E criză economică! Ce este de făcut?

Pandemia și modul cum a fost administrată, la care se adaugă destabilizarea pieței energiei și războiul au generat o criză economică. Aparent nu avem și recesiune, dar suntem foarte aproape. Instituțiile internaționale au revizuit cu minus creșterile economice în toată lumea, și, în România.

Criza 2022 și cum se definește ea

Presa economică internațională folosește obsesiv termenul ”stagflație” adică o stare a economiei caracterizată prin inflație persistentă combinată cu șomaj ridicat și o stagnare a creșterii cererii agregate.

Problema cea mai mare este inflația, adică devalorizarea banilor în raport cu produsele și serviciile de pe piață. Inflația este generată în opinia mea de trei factori fundamentali:

1. Politica de susținere a economiei prin emisiune de monedă în perioada pandemiei. În contextul încetinirii economice generate de pandemie și de măsurile de distanțare socială statele lumii au susținut economia prin emisiune de monedă, relaxarea creditării, și alte măsuri de natură să crească masa monetară. Această politică a fost necesară și relativ corect calibrată de băncile centrale, dar riscul de inflație era cunoscut și evidențiat ca un efect negativ previzibil, mai puțin distructiv decât alternativa lipsei de intervenție.
2. Destabilizarea pieței energiei. Piața energiei, (petrol, gaze, curent electricitate) este o ramură centrală a sistemului economic. Politicile agresive de protecția mediului, compuse cu scăderea cererii în perioada pandemiei au generat o stare în care investițiile în producerea de energie au fost mai reduse, concomitent cu o creștere a costurilor pe unitatea de energie generând un deficit pe partea de producție la nivel mondial, și în mod special în Europa. În România, una din țările în mod normal capabile să-și acopere din surse proprii cea mai mare parte a nevoii de energie pe partea de electricitate, și o bună parte din nevoile de petrol și gaze, situația este mai mult o consecință a măsurilor europene de protecția mediului.
3. Războiul din Ucraina și sancțiunile economice asociate. Nu o să intru în dezbateri semantice și propagandistice în privința situației din Ucraina. Orice etichete ar pune propaganda rusească, câtă vreme soldații ruși sunt pe teritoriul Ucrainei și desfășoară operațiuni de război, este război.

Cei trei factori fundamentali se compun și acționează pe direcții diferite dar în același sens, creșterea prețurilor.

Dacă în Europa se poate vorbi de stagflație, în România nu se poate vorbi de așa ceva. Într-adevăr, o parte a stagflației, inflația este prezentă, dar, șomajul este extrem de redus, mai corect spus este deficit de forță de muncă. Nici cererea agregată în expresie valorică nu a stagnat realmente ci a fost consumată de scumpirile din energie, asigurări și, mai recent, produse alimentare în general și servicii în general.

Pe de altă parte, aviz amatorilor de comparații cu crizele precedente, această criză nu este o criză ciclică, ci mai degrabă o criză generată de o acumulare de factori de risc și de manifestarea riscurilor, care erau mai mult sau mai puțin previzibile, și foarte puțin controlabile din perspectiva României. Se poate spune că în 2022 avem o criză atipică, dacă avem în vedere un orizont de timp din trecut de 50-100 de ani. Această criză este o acumulare de fenomene de contagiune care foarte rar au fost manifestate simultan în istoria recentă.

Criza din 2022 din România este o criză generată de șocuri externe, manifestarea ei în economia românească este inevitabil condiționată de slăbiciunile specifice economiei României. În cazul unui șoc, în mod evident crăpăturile apar în punctele de slăbiciune.

În economie teoria spune că sunt trei mari factori de producție, Munca, Natura și Capitalul. Orice activitate economică combină acești trei factori pentru a obține rezultatele dorite. În criza anului 2022 problema majoră este sectorul energetic, care este intensiv în factorii capital și natură, și mai puțin intensiv în ceea ce privește factorul muncă.

