Financial review. Prima pagină a presei străine: Trump oferă sprijinul SUA pentru o conferință est-europeană. Cum au preluat băncile americane supremația lumii financiare. Ungaria, mai aproape de Kremlin decât de Bruxelles

The Washington Post: Trump oferă sprijinul SUA pentru o conferință est-europeană ● Les Echos: Macron fixează liniile principale ale Bugetului ● Financial Times: Cum au preluat băncile americane supremația lumii financiare ● Handelsblatt: Străinii alimentează boom-ul pieței muncii din Germania ● The Guardian: FMI o sprijină pe Theresa May în privinţa avertismentelor sale vizând lipsa unui acord Brexit ● El Periodico: Ungaria, mai aproape de Kremlin decât de Bruxelles. Lectură plăcută!

• THE WASHINGTON POST: Trump oferă sprijinul SUA  pentru o conferință de afaceri est-europeană

Președintele american Donald Trump a reiterat luni sprijinul Washingtonului pentru o conferință de afaceri care urmărește să îmbunătățească conexiunile din Europa de Est și legăturile regiunii cu SUA și UE, scrie cotidianul american.

Trump i-a scris președintelui român Klaus Iohannis înaintea Inițiativei Trei Mări, cu 12 membri, afirmând că aceasta ar putea extinde infrastructura, conexiunile de afaceri, ar putea consolida securitatea energetică și ar putea reduce barierele comerciale.

„SUA rămân un partener mândru la aceste activități […] în această regiune importantă din punct de vedere strategic”, a afirmat el.

„Statele Unite, Uniunea Europeană şi China concurează pentru influenţă în Europa de Est”, conchide Washington Post, remarcând că „Occidentul nu este singurul actor major în regiune”. Ca o confirmare, ziarul din capitala americană notează că „premierul român Viorica Dăncilă s-a întâlnit cu o oficialitate de vârf a Chinei, spunând că România vrea să exporte mai mult în China şi să atragă mai multe investiţii de acolo”. Şi de altfel, „summitul de la Bucureşti are loc la două luni după ce premierul chinez Li Keqiang s-a întâlnit cu liderii central- şi est-europeni în capitala bulgară Sofia, în cadrul celui de-al şaptelea summit ’16+1′, cu ţările care aspiră la investiţii chineze susţinute de stat”, punctează Washington Post.

Președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, secretarul american al energiei Rick Perry, președinta croată Kolinda Grabar-Kitarovic și alți șefi de stat participă la conferința de două zile la care oficialii vor discuta despre 40 de proiecte aprobate de guverne, care urmăresc să îmbunătățească conexiunile regionale în domeniile transporturilor, energiei și cel digital.

În paralel se va ține la București și o conferință de afaceri, care va reuni oficiali și bancheri de la Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială.Inițiativa este o formă de cooperare a membrilor UE situați între mările Adriatică, Baltică și Neagră. Austria este unicul membru care nu a fost stat comunist. Prima reuniune a avut loc în 2016. Trump a participat la cea de a doua, în 2017, care a avut loc la Varșovia, în Polonia.(RADOR)

• LES ECHOS: Macron fixează liniile principale ale Bugetului

E un nu. Un nu categoric. Uitându-se peste proiectul de reformă fiscală, care are un impact aproape exploziv, Emmanuel Macron a exclus oficial orice modificare a drepturilor succesorale, cel puțin ”în timpul președinției sale”, conform formulei utilizate de Elysee. Asta după ce vineri, delegatul general al La République En Marche și secretarul de stat pentru relațiile cu Parlamentul, Christophe Castaner, a lansat invitația la o reflecție „fără tabuuri”. „Eforturile pe care le cerem pensionarilor sunt consistente. Haideți să nu-i enervăm cu totul”, a spus șeful statului, pentru a nu alimenta circulația zvonurilor privind măsurile care vor fi luate, mai ales că cele privind impozitarea la sursă a veniturilor deja i-au adus numeroase critici, pe fondul unei căderi puternice în sondajele de opinie. Mai mult, propunerile de reformă fiscală privitoare la drepturile de autor preluate de Christophe Castaner nu au făcut altceva decât să tulbure și mai tare apele, dând senzația unui ”infern fiscal”.

