Egiptul antic și mâncarea – De la pâine, ceapă și bere, până la hiene, crocodili și miere

​Pâinea, berea, ceapa și mierea erau de bază în Egiptul antic, un loc unde chiar și copiii beau zilnic bere, fiindcă era mult mai sigură decât apa luată direct din Nil. Deși aveau mult mai puține alimente decât în prezent și trăiau într-o țară deșertică, vechii egipteni mâncau destul de bine și lucrătorii erau în general plătiți în alimente. Mai jos puteți citi despre ce mâncau cei care au construit piramidele acum 4.500 de ani, dar și despre mâncăruri exotice și despre cele considerate divine.

Informația pe scurt

• Un faraon îl sfătuia pe fiul său, acum peste patru milenii: ”Mulțimea care se răscoală se calmează cu hrană, când gloata este înfuriată, să fie îndreptată spre hambar”. Cine deținea grânarele deținea puterea politică – puterea de a înarma soldați, de a ridica monumente.

• Pe valea Nilului se cultivau grâul, orzul, curmalul, smochinul, măslinul și vița de vie. Egiptenii creșteau rațe, gâște, prepelițe, porumbei și pelicani și prindeau mari cantități de pește.

• Pâinea egiptenilor era mai tare și mai aspră și conținea diverse minerale (nedorite) și impurități din cauza uneltelor rudimentare cu care se măcina făina.

• Berea era de bază și toată lumea o bea, inclusiv copiii. Mulți lucrători erau plătiți și în bere. Băutura era tulbure față de cea din prezent și avea foarte puțin alcool, era băută cu un fel paie, din borcane și nu se ținea prea mult, din cauza climei calde. Berea era folosită și în medicină, dar și în ritualuri, la temple.

• Printre lucrurile pe care NU le aveau vechii egipteni se numără: orezul, pastele, ceaiul, zahărul, cafeaua, vinetele, roșiile, cartoful, porumbul și citricele. Lumea s-a schimbat enorm: în hypermarket-urile din România pot fi cumpărați cartofi aduși din Egipt.

• Printre animalele exotice care au fost uneori consumate se numără hiena, care era mai întâi îngrășată, iar unele surse spun că se consuma și carne de crocodil. Cel mai des se consuma însă carnea de rață, gâscă și prepeliță.

• Ceapa era consumată de foarte multe lume și era apreciată fiindcă era ușor de cultivat și se păstra destul de mult. Era utilizată și în medicină, uneori alături de bere.

• Mierea era foarte scumpă și se credea că este de origine divină. Cei foarte bogați mâncau un fel de bomboane făcute cu miere, ierburi mirodenii și fructe. Era utilizată și în unele rețete de mâncăruri din carne. Se făceau sucuri din citrice, din smochine și din struguri, iar acestea erau fie băute, fie folosite pe post de îndulcitor.

• În morminte, alături de cel decedat se punea și mâncare, ideea fiind să le potolească foamea în lumea ”de dincolo”. De exemplu, În mormântul lui Tutankhamon s-au găsit cantități uriașe de mâncare pe care faraonul să o aibă la îndemână după moarte și au fost găsite și curmale cărora li s-au scos înainte sâmburii, ca faraonul să le poată consuma ușor în viața ”de după”.

Un deșert în care Nilul făcea minuni

Valea Nilului era unul dintre cele mai fertile locuri din lumea antică. În fiecare vară, ploile musonice din munții Africii de Est, aflați departe, spre sud, umflau Nilul și inundau câmpiile din jur, acoperindu-le cu un strat gros de aluviuni. Încă de acum opt milenii oamenii se stabiliseră de-a lungul fluviului și cultivau grâu și orz. Regiunea mai avea pește, vânat și papirus, o trestie care creștea în mlaștini și a fost folosită mai întâi la confecționarea plutelor și apoi la confecționarea hârtiei de scris.

Practic, inundațiile anuale ale Nilului udau câmpurile și garantau recolte bogate. Orașele și satele din Egiptul antic erau limitate la câte o fâșie de o parte și de alta a fluviului (Egiptul superior) și de-a lungul deltei sale extinse (Egiptul inferior). În afara acestor zone li a oazelor ocazionale, pământul era deșertic.

