Energie versus agricultura: o lupta mondiala

Stiati ca US e cel mai mare producator agricol din lume? Stiati ca s-a trecut prin cel mai mare transfer de “bunastare” din istorie? Circa 3 trilioane care inseamna cam marimea economica a Japoniei au trecut din lumea dezvoltata sau industrializata catre tarile emergente! Cauza? Energia, sustine Alexandru Gaitan pe blogul lui Moldovan.

Dar, pe partea cealalta, lumea dezvoltata (a se citi SUA si Europa) raman lideri in zona agricola, oricat de ciudat ar parea. Brazilia sau China vor ajunge poate candva puteri in acest domeniu, dar acum sunt departe de asa ceva. De ce? Simplu: inca lipseste infrastructura.

Cele mai mari griji vin din sectorul agricol si deja sunt de notorietate problemele pe care le are China in acest domeniu, care ii da mari batai de cap cu lupta impotriva inflatiei, tocmai datorita incapacitatii de a satisface cererea interna.

Am mai semnala ca din cauza aceastei lupte (dintre luma dezvoltata, lidera la capitolul agricol si tarile producatoare de energie) are loc un soi de blocaj financiar. Banii ajunsi in orientul mijlociu, Venezuela, Nigeria, Mexic sau Rusia nu se mai intorc in US sau Europa cu aceeasi viteza si parte din vina o poarta chiar SUA si Europa. Ori de cate ori un Sovereign Fund vrea sa cumpere o companie de tip Royal Dutch sau Shell i se da peste mana! Motivele, evident, sunt de tip strategic! Cu toate acestea, exista insa un precedent: Citigroup. Cea mai mare institutie financiara din lume a lasat un astfel de Sovereign Fund sa acceada ca actionar.

Revenind la blocajul financiar, in SUA se pare ca investitorii straini nu au voie sa cumpere pamant agricol? De tipul nu ne vindem tara… Concluzia: “capital controls”, deci capitalul nu curge liber!

O alta idee de amintit este aceea ca preturile, de regula, cresc in ciclul economic in care se investeste, ori noi ne aflam in mijlocul acestui ciclu, drept pentru care petrolul si celelalte “commodities” sunt pe un trend crescator. Se asteapta ca aceasta faza sa fie mai lunga decat precedentele, deci nu ar fi exclus sa vedem preturi si mai ridicate, petrolul pe la 110-120 USD/baril. (Perioadele in care se fac investitiile in industria energetica sunt bine delimitate, pentru simplul motiv ca nu construim, de exemplu, centrale electrice zi de zi, ci investitiile se fac strategic, in anumite intervale de timp si, de regula, din ce in ce mai mari, cu costuri pe masura, pentru a raspunde cererilor previzionate in viitor).

In alta ordine de idei, ca sa revenim la pietele de capital: in toata aceasta invalmaseala economica se pare ca actiunile din SUA si Japonia au ajuns, sau incep sa ajunga pe punctul de a fi cele mai atractive din punct de vedere al valorii. Cel putin pe termen mediu, managerii de fonduri cu expunere in zona, au trecut China si restul tarilor din Asia (mai putin Japonia) de la BUY la REDUCE – destul de radical, pentru ca au sarit pasul cu HOLD.

In “credit markets”: riscul de scadere ramane foarte ridicat, pietele sunt destul de inghetate in sensul ca ori de cate ori bancile incearca sa mai lichideze ceva din cele 200 miliarde detinute, buy side-ul dispare instantaneu si practic nu exista piata. Spread-urile sunt marite si se preconizeaza ca se vor mari si mai mult. Tot in aceasta zona, din cauza posibilitatilor reduse de imprumut, din ce in ce mai multe companii lanseaza actiuni convertibile pe care hedge fund-urile le cumpara si shorteaza actiunea de baza, aceasta fiind acum cel mai profitabil arbitraj, numit convertible arbitrage.

Idei de investitii: Google se astepta sa devina (daca nu este deja un monopol) deci, oricand vedeti Google ca a avut un “dip”, cumparati. In timp se va dovedi ca e numai un dip si ca, de fapt, Google se afla intr-un ciclu de 5-10 ani de cresteri masive. La capitolul “si altele” as trece ca BUY: companii in sectorul agricol in India, companii de asigurari in Japonia si anumite companii de tehnologie tot din Japonia.

Comenteaza subiectul postat de Alex Gaitan pe blogul lui Moldovan.