Expertii dezbat "obsesia pentru razboaie" a Americii: "Cand nu intervine militar, e criticata pentru indiferenta. Cand o face, e acuzata de imperialism"

La 19 martie 2011, la doar cateva ore dupa ce aparatele de lupta franceze lansasera primele bombardamente aeriene impotriva tintelor liderului libian Muammar Gaddafi, avioane si nave americane se alaturau si ele ofensivei internationale menita sa opreasca atacurile fortelor pro-guvernamentale de la Tripoli impotriva civililor. Raidurile efectuate de avioanele F-15 si F-16, precum si atacurile cu sute de rachete Tomahawk impotriva tintelor din Libia au marcat implicarea americana intr-o noua operatiune militara, de data aceasta in nordul Africii. Multa lume a pus sub semnul intrebarii interventia armatei SUA in Libia si a chestionat, inca o data, rolul de „jandarm mondial” pe care il joaca Unchiul Sam in lume. De aici pana la intrebarea „Este America obsedata de razboaie?” n-a mai fost decat un pas.

Dupa mai putin de doua luni, la inceputul luii mai, presedintele Statelor Unite, Barack Obama, anunta la Casa Alba ca fortele de comando americane au reusit sa-l elimine pe seful retelei teroriste Al-Qaeda, Osama bin Laden. Cel mai cautat terorist din lume a fost ucis de trupele de elita Navy SEAL in urma unei operatiuni secrete desfasurate la mii de km de teritoriul american, in Abbottabad (Pakistan), lucru ce a provocat proteste furioase pe strazile unor orase pakistaneze, unde oamenii au dat foc steagului SUA si au strigat ca „tara si-a pierdut suveranitatea”.

Razboiul la americani

Statele Unite au declarat oficial razboi altor tari de cinci ori de-a lungul istoriei:

• Marii Britanii (1812)
• Mexicului (1846)
• Spaniei (1898)
• Germaniei si Austro-Ungariei (1917)
• in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, America a declarat razboi mai multor tari, la date diferite: Japoniei (8 decembrie 1941), Germaniei si Italiei (11 decembrie 1941), iar ultima data la 5 iunie 1942 impotriva Romaniei, Bulgariei si Ungariei.

In patru din aceste cazuri, ostilitatile erau deja incepute cand Congresul a declarat razboi.

Infanteristi marini, in misiune umanitara in Haiti

Foto: Agerpres

In prezent, Statele Unite sunt angajate in operatiuni de lupta in cateva tari de pe glob (Libia, Irak, Afghanistan), realizeaza misiuni de comando in altele (Pakistan, Yemen), ofera asistenta de securitate, precum si asistenta umanitara in multe altele.

Paradoxal, in ciuda numeroaselor operatiuni armate la care iau parte, in acest moment SUA nu se afla oficial „in razboi” cu nicio tara de pe glob.

„Razboiul” din Afghanistan (Operation Enduring Freedom) este de fapt o interventie militara autorizata de Congres. De asemenea, conflictul din Irak reprezinta o interventie militara autorizata de rezolutiile Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite si finantata de Congresul de la Washington.

Chiar si asa-numitul „Razboi impotriva terorismului” reprezinta o serie de operatiuni militare in diferite regiuni ale globului.

HotNews.ro a intrebat diversi experti daca exista o „obsesie” a Americii pentru razboaie. Vezi mai jos raspunsurile lor.

Doctorul in istorie Binoy Kampmark, lector la RMIT University in Melbourne: As spune ca Statele

Binoy Kampmark

Foto: Arhiva personala

Unite sunt dependente de razboaie numai in masura in care o super-putere e obsedata de realizarea unei combinatii intre puterea bruta (interventia militara) cu cea „linistita”, neagresiva (bani, cultura, stimulente pentru a tine tarile departe de conflicte). In acest sens, America se aseamana cu Roma si cu Imperiul britanic.

Dilema puterii americane este ca, atunci cand nu este folosita, este criticata sau injurata pentru ca este indiferenta si inumana (cazul Rwanda); iar atunci cand este utilizata, e de asemenea criticata ca fiind un imperialist iresponsabil (campaniile din Kosovo, Afghanistan, Irak si acum Libia).

