Este coronavirusul o Lebădă Neagră pentru economie?

Multe voci în România și în lume previzionează că virusul Corona pornit din Wuhan denumit oficial COVID-19 este în măsură să genereze declanșarea crizei economice. Îmi propun să analizez un pic această ipoteză și să identific dacă această afirmație este validă sau nu.

Infecții virale și crize economice

De-a lungul istoriei au existat exemple de pandemii care au afectat întreaga lume sau părți importante ale lumii. Un astfel de exemplu a fost Ciuma Neagră (1347-1351). Estimările mortalității pentru această epidemie variază între 45% și 60% din populația Europei. Această epidemie este extrem de importantă pentru că a introdus în mentalul colectiv un sentiment de frică față de epidemii care nu a dispărut nici în zilele noastre.

Din punct de vedere economic pandemia de ciumă a fost devastatoare. Practic a generat o nevoie de schimbări majore în ceea ce privește societatea vremii, pur și simplu pentru că a dispărut jumătate din forța de muncă, jumătate din consumatori, și, relațiile de schimb au devenit foarte dificile pentru o perioadă relativ lungă de timp.

Ulterior, au mai apărut epidemii de ciumă, dar cu efecte descrescătoare, până în zilele noastre.

Gripa spaniolă din 1918 este un exemplu mai modern de pandemie. În 2007 Thomas Garrett a realizat un studiu privind efectele economice ale acesteia în SUA, care include și o trecere în revistă a cercetărilor pe această temă . Dintre concluziile acestui studiu retin ideea că a fost necesară o creștere a salariilor semnificativă, datorită scăderii forței de muncă dar că efectele economice au fost mai degrabă pe termen scurt. Economia s-a refăcut rapid după epidemie și chiar a prosperat.

Atât ciuma neagră cât și gripa spaniolă au fost pandemii semnificative, cu o rată de mortalitate semnificativ mai ridicată decât COVID-19. De altfel, dacă datele publicate sunt corecte, sub aspectul ratei mortalității coronavirusul este comparativ la fel de periculos ca pandemiile de gripă (1%-3%). Deocamdată răspândirea COVID-19 nu este clasificată ca pandemie ci doar ca epidemie, dar există o probabilitate ridicată ca să devină o pandemie în timp scurt.

Totuși, trebuie spuse câteva cuvinte despre evoluția probabilă a epidemiei de COVID-19.

1. Coronavirusul are transmisie aeriană (strănut tuse). Asta înseamnă că virusul este dependent de o anumită temperatură și umiditate în atmosferă. Dacă temperatura crește peste un anumit nivel, picăturile de salivă se deshidratează înainte de a transmite virusul. Pe parcursul transmisiei virusul este expus la radiații ultraviolete. Întrucât în emisfera nordică se apropie primăvara, nivelul de ultraviolete este în creștere. În mod natural rata de transmisie a COVID-19 se diminuează pe măsură ce ne apropiem de sezonul cald.
2. Măsurile de prevenție, chiar dacă nu sunt complet eficiente reduc semnificativ rata de transmisie a virusului. Reducerea contagiunii are efecte dramatice aplicată la o populație de dimensiuni mari, ceea ce înseamnă că odată ridicat nivelul de alertă și implementate măsurile de prevenție (cazul în care ne aflăm) rata de transmisie va scădea dramatic. Creșterea temperaturii în spitale, măștile, igiena personală, panouri cu UV în spitale și eventual în locurile publice au efecte semnificative.
3. Imunitatea unui procent din populație este un factor natural bazat pe variabilitatea populațiilor mari sub aspectul imunității. Odată cunoscute caracteristicile grupului care este expus la transmisie se descoperă și factorii de risc și de protecție care pot fi influențați pentru reducerea numărului de persoane susceptibile de a contacta boala și de a o răspândi. Orice creștere a imunității populației are efect dramatic asupra ratei de transmisie.

Modelele alarmiste de contagiune fac abstracție de regulă de factorii care atenuează în timp orice epidemie. De exemplu, dacă în România contagiunea este ținută sub control până în mai, nu va mai exista o epidemie, pentru că temperatura ambientală și puterea radiațiilor UV fac transmisia extrem de improbabilă. Deci în economie, ne putem aștepta la un șoc de foartă scurtă durată.