Egiptul era bogat în resurse agricole și minerale, dar ducea lipsă de lucruri precum: lemn, vin, ulei, fildeș și pietre prețioase. Pentru a le obține, egiptenii au făcut expediții comerciale, dar și militare.

Egiptul are în prezent peste 100 milioane de locuitori, dar câți erau acum 4 – 5 milenii? Deși birocrația egipteană a lăsat multe dovezi, nu sunt și despre un recensământ, însă istoricii au încercat prin diverse metode să estimeze câți oameni locuiau. La întemeierea regatului, acum 5.000 de ani, se estimează că erau 800.000 – un milion de locuitori, iar pe timpul lui Ramses al II-lea, acum 33 de secole, trăiau cam 3-3,5 milioane de egipteni.

De ce Egiptul antic a fost o civilizație strălucită? Iată ce spune Jonathan Holslag în cartea ”O istorie politică a lumii”

”Odată ce canalele de irigații erau funcționale, fermierii puteau avea două recole pe an, iar productivitatea agricolă ridicată a permis populațiilor să înflorească. Inundațiile distrugeau frecvent labirintul de ecluze și umpleau cu noroi șanțurile și terasamentele, dar surplusurile de cereale din anii bogați puteau fi stocate. Cine deținea grânarele deținea puterea politică – puterea de a înarma soldați, de a ridica monumente și de a cumpăra bunuri de lux, surplusul permitea specializări în diferite meșteșuguri, iar cerealele erau tranzacționate pe tot cursul Nilului. Orașe precum Memphis, Teba și Amarna aveau 50.000 de locuitori sau mai mulți”.

Foto Gunold, Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

Viața era grea însă: media de vârsta era pe la 30 de ani fiindcă era mare mortalitatea infantailă, iar boli tratabile în prezent, nu aveau leac acum 4-5 milenii. Era mult de muncă și locuitorii erau probabil chinuiți de muște, păduchi, purici și țânțari. Nu au lipsit nici perioadele de foamete. Fiind o zonă unde era extrem de cald și nu ploua decât foarte rar, locuințele erau simple: colibe făcute din trestie sau case simple din chirpici. Casele mai mari era din cărămidă uscată la soare, foarte rar fiind și câteva bârne din lemn.

În prezent Egiptul este o țară săracă, cu un PIB mediu/locuitor de peste trei ori mai mic decât al României și pare greu de crezut că în aceleași locuri s-a dezvoltat una dintre marile civilizații ale Antichității. Egiptul este condus cu mână de fier de Abdel Fattah Al Sisi, cel pe care Trump îl numea în 2019: dictatorul meu preferat. În septembrie 2019, la summitul G7 de la Biarritz, Trump întreba înainte să se întâlnească cu liderul egiptean: “Where’s my favorite dictator?”

Trebuie spus că societatea egipteană era ierarhizată și centralizată la extrem, faraonul având drept divin asupra tuturor. Era nevoie de autoritate pentru a mobiliza masele fiindcă, dată fiind geografia țării, cu o suprafață fertilă redusă, era dusă permanent o luptă cu capriciile naturii: trebuiau construite diguri, trebuiau întreținute sistemele de irigații, apa trebuia stocată pentru anotimpul uscat. Aceste lucrări colective de amploare puteau fi gestionate doar cu ajutorul unei autorități incontestabile.

Într-o piață din cairo (foto Evgeniy Fesenko, Dreamstime.com)

Click aici pentru a mări fotografia

În medie Nilul își creștea nivelul cu 8 metri, dar în anii în care creștea cu mai mult sau mai puțin de 2,5 metri sub medie, apărea dezastrul, fiindcă fie satele erau inundate, fie câmpurile nu primeau destulă umezeală și nutrienți pentru culturi.

Despre Nil și despre ce cultivau și comercializau egiptenii scrie Cynnthia Stokes – Brown în cartea Istoria lumii – De la Big bang până în prezent.