Potrivit unui sondaj de opinie făcut de Grupul Comdata pentru „Les Echos” și Radio Classique, scăderea taxei pe gospodărie este considerată măsura prioritară pe care francezii o vor luată. Această măsură e citată pe primul loc de către 44% dintre francezi, urmată de lupta împotriva împotriva șomajului (42%) și reducerea datoriei și a deficitelor publice (32%).

• FINANCIAL TIMES: Cum au preluat băncile americane supremația lumii financiare

Barclays a achiziționat divizia nord-americană de investment banking a Lehman Brothers în schimbul a 1,75 miliarde de dolari (1,2 mld. euro) la doar câteva zile după ce șeful Barclays, Bob Diamond, abandonase planurile de achiziționare a întregii bănci falimentate.

La acea vreme, Barclays se număra printre băncile europene care mergeau excelent, în condițiile în care sistemul bancar american intrase în criză.

Câteva luni mai devreme, Royal Bank of Scotland devenise cea mai mare bancă din lume după active, depășind Barclays, ca urmare a achiziției rivalului său olandez, ABN Amro.

În decursul următorului deceniu însă, băncile de top din SUA și-au consolidat o poziție dominantă, aparent de neclintit în sectorul bancar corporativ și în cel investițional global.

În același timp, băncile europene au fost forțate să-și vadă pozițiile slăbite, ca urmare a crizei datoriilor din zona euro, fiind depășite nu doar de băncile din SUA ci și de cele din China, acestea din urmă înregistrând o creștere mai rapidă.

Potrivit calculelor Financial Times, în 2007, primele cinci bănci europene – HSBC, RBS, BNP Paribas, Barclays și Deutsche Bank – făcuseră un profit de aproape 60 miliarde dolari , cu o cincime mai mult față de profiturile obținute de concurenții americani: JPMorgan Chase, Bank of America, Citigroup, Morgan Stanley și Goldman Sachs.

Dar, în 2017, imaginea s-a schimbat drastic. Profitul net al grupurilor europene a scăzut cu peste două treimi până la 17,5 miliarde de dolari, față de cele 24,4 miliarde de dolari pe care JPMorgan le-a câștigat anul trecut. Capitalizarea de piață a JPMorgan -de 380 de miliarde de dolari – depășește cea a celor cinci rivali europeni luați împreună.

Între 2006 și 2016, primele cinci bănci americane au câștigat 6 puncte procentuale cotă de piață din totalul veniturilor de pe piața bancară, în timp ce primele cinci bănci europene au pierdut 4 puncte procentuale, potrivit cercetărilor Oliver Wyman și Morgan Stanley.

În SUA, secretarul Trezoreriei, Hank Paulson, a forțat băncile mari să țină o ”dietă” , stabilizând în totalitate sistemul american, după cum spune Paul Achleitner, președintele Deutsche Bank și fost coleg al lui Paulson la Goldman Sachs. „Pe aici [în Europa], n-o să vedeți așa ceva”, spune el.

Bancheri ca dl Diamond și dl Achleitner, mai spun că Europa face o mare greșeală strategică, lăsându-se expusă unui naționalism economic din ce în ce mai flagrant al SUA, în special cel de sub președinția lui Donald Trump.

„Industria europeană trebuie să se bazeze pe băncile americane pentru creșterea capitalului, pentru fuziuni și achiziții, pentru intermedierea capitalului și a investițiilor, ceea ce din punct de vedere geopolitic este o provocare”, spune Andrea Orcel, șeful băncii de investiții a UBS.