Mortalitatea în populația activă și productivă este 0.2% (20-39 ani) 0,4% (50-59 ani) 1.3% (60-69 ani) și este corelată cu factori de risc preexistenți (boli cronice). Din acest punct de vedere COVID-19 este irelevant în influențarea forței de muncă active și implicit a economiei reale.

Un nou termen: Infodemia

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus afirmă că nu ne luptăm doar cu o epidemie ci și cu o infodemie. (”we’re not just fighting an epidemic; we’re fighting an infodemic”) (Ghebreyesus, 2020).

Infodemia este o denumire adecvată pentru o sumă de noțiuni cunoscute și consacrate, de la tradiționalul zvon la modernul fake-news, privite dintr-un context mai larg al dezimformării și al efectelor ei in societate. De la stiri la caricaturi, meme-uri și filme devenite virale, există un spectru larg de bucățele de informații care se transmit prin rețelele online, fie ele de socializare sau de alt tip.

În lumea financiară zvonurile sunt o parte a existenței de zi cu zi a speculațiilor bursiere fiind uneori mai importante decât realitatea. Este documentat și cercetat fenomenul de ”herding-behavior”-comportament de turmă pe piețele financiare și este documentat și ca declanșator de crize financiare. Utilizarea termenului ”Infodemie” în problema COVID-19 indică un pericol real de declanșare a unor efecte economice semnificative bazate pe reacția emoțională (irațională) a piețelor financiare.

Pe un fond de revenire a conservatorismului și a anti-globalismului infodemia accentuează sentimentele de xenofobie pe o nouă dimensiune. Probabil va fi exploatată politic în discursul susținătorilor autarhiei economice, și probabil va avea aderență la o populație fobică la necunoscut și consumatoare avidă de fake-news. Pe fondul respingerii raționalismului și a accentuării obscurantismului propagat online probabil și anumite curente religioase vor folosi epidemia pentru a stimula frica adepților și a le sugera o apropiere și mai mare, mai ales cu exagerări apocaliptice.

Cu titlu anecdotic, mai în glumă mai în serios, mă aștept ca în curând internetul să fie plin de oferte de produse magice, naturiste, homeopatice și Bio care să exploateze ignoranța, credulitatea și ideile preconcepute ale consumatorilor cu pretenții de efecte complet incredibile și evident imposibil de dovedit. Ar fi posibil chiar să apară o industrie semnificativă în acest sens. Oamenii au nevoie de paliative pentru frică.

Lanțuri de producție și COVID-19

Industria zilelor noastre este incredibil de conectată la nivel internațional. Produsele complexe utilizează componente care provin din diverse țări ale lumii. China a devenit fără indoială unul dintre giganții industriei mondiale. Deși aparent la nivel industrial există concurență și alternative de aprovizionare nu este simplu sau ieftin de înlocuit un producător de componente sau de relocat o activitate industrială. În acest context o izbucnire a unei epidemii care conduce la aplicarea unor măsuri dure de carantină poate bloca pentru un timp circuite productive importante. Întrucât din motive de eficiență industria funcționează cu stocuri minime, blocarea unui component dintr-un produs complex poate bloca întreaga producție generând pierderi, care pot fi semnificative. Pentru firmele care operează la marje de profit minime cu un grad de indatorare ridicat, o astfel de situație poate fi fatală.

Teoretic, un număr de activități industriale vor fi afectate de carantina impusă pentru prevenția răspândirii COVID-19. Imi este imposibil să determin exact o valoare a socului economic generat astfel, dar, în mod normal nu ar trebui să fie semnificativ.

Evident pentru unele industrii sunt efecte pozitive, de exemplu producătorii de măști și echipamente de protecție.

Consumul și COVID-19

Evenimentele catastrofice tind să genereze o creștere a consumului de bunuri pe termen scurt. Populația cumpără bunuri necesare în cantități mult peste medie în vederea stocării, pentru a evita cât mai mult posibil aprovizionările frecvente și de teama unei penurii. Produsele necesare sunt însă perisabile și se consumă relativ rapid. Efectul este poate spectaculos pe termen foarte scurt, dar devine nesemnificativ pe teren mediu și lung.

Pe de altă parte persoanele din zona afectată sunt incapabile sau mai puțin predispuse să utilizeze servicii, cum ar fi transport, alimentație publică și turism. Motivele sunt legate de regulile carantinei.