America este fie in centrul arenei (Razboiul Rece si era post-Razboiul Rece), fie in spatele scenei (cum a fost cazul intre 1918 si 1939 cu Liga Natiunilor, asa-numita perioada de izolare). Cu siguranta exista un mod de gandire in politica externa a Statelor Unite bazat pe ideea ca este o obligatie de a juca rolul unui „politist” in chestiunile internationale, desi Obama s-a dovedit retinut in aceasta chestiune.

Abordarea actuala a Administratiei de la Washington este aceea de a conecta operatiunile militare cu cele ale fortelor internationale, in defavoarea angajamentelor unilaterale unde SUA actioneaza singure. Liderii americani mentioneaza spre exemplu implicarea tot mai puternica a Frantei in aceste interventii.

Tim Lynch, fost puscas marin, seful Free Range International, contractor american aflat in prezent in Afghanistan: Intrebarea legata de „dependenta” Americii de razboaie e una complexa, dar voi incerca sa dau un raspuns cat mai simplu. Americanii nu sunt „obsedati” de conflicte armate mai mult decat sunt francezii si britanicii. Puterile occidentale privesc interventile armate ca „politici realizate cu alte mijloace” si nu se implica in ceea ce noi consideram in mod normal un razboi. Suveranitatea noastra nationala nu este in primejdie, asa cum nu sunt nici teritoriile sau popoarele noastre. Asa ca noi nu suntem acum, nici nu am fost, „in razboi”.

Tim Lynch

Foto: Arhiva personala

In America, mai putin de 1% din populatia tarii serveste in fortele armate. Aceste forte nu sunt toate alcatuite din voluntari, ci din persoane „recrutate in mod profesionist”, ceea ce reprezinta o mare diferenta. Esti recompensat foarte bine atunci cand faci parte din armata americana; mai ales atunci cand esti trimis peste granite, deoarece toate platile si indemnizatiile nu sunt taxate intr-o zona de conflict.

Ceea ce vedem noi in prezent sunt puteri militare occidentale care isi folosesc forta intr-un efort de a scapa de guverne despre care cred ca sunt rapace, predispuse sa ofere libertate teroristilor de a lansa operatiuni impotriva noastra si/sau sa ucida multe persoane nevinovate.

Motivul pentru putem face acest lucru este acela ca nu exista alte forte militare in lume care sa ne poata opri. Guvernul american poate folosi in prezent forta militara atata timp cat vrea, deoarece cetatenii americani nu sunt obligati sa dea bani sau sa-si trimita copiii pentru a contribui la acest efort.

Chiar daca cheltuim mai mult in Afghanistan decat am facut-o in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, procentul din PIB-ul american care merge la Departamentul Apararii este de aproximativ 5%, ceea ce este mult mai putin decat in timpul ultimei conflagratii mondiale. Majoritatea americanilor sunt convinsi ca, daca nu am fi fost in Afghanistan, Irak si Libia, banii proveniti din impozitele lor si care ajung la Pentagon ar fi fost oricum irositi pe o serie de alte programe dubioase. Astfel incat, costurile de razboi nu sunt o problema.

Americanii nu se simt deloc comfortabil cand stiu ca atat de multi soldati de-ai nostri sunt trimisi des peste granite, insa nu exista suficienta ingrijorare pentru a face ceva in legatura cu acest lucru. Atata vreme cat America (sau Marea Britanie ori Franta) poate sa trimita forte combatante fara sa le ceara cetatenilor sai sa sprijine acest efort prin cresterea taxelor sau incorporare obligatorie, desfasurarea de forte militare pentru interventii limitate, ce obtin un numar redus de obiective bine definite, va continua si in anii urmatori.

Anthony Dworkin, expert in cadrul think-tank-ului European Council on Foreign Relations: Cred ca actuala stare de spirit in Statele Unite dovedeste mai degraba contrariul afirmatiei ca americanii sunt „dependenti” de razboaie – interventia in Libia a fost luata fara nicio tragere de inima, doar pentru ca a existat un sentiment ca Statele Unite vor fi aratate cu degetul daca nu s-ar fi implicat in cazul in care s-ar fi produs asasinarea in masa a civililor in Benghazi. Realitatea militara este aceea ca interventia statelor occidentale in acest caz a cerut implicarea americanilor pentru a fi credibila si eficienta. De aceea, americanii au fost dispusi sa joace acest rol, insa ei doresc acum sa-si restranga implicarea cat de mult pot.