În ultimul deceniu, cele cinci bănci europene urmărite de FT și-au redus veniturile cu 20%, activele cu 15%, iar forța de muncă cu aproape 30%. În toată această perioadă, cei cinci rivali de pe Wall Street și-au sporit veniturile cu 12%, iar activele cu 10%, în timp ce numărul de angajați a scăzut cu mai puțin de 10%.

„Bilanțurile [băncilor] erau supraîncărcate cu o mulțime de activități complet neproductive, astfel încât nu există pierderi sociale sau pierderi economice în dispariția lor”, spune Sir John Vickers, cel care a prezidat comisia care a elaborat răspunsul politic al Marii Britanii la criza din 2008.

RBS rămâne cel mai bun exemplu. Din cea mai mare bancă din lume , a ajuns să fie salvată cu bani publici de guvernul lui Gordon Brown, la o lună de la prăbușirea Lehman Brothers. .

De atunci, RBS s-a angajat la o restructurare, în urma căreia a tăiat peste 60% din active și 70% din personal.

Pe lângă faptul că au fost mai leneșe în a elimina activele toxice din bilanțuri, băncile europene au suferit, de asemenea, de stigmatizarea politică.

„În cea mai mare parte a Europei s-a putut vedea replicarea judecatei biblice potrivit căreia dacă ești bancher ești neapărat rău și trebuie să fii penalizat pentru asta”, spune dl Diamond, care a fost forțat de autoritățile de reglementare să demisioneze de la Barclays în 2012. Acum, el administrează un fond privat care achiziționează active de la bănci.

De la criză, majoritatea țărilor europene au introdus asupra băncilor taxe și legi specifice, au plafonat bonusurile, au introdus Mifid II (care nu se aplică în SUA).

Andrew Tyrie, care conduce acum Autoritatea pentru Concurență și Piețe, spune că Marea Britanie nu a avut de ales după criză, deoarece băncile crescuseră mult prea mult față de dimensiunea economiei britanice.

Frédéric Oudéa, director executiv al Société Générale, crede că băncile americane nu sunt departe de a deveni o structură oligopolică.

• HANDELSBLATT: Străinii alimentează boom-ul pieței muncii din Germania

Străinii umplu golurile din piața germană a muncii, iar întreprinderile doresc ca viitoarea lege privind imigrația să mențină această stare de lucruri. Aproape 33 de milioane de angajați care plătesc sunt înscriși în mecanismul de de securitate socială, adică mai mult decât oricând.

De fapt, cele mai noi date arată că imigranții alcătuiesc majoritatea noilor intrați pe piața muncii din Germania. Aproximativ 52% din cei 750.000 de noi angajați vin din alte state.

Unul din cinci noi salariați vine din Europa de Est: mai exact din Polonia, România și Croația. 7% vin din afara UE – regiunea balcanică, Rusia sau Ucraina. Alte trei procente au cetățenia greacă, spaniolă, portugheză sau italiană. Circa 13% sunt imigranți dintr-o țară din afara Europei, cel mai adesea Siria sau Eritreea.

Acești lucrători străini sunt, de asemenea, importanți atunci când companiile caută stagiari. Între aprilie 2017 și aprilie 2018, cererile de stagiatură completate de străini au crescut cu mai mult de 10%, în timp ce numărul candidaților germani care au aplicat a scăzut cu mai mult de patru procente.

Guvernul german dorește să modifice legea privind imigrația până la sfârșitul anului. Ministrul de interne Horst Seehofer a stabilit deja principalele criterii după care aceste modificări vor avea loc.

Prima sa prioritate este un control mai strâns asupra imigrației – o problemă crucială pentru partidul din care face parte, cel al Angelei Merkel. Dl Seehofer propune o distincție mai clară între solicitanții de azil – persoanele care fug de conflicte sau de persecuție – și migranții economici care au venit în căutarea unui loc de muncă sau a unor condiții mai bune de trai.

Multe companii văd intențiile domnului Seehofer ca ca un pas în direcția cea bună. Însă ar dori mai multă claritate. Legea trebuie să fie fezabilă, fără obstacole birocratice, a declarat Achim Dercks, de la Camera de Comerț și Industrie a Germaniei.

