Efectul de bumerang al „sistemului ticalosit” (de Cristian Patrasconiu)

Fericit trebuie sa fi fost acela care a avut ideea „sistemului ticalosit”, si bucuroase, multumite si pline trebuie sa se fi simtit conturile acestuia. Fericiti au fost si inca mai sint cei care au cistigat in numele acestei idei. Nefericiti vor fi insa acestia din urma daca nu se vor trezi la timp.

Sageata cea mai ascutita a Aliantei Dreptate si Adevar in ultima campanie electorala nu a fost charisma lui Traian Basescu si, cu atit mai putin, aceea a copresedintelui Calin Popescu Tariceanu. Sageata letala a fost pusa in tolba ADA chiar de catre PSD, iar procesul de fabricatie al acesteia s-a intins pe durata a mai multor ani: patru la numar, dupa cum spun unii.

ADA a preluat puterea pentru ca a promis ca va lupta aprig impotriva coruptiei. Batalia impotriva sistemului ticalosit a fost argumentul principal pentru care a primit incredere si voturi.

E, de aceea, previzibil ca o eventuala ratare a unui asemenea obiectiv asumat va fi si principalul argument pentru care partidele si oamenii care le compun vor fi trimisi, cindva, poate nu atit de tirziu pe cit spera, in opozitie.

Noua putere a bifat primul an de prezenta. Teoretic, primul an ar trebui sa fie si cel mai radical. Pentru ca e pe coama unui val de simpatie foarte mare, noua putere ar avea cea mai mare legitimitate de a repara sistemul acolo unde e avariat si de a-i suprima partile inutilizabile.

Practic, cu privire la performantele radicale din primul an al Aliantei Dreptate si Adevar, se poate spune cel mult ca parerile sint, vorba aceea, impartite.

Dincolo de faptele seci si de victoriile repurtate sau nu, lupta impotriva coruptiei promisa de ADA e si o chestiune de retorica. Cind inca erau in opozitie, PNL si PD arborau, vizavi de aceasta tema, un ton radical.

Ei bine, intre discursul cu certe motive revolutionare si jumatatile de masura care se pot contabiliza acum e ascunsa cheia intelegerii unui comportament care, daca va fi reprodus in aceeasi maniera, mai tirziu, va stirni mult mai multe huiduieli decit aplauze.

Structural, 2005 e un an in care in institutiile care au de-a face cu coruptia s-au facut reforme. Nu atitea cite ar fi fost de dorit, dar s-au facut. Problema e ca, din diverse motive, unele poate deloc magulitoare pentru noua putere, s-a renuntat la vigoarea discursiva. Coruptia nu se mai combate intr-un limbaj apasat, clar, ofensiv.

Mai mult decit atit: s-a ajuns in doar un an pina intr-acolo incit cei care reclama combaterea coruptiei sa fie taxati pe un ton grav. Cind, acum jumatate de an, Basescu cerea, ofuscat, occidentalilor sa renunte la a mai cataloga Romania drept tara corupta, lumea a crezut ca e inca o toana de-a imprevizibilului sef de stat roman si nu l-a taxat prea tare.

Cind insa in decembrie, la lacrimogena intilnire de bilant a ADA, cerinta s-a repetat intocmai, lucrurile au devenit destul de grave. Argumentul presedintelui a fost, de fiecare data, un raport BERD, necitit insa pina la capat.

Da, acolo se spune ca in Romania se simte o usoara imbunatatire a climatului de afaceri, dar si faptul, ignorat voios de cei care il invocau pe post de argument suprem in favoarea ideii ca tara noastra nu mai e una corupta, ca cei care sint acum la putere nu sint mai putin interesati de mita decit pesedistii, ci doar mai ieftini.

Da, dacii erau cei mai viteji dintre traci, dar tot in descrierea istoricului antic se spunea ca erau niste betivi notorii pe care nu te puteai baza deloc.

Mutatis mutandis, da, Emil et comp au venit cu 15.000 de specialisti si cu un mandat ferm de a curata statul roman de comunisti si securisti, dar au sfirsit prin a se declara invinsi de acestia din urma si prin a prabusi in ridicol ideea de specialist. Poate ca aceasta comparatie e inca prematura si, in cazul fericit, poate ca va fi considerata ca exagerata.

Porumbelul cu anularea etichetei de tara corupta aplicate Romaniei, impotenta retorica si inconsistenta faptica in lupta impotriva coruptiei sint trei argumente tari care ar trebui sa ii puna pe ginduri pe cei in discutie. In plus, transparentizarea contractelor stat-privat si depolitizarea institutiilor justitiei ramin in continuare zone fragile ale puterii, oricare ar fi culoarea ei.

Coruptia de stat poate deveni, in aceste conditii, lejer munitie pentru opozitie. Iar arma cea mai eficace din dotarea Aliantei poate ajunge sa fie cea mai periculoasa capcana pentru ea. In acest sens: cu ce a cistigat puterea, cu aia o va pierde. Dezmembrarea sistemului ticalosit ramine una dintre marile mize ale acestui an, dar batalia va fi acum mult mai grea.