”Nilul – cel mai lung fluviu din lume – (6.650 km) – ale cărui revărsări periodice sunt mai regulate decât ale oricărui alt fluviu – prezenta avantaje care nu puteau fi întâlnite nicăieri în lume. Oferea un transport sigur în ambele direcții (fluviul curgea spre nord, iar vântul bate spre sud), ceea ce-i permitea faraonului să controleze traficul maritim și distribuția mărfurilor în regat. Fluviul se revărsa anual și oamenii stăvileau apelor cu ajutorul digurilor, iar după depunerea sedimentelor fluviale, le foloseau pentru udarea plantelor, evitând evaporarea care a dus la salinizarea terenurilor agricole din Sumer. În felul acesta, Nilul asigura o stabilitate neobișnuită, iar deșerturile care îi mărgineau valea constituiau un mijloc natural de apărare.

Foto Emily Wilson, Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

Pe valea Nilului se cultivau grâul, orzul, curmalul, smochinul, măslinul și vița de vie. Egiptenii creșteau rațe, gâște, prepelițe, porumbei și pelicani și prindeau mari cantități de pește. În plus, au învățat să facă măslinele comestibile prin macerarea în apă sărată. Făceau pâine și bere și foloseau sarea pentru conservarea peștelui, pe care, începând cu perioada anului 2.800 î Hr, îl comercializau în Fenicia pentru a obține lemn de cedru, sticlă și purpură (extrasă dintr-o moluscă numită murex)”.

Iată ce spune Jacques Attali despre lucrurile speciale ale bucătăriei Egiptului Antic. ”Sunt primii care-și gătesc alimentele cu ulei, presupus a fi de origine vegetală, și mai ales primii care plămădesc pâinea cu drojdie și nu o fac dintr-o fiertură, precum civilizațiile mesopotamiene contemporane lor. E o revoluție majoră”.

Oază (foto Dejan Kuralt, Dreamstime.com)

Click aici pentru a mări fotografia

Tot Attali notează că faraonii erau conștienți că dacă oamenii au ce mânca nu se răsculau, astfel că în jurul anului 2.200 î Hr scrierile descoperite arată că faraonul Khety îl sfîtuia pe fiul său: ”Un sărac poate deveni un dușman, un om nevoiaș poate deveni un rebel. Mulțimea care se răscoală se calmează cu hrană, când gloata este înfuriată, să fie îndreptată spre hambar”.

Diversele documente descriu perioade lungi de foamete, fie din cauza inundațiilor, fie din cauza secetei, iar în acele perioade au fost răscoale.

De precizat că în morminte se punea mâncare, pentru ca cei decedați să aibă și în viața de după: spre exemplu, în cavoul unei femei din piramida de la Saqqara s-au găsit pâini din orz, brânză și pește, iar într-un mormânt princiar de pe la 1.400 î Hr s-a găsit din belșug pâine, făină, carne sărată și vin.

În mormântul lui Tutankhamon s-au găsit cantități uriașe de mâncare pe care faraonul să o aibă la îndemână după moarte și au fost găsite și curmale cărora li s-au scos înainte sâmburii, ca faraonul să le poată consuma ușor în viața ”de după”.

Agricultura

De la Asswan până la vărsarea sa în deltă, Nilul avea aproximativ 700 km lungime. După inundația de la sfârșitul verii, care dura cam 6-8 săptămâni, și până la retragere, apele își lăsau nămolul pe o zonă a cărei lățime varia între 10 și 50 km. Acel nămol era un îngrășământ natural ideal și făcea ca solul să aibă o fertilitate excepțională. Se obțineau și două recolte pe an și fertilitatea extraordinară compensa modul rudimentar cu care pământul era lucrat. Se cultiva în special orz și grâu și din mileniul al III-lea î Hr s-au dezvoltat grădinăritul, pomicultura și viticultura.

Iată ce spune Ovidiu Drimba în Istoria culturii și civilizației

”În grădinile permanente se cultivau sistematic bobul și lintea, fasolea și mazărea, ceapa și usturoiul, pepenii și dovlecii, dar mai ales lăptuca. Dintre fructe – smochinele și curmalele, rodiile, nuca de cocos și fructele de sicomor. Vița de vie, adusă din Asia Mică, era răspândită în Egipt încă înainte de 3.200 î Hr. De pe la 1.600 î Hr fusese introdus în Egipt și măslinul, care a continuat însă să rămână o raritate. Pe lângă legumele cultivate, țăranul egiptean culegea de pe câmp și plante comestibile spontane: ierburi, papirus, plante medicinale”.