În prezent, funcționează așa-numita regulă germană a lui ”3 + 2”, care garantează cursanților trei ani pentru învățarea unei profesii urmați de alți doi ani în care să lucreze în domeniul în care s-au pregătit.

Numai că această regulă nu se aplică, de exemplu, refugiaților. Nu este deloc neobișnuit ca autoritățile de imigrare să deporteze solicitanții de azil eșuați după ce aceștia și-au început deja stagiatura. Acest lucru este devastator pentru solicitanții de azil și frustrant pentru angajatorii care au investit timp și bani. Unele întreprinderi doresc ca noua lege să includă norme care împiedică repatrierea solicitanților de azil dacă și-au găsit deja un loc de muncă.

Cea mai ușoară cale de a intra pe piața germană a muncii este să îți faci aici studiile. Absolvenții unei universități germane își pot petrece un an și jumătate în căutarea unui job potrivit cu abilitățile dobândite. Cercetătorii care au studiat în străinătate și au obținut o diplomă universitară pe care Germania o recunoaște, au și ei șase luni să-și caute un loc de muncă. Dacă găsesc unul, pot solicita o viză pentru obținerea Cardului Albastru care e valabil patru ani. Pentru a se califica, solicitanții trebuie să dovedească că au o ofertă de muncă și un salariu anual de cel puțin 52.000 € (60.700 $).

Cel mai important factor de luat în considerare în privința noii legi privind imigrația este simplitatea: cu cât este mai ușor procesul de aplicare, cu atât vor fi mai mulți solicitanți.

• THE GUARDIAN: FMI o sprijină pe Theresa May în privinţa avertismentelor sale vizând lipsa unui acord Brexit

Pentru Regatul Unit, plecarea fără un acord ar însemna „costuri substanţiale”, se arată într-un raport

Theresa May a obţinut sprijinul Fondului Monetar Internaţional (FMI) pentru planul său vizând Brexitul, FMI avertizând că lipsa unui acord cu UE va implica nişte „costuri substanţiale” pentru economia Regatului Unit.

FMI-ul a declarat că lipsa unui acord pe tema Brexitului ar avea nişte „rezultate mult mai proaste” decât în cazul în care s-ar ajunge la un acord, mai ales dacă nu se convine asupra perioadei de implementare.

În concluziile sale din obişnuita sa evaluare a economiei Regatului Unit, FMI a avertizat: „În schimb, un acord cu mai puţine impedimente pentru comerţ decât se estimează în prezent ar putea întări afacerile şi încrederea consumatorilor, ceea ce ar duce la o creştere economică mai rapidă”.

Cu numai şase luni înainte ca Regatul Unit să părăsească oficial Uniunea Europeană – eveniment care va avea loc în luna martie, instituţia din Washington a declarat că dezvoltarea economică ar rămâne moderată dacă Regatul Unit nu-şi va asigura o tranziţie lină spre Brexit, asta permiţând economiei să continue să se dezvolte într-un ritm de aproximativ 1,5% anul acesta şi în anul următor. FMI a subliniat că aceasta este estimarea sa principală.

Premierul s-a luptat cu euroscepticii pentru a-şi apăra planul convenit la Chequers (reşedinţa de vară a premierilor britanici, n. red.), avertizând că acest plan de acord cu Bruxelles-ul reprezintă singura opţiune. Luni, dna May a declarat pentru BBC că problema care se pune este fie acceptarea planului său, fie absenţa oricărui acord.

FMI a estimat că creşterea economică a Regatului Unit a scăzut deja, iar investiţiile au fost sub aşteptări după referendumul pe tema UE din urmă cu doi ani. Instituţia a avertizat totodată că tot ceea ce va rezulta în urma Brexitului va fi mai rău pentru Regatul Unit decât calitatea de membru al UE, subliniind că un acord „ar minimaliza impactul unor bariere cu noi taxe, ceea ce ar fi profitabil atât pentru Regatul Unit, cât şi pentru UE”.