Această criză este sau nu este și o recesiune. PIB-ul poate crește frumos pe baza creșterii prețurilor energiei, și să dea impresia unei economii în creștere. În realitate însă o astfel de creștere înseamnă mai puține bunuri și servicii, mai puține economii, mai puține investiții și locuri de muncă bine plătite în toate sectoarele economiei, cu excepția energiei.

Ce este de făcut?

Pentru prima oară voi spune că BNR este vioara a doua în această criză. Manipularea cererii și ofertei de monedă, a creditelor și a condițiilor de creditare, instrumentele BNR și ale oricărei bănci centrale moderne, sunt instrumente puternice, dar, nu atotputernice. Specialitatea băncilor centrale este macro-stabilizarea, ori criza actuală este mai degrabă o problemă legată de factorii de producție. În termeni de politici economice este nevoie de politici de alocare și redistribuire.

Actuala criză este în primul rând o criză energetică. Faptul că Rusia, una dintre forțele beligerante în război este unul din cei mai importanți furnizori de energie, sub formă de gaze naturale și petrol în primul rând, nu face decât să agraveze situația.

Ceea ce trebuie înțeles în ceea ce privește piața energiei este că este o piață ”inelastică”. O piață inelastică este o piață în care consumul se modifică foarte puțin în relație cu prețul. Simplu spus, este foarte greu să scadă consumul odată cu creșterea prețurilor. De exemplu, creșterea prețului la gaze poate determina oamenii să scadă temperatura în case cu un grad, sau să gătească mai puțin folosind gazul, dar foarte puțin. O creștere de preț de 50% generează o reducere de consum de poate 1%. În trecut acest lucru a fost folosit cu succes în politicile fiscale, pentru că adăugarea de impozite care să majoreze prețul nu afecta decât foarte puțin consumul. Acum acest fapt este folosit de producătorii de energie pentru a-și majora profiturile fără investiții în producție sau tehnologie, pur și simplu prin creșterea prețurilor. Pe o piață liberă, cu consumatori captivi, caracterizată prin consum inelastic, orice manual de economie spune că creșterea prețului duce la creșterea profitului.

Există două căi de a ține prețurile sub control. Una este reglementarea strictă a prețurilor, a doua este creșterea ofertei prin investiții în producția de energie.

Prima variantă, prețul reglementat, este situația în care statul stabilește prețul energiei, eliminând piața din mecanismul de formare a prețului. Dacă facem abstracție de reglementările europene privind piața energiei, această măsură poate duce la rezolvarea problemei prețurilor extrem de ridicate, cu mențiunea că efortul pentru acoperirea diferenței de preț cade în sarcina statului, și nu este o sumă deloc neglijabilă. Implicit, profitabilitatea producției de energie ar scădea dramatic, ceea ce ar genera nevoia de preluare a eforturilor investiționale tot de către stat. Ar trebui miliarde de euro pentru subvenționarea prețului și zeci de miliarde de euro pentru investiții. Nu este în nici un fel o decizie pe care statul ar vrea să o implementeze, nu în condiții de deficit bugetar excesiv.

A doua variantă este stimularea investițiilor în energie. Piața fiind liberă, prețurile către populație și industrie libere ar genera profituri record. Profiturile record ar atrage investiții, pentru că întotdeauna capitalul gravitează spre profituri. Stimularea în această direcție presupune un efort din partea statului de a reglementa și procedura eficient investițiile în energie. Aici este nevoie de legislație clară, proceduri de avizare clare și rapide, pentru a reduce dramatic durata procesului investițional. Dacă în prezent o investiție poate dura 10 ani de la proiectare la punere în funcțiune, tot ce înseamnă avizare trebuie redus ca durată, astfel încât durata procesului investițional să fie redusă la maximum, cel puțin pe partea care depinde de stat. În acest moment reglementările au efectul secundar de a forma bariere pentru intrarea pe piața a noilor producători, ceea ce creează o situație în care oferta nu se poate crește pentru a contracara prin concurență supra-prețul.