Se presupune că pepenii roșii erau mai mici și mai puțin dulci decât cei din prezent.

Locuitorii din zona Nilului aveau pe lângă gospodării porci, capre, oi și vaci, dar creșterea vitelor era răspândită mai ales în zona deltei, fiindcă în restul țării terenul de pășunat era redus la maxim, pentru a se lăsa loc agriculturii. Expedițiile militare aduceau drept pradă de război și turme de oi.

Pâinea

Era alimentul principal, dar era diferită față de pâinea pe care o știm noi. Pâinea egiptenilor era mai tare și mai aspră și conținea diverse minerale (nedorite) și impurități din cauza uneltelor rudimentare cu care se măcina făina. Pentru gust se punea sare, mirodenii, lapte sau ouă.

Exista și pe atunci pâine ”premium”, adică pâine albă, din făină mult mai bine cernută, deci cu mult mai puține impurități. Evident că era cea mai scumpă. S-au descoperit sute de pâini în morminte, fiindcă erau puse, pentru ca cel decedat să aibă și pe lumea cealaltă ce mânca.

Foto Sergei Butorin, Dreamstime.com

Click aici pentru a mări fotografia

”Preoții prescriau pregătirea pâinii fără sare – socotită aliment impur – dar această prescripție nu era respectată decât .cel mult de preoți. În timpul Regatului Nou egiptenii pregăteau cel puțin 40 de sorturi de pâine și alte preparate cu diferite ingrediente. Din cauza lipsei combustibilului, o bună parte din alimentația egipteanului sărac o constituiau mâncărurile crude, nefierte sau fripte. Carnea de vită sau de oaie era scumpă și doar cei bogați și-o permiteau. Țăranii consumau mult pește proaspăt, uscat sau sărat. Porcul era socotit un animal necurat, dar în afară de preoți, toți ceilalți aveau voie să consume carne de porc o dată pe lună”.

Berea

În februarie anul acesta autoritățile din Egipt au anunțat descoperirea, la Abydos, a ruinelor unei fabrici de bere de acum 5.000 de ani, de pe vremea lui Menes, întemeietorul regatului.

Au fost descoperite 40 de bazine ceramice care au fost folosite pentru a prepara berea dintr-o mixtură de plante și apă. Abydos este un loc celebru pentru necropole și temple și se bănuiește că exista acolo o fabrică de bere atât de mare și pentru că berea era folosită și în ritualuri religioase.

Berea era, alături de pâine, alimentul principal. Berea era tulbure față de cea din prezent și avea foarte puțin alcool, dar era băută de toată lumea, de mai multe ori pe zi, inclusiv de copii. ”O inscripție din Egipt le îndeamnă pe femei să le dea fiilor care merg la școală două borcane de bere și trei bucăți mici de pâine, pentru ca aceștia să se dezvolte în mod sănătos”, scrie Tom Standage în cartea ”A History of the World in 6 Glasses”.

Tot el spune că pâinea și berea era simboluri ale prosperității și, dat fiind că erau lucruri atât de necesare în viață, hieroglifele lor combinate au dat naștere hieroglifului care însemna ”mâncare”.

Foto Dreamstime

Click aici pentru a mări fotografia

Lucrătorii erau plătiți în rații de bere, dar și în pâine, ulei sau legume. Berea era considerată aliment, fiind mai groasă și, mai ales, era mult mai sigură din punct de vedere sanitar decât apa luată din râu.

Era băută cu ajutorul unor paie, dintr-un fel de borcane de ceramică și se strica foarte repede, dat fiind climatul cald.

Berea era făcută dintr-un sortiment de grâu sau din orz și nu avea hamei. Și cu bere au fost plătiți cei care au construit piramidele: papirusurile descoperite arată că primeau pe zi două ”borcane” ce conțineau patru litri de bere. Mult timp s-a crezut că oiramidele au fost construite de sclavi, dar descoperirile anunțate de egipteni după 1990 arată că a fost vorba de oameni liberi. O teorie este că piramidele au fost construite de fermieri în lunile în care pământurile erau inundate și deci nu le puteau lucra.