FMI mai spune că s-ar putea ca, în timp, noi acorduri comerciale cu ţările din afara UE să reducă unele din aceste pierderi ale Regatului Unit, dar a adăugat: „Totuşi, este puţin probabil ca asemenea acorduri să implice suficiente beneficii încât să minimalizeze costurile impuse de părăsirea UE”. (RADOR)

•   EL PERIODICO: Ungaria, mai aproape de Kremlin decât de Bruxelles

Dacă Ungaria și Polonia ar fi fost astăzi țări candidate, ele nu ar obţine minimul democratic pentru a intra în UE. Problema este că ele se află în interiorul UE și nu există mecanisme de expulzare, ci doar ieșirea inițiată de o țară membră prin faimosul articol 50 al Tratatului Uniunii Europene, adică cel care reglementează actualul Brexit.

Măsura luată de Parlamentul European este fără precedent. Săptămâna trecută, el a recomandat aplicarea articolului 7 din același tratat pentru Ungaria. Acesta se referă la „promovarea și protejarea valorilor Uniunii”. Votul a fost copleșitor: 448 de voturi pentru și 197 împotrivă. O consecință ar putea fi pierderea dreptului de vot. Măsura ar echivala cu o suspendare efectivă a calității de membru, revizuibilă, deoarece nu este vorba despre o expulzare.

Acesta va fi un proces complex, neautomat, în care Ungaria are sprijinul Poloniei, următoarea pe listă. Foaia de parcurs nu este cunoscută și are riscuri. Șefii de stat și prim-miniștri ai Uniunii Europene sunt dependenți de summiturile lor, unde lasă pentru ultimul moment problemele cele mai spinoase, gen totul sau nimic pentru viitorul UE. Această parcimonie nu este tantrism marianist, ci un devotament față de Hitchcock.

Ungaria xenofobului Viktor Orban nu este penalizată pentru refuzul său de a accepta migranții (nu este singura) sau pentru respingerea musulmanilor care, în opinia sa, i-au pus în pericol identitatea națională a țării lor sau pentru că este foarte fascistă. Guvernul Ungariei este condamnat pentru reducerea gravă a libertății presei, accelerarea expulzării ONG-urilor și incriminarea ajutorului pentru refugiați. Amnesty International susține că legile adoptate de Orban amenință societatea civilă în sine. De fapt, europarlamentarul UE pedepseşte erodarea statului de drept.

Orban a trecut de la ipostaza de furibund anti-comunist apărător al valorilor democratice, în 1989, când sistemele comuniste din Europa de Est s-au prăbușit, la cea în care cochetează, fără ruşine, cu autoritarismul lui Vladimir Putin. Astfel, el controlează mass-media și se înconjoară de o elită de oligarhi recunoscători. Orban este mai aproape de Kremlin decât de Bruxelles.

Pentru Putin, jocul de fundal se desfăşoară după modelul Războiului Rece. Are nevoie de o saltea de protecție fizică și psihologică (memoria lui Napoleon, Hitler). De aceea, el încearcă să recupereze piesele cucerite de Occident. Are deja Crimeea și o parte din Ucraina.

Liderul rus a reușit să proiecteze o imagine idilică despre el însuși pentru o mare parte a stângii europene. El este vândut ca moștenitor al URSS și pentru valorile comuniste, fiind singura opoziție față de Wall Street, când, în realitate, el conduce un regim autoritar care practică cel mai sălbatic capitalism.

Problema este contextul, deoarece UE se confruntă cu două provocări simultane care ar putea să-i gripeze motoarele, politic – care nu merge bine încă din 2008 – și economic.

Una dintre provocări este „Brexitul”, care pare să ducă la o neconcordanță, ceva rău sau foarte rău pentru unul sau rău pentru ambele părţi, depinde de propaganda pe care doriți să o auziți. În cazul ungar, sectorul dur al lui Brexit, cu Nigel Farage în frunte, a sărit în apărarea lui Orban. Tories au votat împotriva sancționării Budapestei.

