfanta a postului, respectand traditiile intr-un fel similar cu cele din Turcia.

Taramul intins, plat si fertil, situat intre curba spre nord a fluviului Dunarea si punctul sau de varsare in Marea Neagra, e cunoscut sub numele de Dobrogea, iar principalele orase sunt Constanta si Tulcea. Pe langa aceste doua orase se afla multe sate si localitati mai mici, ce inca mai poarta numele lor turcesti, precum Medgidia, Ciucurova, Tuzla, Mahmudia. Macinul e si el pe aceste taramuri.

In timp ce Medgidia era inca un sat numit Karasu acum doua secole, sultanul Imperiului Otoman din acea vreme, Sultanul Abdulmecid (decedat in 1861), l-a transformat in oras dupa ce a construit o moschee ce inca ii mai poarta numele. Circa 10.000 din totalul de 60.000 de locuitori ai Medgidiei sunt turci si tatari, acesta fiind orasul cu cea mai numeroasa populatie musulmana din regiune.

Moscheea Abdulmecid e plina de credinciosi in cursul zilelor de ascultare a muqabelelor – citiri ale versetelor Coranului in memoria Profetului Mohammed. Dupa muqabelele barbatilor, de dimineata, vine randul rugaciunilor femeilor, dupa-amiaza, la care participa, in majoritate, doar batranele care poarta val.

Cei care nu pot citi in alfabetul arab, citesc din Coranul trans-literat in alfabetul latin. Femeile, in numar de circa 150, sunt nerabdatoare sa asculte hadith-ul (traditiile orale privind vorbele si faptele Profetului Mohammed), invataturile Imamului Kucuk, aflat la Medgidia de patru ani.

Kucuk e foarte multumit de congregatie, el fiind trimis aici de Directoratul pentru Afaceri Religioase din Turcia. Harun Hodja spune ca numarul tinerilor care vin la moschee creste semnificativ in timpul Ramadamului.

„Mocheea e plina pana la capacitate maxima, congregatia in crestere si punctul in care am ajuns pana acum marcheaza un viitor bun pentru populatia musulmana, care aici e minoritara”, mentioneaza Harun Hodja.

Cemal Hilmi Hodja, tatar de origine, spune ca moscheea a fost intotdeauna deschisa, chiar si in vremea dictaturii lui Ceausescu. „Oamenii nostri veneau aici (la moschee) pe tot parcursul vremurilor grele, chiar si in vremea regimului comunist, pentru a asculta poemele compuse despre Profet, ceea ce i-a impiedicat sa uite de identitatea lor musulmana”, spune Cemal Hilmi Hodja.

Ramadamul se transforma in sarbatoare pentru musulmanii din Dobrogea, luna aceasta cand traditiile sunt revitalizate prin iftar si sahur, rugaciunile terawih si citirile din Coran, si chiar prin reuniunile particulare de acasa, de pe tot parcursul lunii.

Micul Istanbul din Dobrogea: Baspinar

Exista o exceptie printre satele si orasele in care turcii si tatarii sunt minoritari: satul Baspinar. Toate cele 106 case apartin turcilor musulmani. Cu o populatie de 380 turci, e unic in Dobrogea. Locuitorii satului il numesc „micul Istanbul”. Satul este inconjurat de terase in trepte, are o moschee cu minaret asemanatoare cu cele din Istanbul.

Locuitorii satului – relativ izolat – isi obtin apa de baut dintr-o fantana construita in 1858 de un bogatas caritabil, Haci Salih. Satul a fost numit dupa acest dar, „baspinar”, insemnand izvorul principal.

Un demnitar al satului, Mahmut Hasan, e un domn de 76 de ani. Toata viata sa a depus eforturi pentru a asigura respectarea traditiilor lor, in special, in timpul Ramadamului. In jurul mesei sale de iftar se aduna fiii si fiicele sale, sotii lor, nepotii si vecinii.

Singura diferenta dintre masa de iftar de aici si cele din Turcia e lipsa unei paini tipice de Ramadam din Turcia. Au ceva asemanator, dar e diferita. Painea de baspinar, un fel de mancare indispensabil de iftar, la fel ca in Turcia, seamana foarte mult cu o prajitura cu branza din Turcia, dar e mai aromata.

O conversatie prelungita si profunda incepe in jurul unei cafele turcesti, baute dupa iftar. Gazda, unchiul Mahmut, incepe sa vorbeasca, evidentiind importanta perpetuarii vechilor traditii: „Respectam tot ce am invatat de la batranii nostri. Ne adunam la iftar si citim din Sfantul Coran. Incercam sa facem si lucruri care sa sporeasca dragostea ce o avem unul pentru celalalt”.

Unchiul Mahmut mai spune ca e mandru sa vada ca generatia tanara vine la moschee mai des decat in trecut. Meryem, cea mai mare dintre fetele sale, maritata cu unul din orasul Kobadin, isi evidentiaza fericirea, impartasind bucuria si entuziasmul sau de Ramadam cu toti membrii familiei sale.

Cel mai mare fiu al casei, Omer, subliniaza ca legaturile de prietenie si dragoste se consolideaza in vremea Ramadamului. Ca toti locuitorii Baspinarului, dl Omer trimite vederi si felicitari tuturor rudelor sale din diferite orase ale Turciei.

Rugaciunile terawih celebrate in congregatie, la moscheea din sat, incununeaza ziua care a inceput cu post, a continuat cu citiri din Coran, invataturi Hadith si masa de iftar. Ei, ca si musulmanii din Turcia, incanteaza binecuvantari si saluturi pentru Profetul Mohamed, dupa fiecare doua unitati ale rugaciunii, ceea ce reprezinta o traditie din vremea otomanilor.

Dupa terawih, congregatia este servita cu suc de fructe, cand incepe o alta sesiune de conversatii.

Pentru sahur suntem gazduiti de satul Mereni (mar), al carui nume a fost Uzunlar. La Mereni exista o populatie de 4500 de oameni, dintre care 50 de tatari musulmani. Elvir Ahmet si-a invitat prietenii de la universitate pentru sahur. Cei 40 de kilometri de strabatut si vremea rece nu ii indeparteaza pe prietenii sai sa vina la sahur.

Masa de sahur e inconjurata de Enes, Mahmut, Irfan, Batir si Mergen, toti din orase si culturi diferite. Sunt serviti cu „siborek”, un fel de placinta care desi e scoasa de la cuptor arata ca necoapta. Este umpluta cu carne tocata si mirodenii. Poate fi facuta si cu branza sau cartofi. Se serveste fierbinte si, in majoritatea cazurilor, insotita de un fel de compot.