Cert este că egiptenii reacționau cu furie la teoriile cum că piramidele ar fi fost construite de sclavi. Ei spuneau că este o jignire și că nu ar fi ieșit atât de frumoase dacă ar fi fost ridicate de oameni forțați să muncească.

La fel ca în prezent, calitatea berii varia enorm, de la cea mai ieftină, groasă și probabil amară, până la cea mai scumpă bere, aromată și clară, fără impurități.

Evident că berea era pusă și în morminte, pentru ca cel decedat să aibă ce bea și în viața de după. Și pe atunci erau mulți oamenii care beau prea mult, iar într-un papirus de acum 35 de secole se spune despre cei care ajung să vor bească prea mult după ce beau bere prin taverne.

Berea era cu siguranță folosită la ritualuri religioase unde se bănuiește că cei care erau prezenți se îmbătau uneori, dar și în medicină, unde se credea că spiritele rele pot fi gonite sau măcar amețite de lichidul ”magic”.

Berea era folosită și în medicină, iată două exemple din cartea lui Tom Standage care menționează papirusul Ebers, un celebru text de la 1.500 î Hr care se bazează pe remedii și mai vechi și vine cu sute de leacuri. ”Se spunea că jumătate de ceapă amestecată cu bere înspumată poate să te scape de constipație, de exemplu, iar dacă amesteci pudră de măsline cu bere se poate vindeca indigestia: pentru o femeie care era în durerile facerii se recomanda un masaj în zona abdominală cu o soluție de șofran și bere”

Carnea

Se pare că oamenii de rând mâncau carne la ocazii rare, fiind vorba mai ales de capre, oi și porci, da de bază era peștele care era din plin. Peștele era consumat uscat, dar și murat, s-au găsit ruinele unei fabrici de procesare a peștelui, unde acesta era curățat, sărat și afumat. Se prepara și sos de pește.

Printre animalele exotice care au fost uneori consumate se numără hiena, care era mai întâi îngrășată, iar unele surse spun că se consuma și carne de crocodil. Cel mai des se consuma însă carnea de rață, gâscă și prepeliță. Bogații consumau și carne de vânat și își permiteau să cumpere ulei adus din Siria sau Cipru, dar și vin din Iudeea.

Egiptenii consumau lapte, iar vacile de lapte erau venerate și nu erau sacrificate.

Dincolo de rațiunile religioase, carnea de porc era periculoasă fiindcă se altera repede în climatul extrem de cald în care iarna erau peste 25 de grade, iar vara chiar și peste 45.

Herodot a scris că porcarii erau singurii egipteni care nu aveau voie să intre în sanctuare și tot el a scris că porcarii nu aveau voie să-și căsătorească copiii decât în alte familii de crescători de porci.

Templul de la Philae (foto – Freeprod, Dreamstime.com)

Click aici pentru a mări fotografia

Cei care au construit piramidele au consumat multă carne de vită și de rață, arată descoperirile arheologice, iar cei care pregăteau mâncarea ar fi consumat mai mult porc. Într-un regat în care oamenii de rând mâncau rar carnea, descoperirile arată că cei care au construit piramidele erau zilnic bine hrăniți cu carne de calitate.

Mierea și dulciurile

Mierea avea un statut special, era foarte apreciată și foarte scump, datorită culorii sale și mai ales fiindcă era atât de dulce, într-o vreme când nu exista zahăr. În morminte au fost descoperite un fel de bomboane făcute din miere, ierburi mirodenii și fructe de lămâie, dar și unele ”confecționate cu susan, miere și, probabil, lapte. În acest al doilea caz este una dintre cele mai vechi prăjituri găsite, una de acum 42 de secole.

Mierea era folosită și la preparate sărate sau cu carne, fiindcă le făcea mai cremoase

Se pare că mierea se producea în cantități mari și era consumată și de omul de rând. Primele dovezi ale unor activități mai complexe de apicultură datează din jurul anului 3.000 î Hr din regiunea unde Delta Nilului se varsă în Marea Mediterană. Un mormânt al unui faraon din secolul 25 î Hr avea o sală decorată cu picturi ce înfățișau diverse activități, inclusiv apicultura.