Indirect însă, efecte semnificative pot fi generate de infodemie. Consumatorii întregii lumi este posibil să evite să cumpere produse chinezești de teama infestării.

Economia României și COVID-19

Contextul economic este destul de critic în ceea ce privește România. Aceasta se datorează dependenței exporturilor României de cererea din Germania. Germania la rândul ei are relații comerciale foarte semnificative cu China. Atât Germania cât și China sunt cuplate prin lanțuri de producție complexe și prin consumuri reciproce de bunuri industriale.

Ca urmare a COVID-19, pe moment vânzările de autoturisme în China, în special în zona afectată de carantină au scăzut dramatic. Din această piață o bună proporție sunt autoturisme germane. Industria de autoturisme din Germania trece prin momente dificile de ceva vreme și o încetinire a consumului din China ar putea fi foarte periculoasă. De asemenea șocul se desfășoară pe fondul unei schimbări majore de la autoturismele cu combustie spre cele electrice, ceea ce nu este tocmai benefic.

România are deja un deficit comercial semnificativ. Înlocuirea produselor chinezești cu produse mai scumpe din alte regiuni ale lumii ar putea induce o creștere a prețurilor, dar, în principal la produse neesențiale.

România se creditează extern în acest moment la costuri ridicate. Epidemia COVID-19 a generat nervozitate la nivelul investitorilor pe piețele financiare ceea ce poate duce la o creștere a costurilor de finanțare. Pe de altă parte o fugă a capitalurilor de pe piața chinezească, fie ea și marginală ar putea genera o creștere a ofertei de capitaluri și implicit o scădere a prețului capitalului.

O estimare riguroasă a efectelor COVID-19 este imposibilă în acest moment din două motive. Primul motiv este complexitatea circuitelor productive de bunuri și servicii și a relațiilor perturbate prin carantină. Întrucât nu există după știința mea o topografie a rețelei acestor circuite, este imposibil de estimat care noduri ale rețelei vor fi afectate și în ce măsură. Este foarte posibil ca rețeaua să fie rezistentă la șocul provocat de COVID-19, dar este posibil și să se constate că anumite noduri se prăbușesc în lanț. Al doilea motiv este legat de imposibilitatea de a estima reacția populației și a investitorilor la nivel psihologic pe plan internațional.

Va fi criză economică în România?

O criză economică este de așteptat să apară, și probabil ar fi apărut dacă nu se luau măsurile necesare de prevenire. Eficiența măsurilor este însă limitată și descrescătoare în timp. Declanșarea crizei are nevoie însă de unele șocuri care să fie relativ imprevizibile și semnificative. Încă este neclar dacă epidemia (posibil pandemia) de COVID-19 este un astfel de șoc, dar are potențialul să fie.

Brexitul a reușit să devină dintr-un șoc un proces de tranziție administrat. Dar este încă un potențial generator de pertubări.

Negocierile SUA-China, SUA –EU și așa zisul ”conflict comercial” pare să fi devenit mai puțin acute.

Germania și Italia au probleme fiind la marginea crizei, dar deocamdată au rezistat. Cea mai probabilă ipoteză pentru o criză generată de un șoc extern în România este o recesiune puternică în Germania.

Pe plan intern, deocamdată COVID-19 este irelevant sub aspect medical, dar poate fi parte a unui peisaj deja plin de pesimism și incertitudini. O eventuală epidemie de COVID-19 ar fi nesemnificativă comparativ cu emigrația forței de muncă în ceea ce privește factorul muncă în economie. Sub aspectul costurilor, chiar și o epidmie severă ar putea fi administrată relativ simplu.

Cea mai importantă sursă de criză economică în România a fost și va fi statul și politicile sale incoerente și schimbătoare. Cel puțin până la alegeri, cu un guvern pus in imposibilitatea de a induce șocuri prin reforme, probabil nu vom avea probleme. Ce va decide următoarea guvernare este încă complet imprevizibil. De regulă România a a fost stabilă cu guverne slabe, incapabile de măsuri imprevizibile pe poziții de forță. În ciuda propagandei radicale dialogul și negocierea sunt cele care fac să funcționeze bine România, nu pozițiile radicale si ireconciliabile.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro