Fizica in top 2008 : De la cel mai mare accelerator de particule la detectarea de neutrini

Descoperirea anului in fizica a fost prefatata de o campanie de presa fara precedent, a inceput cu o inaugurare despre care a auzit toata lumea, dupa care au inceput reparatiile: Large Hadron Collider, cel mai mare accelerator de particule construit pana acum, cel botezat de presa din toata lumea « masina Big-Bangului », a functionat, de fapt, 9 zile, in 2008. Cu toate acestea, fizicienii il trec in topul marilor realizari ale anului. Dar, daca e sa vorbim de LHC, pare drept sa apelam la un specialist din acelasi domeniu. Am discutat despre cele mai importante descoperiri ale anului 2008 cu dr. Cristian Diaconu, specialist in fizica particulelor elementare, de la un alt mare accelerator de particule european, DESY, de la Hamburg.

Rep: Cristian Diaconu, care este, in topul tau personal, cea mai importanta realizare stiintifica a anului 2008 ? Sau cea mai importanta noutate in domeniul in care lucrezi?

Cristian Diaconu: Cred ca top 1, fara discutie, este LHC-ul (de altfel a fost clasat si de alte reviste ca fiind „descoperirea anului”). In ciuda „evenementului din 18 septembrie” (care a „indoit” vreo 25 de magneti de cateva tone bucata), demarajul a fost un adevarat succes si poate fi privit ca „turul de forta” al anului in stiinta si tehnologie. Este si realizarea de la care asteptam cele mai multe pe viitor, in anii care vin.

Rep: Pornirea LHC n-a fost insa singura realizare si n-a fost, de fapt, o descoperire. Daca ar fi sa vorbim de descoperiri ce-ai alege?

CD: Ar mai fi si descoperirea „oscilatiilor” de particule de tip „B”. B de la „beauty”, o specie de quarci care „traieste” intr-o stare diferita de starea de „masa”, ca si cum particla s-ar schimba atunci cand se misca. Aceste oscilatii au fost observate pentru prima oara anul asta la Fermilab, Chicago, si demonstreaza inca o data validitatea Modelului Standard, desi se apropie binisor de limitele acestuia.

Aceasta descoperire este explicata in Modelul Standard cu ajutorul faimosului formalism Cabibo-Kobayashi-Maskawa (aici apare si cel despre care putem spune ca a fost “the missing person from the Nobel Prize 2008 ») care a fost propusa in anii 60-70 pentru a explica interactiile slabe, si deci recompensata cu Premiul Nobel in 2008. Pentru cei care doresc sa- si reaminteasca : http://www.fnal.gov/pub/presspass/press_releases/CDF_meson.html

Rep: Si locul trei?

CD: Un al treilea eveniment interesant este completarea telescopului submarin ANTARES, care detecteaza neutrini de energii foarte inalte. Adica unele dintre cele mai greu de detectat particule elementare. Neutrinii traverseaza Pamantul si se transforma in „muoni”, particule incarcate asemenatoare cu electronii dar de 200 de ori mai grele.

Muonii ies in mare dintre centrul Pamantului spre suprafata si creaza niste conuri de lumina care sunt observate cu ajutorul unei retele de detectori de lumina (fotomultiplicatori) distribuiti in „siruri” pe fundul marii Mediterana, langa Toulon. Detalii tehnice pentru doritori la http://antares.in2p3.fr/

Nota: Dr. Cristian Diaconu este Director de Cercetare (Directeur de Recherche) in Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, si conduce in prezent un experiment international, proiect în care sunt implicati 300 de cercetatori, de la 41 de universitati din 20 de tari. Experimentul se desfasoara la un alt mare acceleator de particule, DESY ( Deutsches Elektronen Synchroton), cel mai mare centru de cercetare a particulelor elementare din Germania.