Regatul Unit a fost un cal troian. Îndepărtarea lui nu va fi o nenorocire pe termen mediu și lung, dar se întâmplă într-o perioadă de slăbiciune extremă a UE. La cazurile Ungariei și Poloniei trebuie să adăugăm şi Republica Cehă și Slovacia, care sunt din ce în ce mai eurosceptice.

Există riscuri de fractură în Austria, unde extrema dreaptă xenofobă controlează Ministerul de Interne, şi în Italia, portdrapelul anti-imigrației. Discursul fricii aduce voturi și în Suedia. Scandinavii idilici se află deja în aceeași barcă cu francezii și germanii. Ne confruntăm cu o provocare serioasă.

Portugalia și Spania rămân excepții în această mare de oportunism criminal, dar nu pentru multă vreme. Ele se supun scenariului a doi demagogi care caută, indiferent de preț, un drapel xenofob în loc de voturi (altul pentru colecția sa exclusivă).

Dar în joc este ceva mai important decât Orban și Ungaria. Sunt principiile și valorile democratice care au condus visul UE. Denunțăm fobiile rasiste, dar aceleași drepturi în pericol la Budapesta și Varșovia sunt expuse riscului de dispariție în Marea Mediterană. Democrația ar trebui să fie un întreg, ea nu se serveşte în bucăți separate în funcţie de gustul consumatorului…

Alte titluri, pe scurt:

• Publicaţia croată Jutarnji Vijesti arată că „în ultimii ani s-a purtat o intensă luptă diplomatică pentru ca Iniţiativa celor Trei Mări să revină sub umbrela UE, fără ca acest lucru să determine America să se retragă”. Şi „se pare că acest lucru a reuşit, deoarece SUA sunt reprezentate (la Bucureşti) de către Rick Perry, secretarul de stat pentru energie, or, este bine cunoscut faptul că interconectarea energetică din estul Europei şi reducerea dependenţei de Rusia reprezintă unul din postulatele politicii Washingtonului pentru acest spaţiu (mai ales de când SUA au devenit şi furnizor de energie)”, evidenţiază cotidianul croat.

• Competiţia pentru influenţă în Europa de Est este ilustrată şi de vizita pe care o întreprinde la Skopje secretarul american al Apărării şi care constituie o altă temă de interes pentru presa străină. „Atac al SUA şi NATO împotriva Moscovei pe tema referendumului care va avea loc în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, titrează ziarul grec Kathimerini, citându-l pe şeful Pentagonului care acuză Rusia de încercare de imixtiune în referendumul la care se propune ca numele ţării din sud-estul Europei să devină „Macedonia de Nord”. Vizita secretarului american al apărării la Skopje este remarcată şi de ziarul rus Kommersant, care notează că un vot pozitiv la referendum „va permite încetarea conflictului cu Grecia, care consideră că numele ar implica revendicări teritoriale ale Macedoniei asupra provinciei elene cu acelaşi nume”, şi astfel va deschide calea pentru intrarea Macedoniei în structurile nord-atlantice.

• Ziarele străine ţin sub observaţie şi pregătirile Londrei pentru ieşirea din UE. Dacă liderii europeni se vor înţelege până la urmă cu autorităţile de la Londra nu este încă sigur, dar presa străină ne informează că deocamdată preşedinţii Turciei şi Rusiei s-au înţeles asupra unui acord care va duce la crearea unei zone demilitarizate în localitatea siriană Idlib. „Va fi înfiinţată o zonă demilitarizată de 15-20 km şi din 15 octombrie vor fi retrase armele grele din Siria”, a declarat preşedintele Putin după întâlnire, iar liderul turc Erdogan a precizat că „opoziţia va rămâne unde se află”, informează cotidianul Haberturk.(RADOR)