Între timp, există măsuri care pot ajuta în sensul creșterii elasticității consumului de energie. De exemplu, există posibilitatea utilizării de contoare inteligente, care să permită determinarea consumului pe ore. Tariful pe ore poate fi diferențiat în funcție de producătorii disponibili, astfel, între anumite ore consumul poate fi acoperit din producția de energie solară, prețul fiind mai redus, la alte ore curentul este produs din termocentrale, prețul fiind mai ridicat. Consumatorii care ar avea astfel de contoare ar putea să-și orienteze consumul la orele când energia este mai ieftină. Dacă de exemplu între 12 și 16 este prețul mai mic la energie, consumatorii privați ar putea să-și programeze spălatul de rufe, gătitul cu cuptoare electrice, etc. la aceste ore. Autoritățile de reglementare ar putea interveni în acest sens prin standardele de prestare a serviciilor care să includă atât contoare inteligente cât și contractele aferente.

Indiferent de soluțiile din domeniul producerii de energie, gazul trebuie scos din consumul consumatorilor privați și înlocuit cu energia electrică. Există avantaje enorme prin această tranziție, dar, nu o să insist pe această temă, pentru că este o problemă în afara subiectului. Dar, dacă se pune problema electrificării transporturilor, rețeaua și tehnologiile existente sunt insuficiente.

La nivelul individual, fiecare dintre noi poate găsi soluții de reducere a consumurilor de energie, sau de producere de energie proprie. Cu fiecare creștere de preț a curentului și a gazului, înlocuirea echipamentelor mai vechi cu consum mai mare cu altele mai noi cu consum mai mic este din ce în ce mai rentabilă. Consumul de gaz se poate reduce prin izolații mai performante, ventilație cu recuperare de căldură, și în general prin soluții constructive sau de renovare a locuințelor care asigură o izolație superioară în mod pasiv. Generarea de curent pentru consumul propriu este o soluție destul de costisitoare, dar din ce în ce mai atrăgătoare pentru consumatorii atât privați cât și cei industriali. Trecerea de la consumator la prosumator va fi stimulată de fiecare creștere de preț, și nu este exclus să vedem în curând un fenomen de distrugere a cererii de energie cantitative, care, deși poate părea un fenomen de necrezut, poate pune pe butuci marii producători de energie în plină glorie a profitabilității. Nimic nu pune în mișcare creativitatea umană ca necesitatea, și prețurile prohibitive duc în final către această direcție.

Pe partea de consum de energie pentru transporturi, momentan asigurată de energia chimică din benzină și motorină, treptat orientarea spre electricitate va reduce cererea, și prețurile ridicate nu vor face decât sa accelereze acest proces. Odată ce tendința ia amploare, distrugerea cererii este un fenomen ireversibil. Se testează în acest moment electrificarea autostrăzilor, adică utilizarea tehnologiei aplicată de zeci de ani la trolee și tramvaie la transportul interurban de mărfuri. Nu este exclus să vedem în cinci, zece ani, rețele electrificate care să permită tirurilor să se deplaseze pe curent electric distanțe lungi, fără consum de combustibili fosili, și la prețuri acceptabile. Momentan stațiile de încărcare pentru vehicule electrice sunt rare și aglomerate dar acest fenomen va dispărea pe măsură ce se instalează noi și noi stații. Poate părea pentru industria petrolieră că sunt vremuri bune, dar, fiecare creștere de preț este un cui în coșciug.

Pe de altă parte, consumatorii privați raționali ar trebui să-și revizuiască anumite opțiuni pentru investițiile majore (casă, mașină), și să ia foarte serios în calcul costurile asociate. Probabil camerele vor trebui să fie mai mici și mai joase, pentru a micșora volumul pentru care trebuie asigurat confortul termic, și implicit costurile de încălzire, izolațiile, orientarea, soluțiile de încălzire vor trebui avute în vedere. Probabil casele independente energetic vor deveni din ce în ce mai atractive, apartamentele vor trebui să fie mai mici și mai inteligent organizate pentru a fi mai ușor de întreținut. În ceea ce privește mașinile, probabil pe segmentele cu venituri mari vom vedea treptat o generalizare a vehiculelor electrice combinate cu stații de încărcare proprii și auto-generare de energie. Probabil autoturismele de fițe cu consum ridicat vor rămâne pe lista de cumpărături, dar ca elemente de colecție folosite relativ rar. Probabil pe fondul reducerii creditării și al creșterii costurilor asociate, consumatorii cu venituri medii și scăzute vor schimba mai rar mașinile.