Unele lucruri erau îndulcite cu struguri și curmale.

Se făceau sucuri din citrice, din smochine și din struguri, iar acestea erau fie băute, fie folosite pe post de îndulcitor pentru diverse alimente, în loc de sau împreună cu mierea.

Preparau și produse lactate, chiar și un fel de smântână, dar la unele temple erau interzise, la fel și consumul de lapte.

Ceapa

Era una dintre cele mai apreciate, creștea repede și se păstra mai mult decât alte legume, astfel că era consumată pe scară largă și era utilizată și în medicină, uneori alături de bere (!). Avea și semnificație spirituală, fiind considerată simbol al vieții eterne, datorită straturilor concentrice care reprezentau, în viziunea vechilor egipteni, eternitatea existenței. Faraonul Ramses al IV-lea a fost îngropat cu cepe mici în globii oculari.

Vinul

Se știe că în Egipt se consuma vin încă de acum 5 milenii vin din struguri, dar nu era, nici pe departe, așa de răspândit precum berea și îl consumau cei bogați și mai ales faraonii care aveau la curte și degustători.

Înainte de anul 3.000 î Hr se pare că vinul era folosit doar în ceremonii funerare, iar apoi a început să fie consumat și de faraon, de marii preoți și de cei bogați. Erau foarte prețuite vinurile aduse de la mari depărtări (sudul regiunii Levant, spre exemplu).

A existat începând cu anul 3.000 î Hr și o producției limitată de vin de struguri în delta Nilului, dar clima și puținul teren fertil nu ar fi permis cultivarea viței de vie pe suprafețe întinse.

În sud, în regiunea Nubia se făcea un fel de vin din curmale, dar cu timpul egiptenii au învățat să facă vin din diverse fructe, inclusiv din rodii.

Bucătăria Egiptului de azi este mult diferită de cea antică: arabii au adus orezul acum peste un mileniu, iar în ultimele secole au pătruns nu doar alimentele din Lumea Nouă (roșii, cartofi), dar și pe filieră otomană au intrat lucruri precum kebab-ul și șaorma. În supermarket-urile românești pot fi găsiți cartofi din Egipt.

Egiptul antic – cronologie

3.300 – 3.200 î Hr: Încep să fie folosite hieroglifele, scrierea ce avea să fie descifrată cinci milenii mai târziu.

3.100 î Hr Regele Menes din Egiptul de Sus cucerește Egiptul de Jos și unifică țara. Memphis este noua capitală. Menes este primul faraon.

2.630 î Hr: Este construită piramida în trepte de la Saqqara.

2.550 î Hr: Faraonul Kheops ordonă construcția Marii Piramide din Giza.

2.150 î Hr: Seceta întrerupe revărsarea periodică a Nilului, destabilizând Vechiul Regat și ducând la un secol de tulburări.

1.975 î Hr: Egiptul este reunificat de conducători din Teba care pun bazele Regatului de Mijloc.

1.960 î Hr: Trupele invadează Nubia, extinzând frontiera Egiptului spre sud, da la Prima Cataractă, la a Doua Cataractă a Nilului.

1.630 î Hr: Invadatorii hicsoși preiau controlul în delta Nilului, punând capăt Regatului de Mijloc.

1.500 î Hr: Regii din Teba lansează o campanie împotriva hcsoșilor, ducând la reunificarea Egiptului în Noul Regat.

1.500 î Hr: Faraonul Tutmes I ia în stăpânire un Imperiu Egiptean întins de la a patra cataractă a Nilului, în Sudanul de azi, până în Siria de azi.

1.279 – 1.213 î Hr: Domnia lui Ramses al II-lea.

1.070 î Hr: Noul Regat ia sfârșit, iar Egiptul intră în declin

730 î Hr: Nubienii cuceresc Egiptul și îl stăpânesc câteva decenii, iar controlul este apoi preluat de asirieni.

675 î Hr: Asirienii invadează Egiptul