În al doilea rând actuala criză este o criză alimentară. Prețurile crescute reflectă ceea ce se aștepta să se întâmple de ceva timp, dar fenomenul a fost declanșat de războiul din Ucraina. Prețurile alimentelor împreună cu energia și combustibilii sunt o felie zdravănă din bugetul unei familii cu venituri medii sau scăzute. Teoretic România ar trebui să fie de partea câștigătoare a crizei alimentare internaționale, dar, slăbiciunile noastre ne împiedică să exploatăm în favoarea noastră acest context. România are resursele de teren, apă, resurse umane, tehnice suficiente pentru a fi un exportator net de alimente. Acest potențial este însă anihilat de situația proprietății asupra terenurilor agricole care este un haos total. Împroprietărirea de după anii 90 a fost haotică și extrem de prost administrată, existând un adevărat coșmar în cadastrarea terenurilor agricole. Acest fenomen este agravat de lipsa succesiunilor. Prin urmare multe terenuri productive sunt blocate într-un păienjeniș juridic-birocratic care le face inutilizabile sau ne-tranzacționabile. Aici probabil ar trebui intrat cu ”buldozerele” statului peste birocrație, creat un cadru legislativ special pentru cadastrarea și clarificarea problemelor de succesiune a terenurilor în termen foarte scurt. Ar trebui instituite măsuri care să forțeze proprietarii sa-și rezolve problemele, unele tip băț (restricții la subvenții, impozite majorate, confiscări) altele tip morcov (subvenții pentru documentația de cadastrare, scutiri de impozite pentru terenurile cu probleme soluționate, reducerea la zero a taxelor și tarifelor pentru toate serviciile necesare cadastrării și acoperirea costurilor din fonduri publice). Un exemplu de măsură ar fi introducerea unui termen pentru succesiuni (3-6 luni de la deces respectiv de la adoptarea legii) și a unor prevederi dure privind drepturile proprietarilor moștenitori care nu se prezintă la succesiune în acest termen, mergând până la confiscare. Evident, pentru a nu se dezavantaja moștenitorii aflați în străinătate se pot introduce servicii consulare gen prezența prin teleconferință la succesiune la notar realizată din sediile consulare din străinătate cu identificarea persoanei de către consulat/ambasadă.

În al treilea rând actuala criză este o schimbare de paradigmă în domeniul mediului și implicit al energiei. Trebuie spus că pe termen lung lemnul, cărbunele, petrolul și gazele trebuie să fie utilizate strict ca materii prime și nu ca surse energetice. Pe termen lung toate locuințele trebuie decuplate de la rețelele de gaz pentru gătit sau încălzire, și realizată o tranziție spre energie electrică. De asemenea transporturile trebuie complet decuplate de combustibili din hidrocarburi. Asta înseamnă pe de o parte dezvoltarea masivă a surselor de energie solară, eoliană, hidro-energetică, și nucleare, pe de altă parte reconstruirea întregii rețele de electricitate pentru un consum de energie electrică vast superior celui prezent, pentru a asigura înlocuirea în totalitate a formelor poluante și ineficiente de asigurare a nevoilor energetice. Inclusiv energia termică pentru încălzire, cu excepția surselor termale sau a energiei termice reziduale din procese industriale trebuie să fie produsă din energie electrică. Inclusiv la nivel de locuințe rețelele electrice nu sunt proiectate pentru un astfel de consum.

Întreaga ramură auto și a producției de autoturisme, transporturile, și toate serviciile asociate au o perspectivă sumbră pe termen lung, care poate fi soluționată numai prin decizii strategice foarte bine orientate. Vorbim de zeci de miliarde din PIB, din Exporturi, zeci de mii de locuri de muncă, pentru care trebuie creată o alternativă.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro